MOISE-DECALOGUL Decalogul este legea morala de cea mai mare insemnatate a poporului evreu care a capatat in timp valabilitate universala. El poate fi citit si astazi pe frontispiciul cladirii Natiunilor Unite din New York. Contextul istoric se concentreaza in jurul straduintei poporului evreu de a dobandi un tinut unitar de asezare, temelia cea mai insemnata a existentei sale ca stat de sine statator sub conducerea lui Moise, personalitate cu valente multiple, de aparator si slujitor al Dumnezeului unic, de legislator si conducator de popor. Moise este astfel un premergator al civilizatiei moderne cu mult timp inaintea marilor legislatori greci Licurg si Solon sau a marilor filosofi cu viziune politica Platon si Aristotel1. Dupa biblie, la trei luni la iesirea din Egipt, in desertul Sinai a avut loc aparitia lui Iahve (Dumnezeu) care a incheiat legamant cu poporul sau dictand Legea Aliantei care se deschide cu decalogul si comporta numeroase prescriptii in legatura cu cultul2. Cu toate ca decalogul este temelia intregii moralitati el isi arata intreaga sa valoare atunci cand cele porunci ale sale sunt explicate in spiritul invataturii evanghelice. Inainte de a trece la prezentarea trebuie sa remarcam ca impartirea celor zece porunci primite pe “Cele doua table ale Legii, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu” nu este aceeasi in toate bisericile crestine. Astfel la romano-catolici pe tabla intai se gasesc trei porunci si pe a doua sapte, la protestanti cinci porunci pe fiecare tabla, iar la ortodocsi pe prima tabla sunt patru porunci iar pe a doua sase porunci3. Porunca I: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine” Porunca aceasta arata poporului evreu pentru prima oara intr-o perioada dominata de politeism (existenta mai multor zei) si idolatrie existenta unui singur Dumnezeu care trebuie recunoscut si cinstit. In acest prim articol ni se arata ca nu este vorba de monoteism in sensul strict al cuvantului, existenta altor zei 1 2 Dr. Alfred Harlaoanu – Istoria universala a poporului evreu, pg 96; ed. Zarkony Ltd; Bucuresti 1992 Mircea Eliade – Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. I, pg. 191; ed. Chisinau Universitas 1992 3 Arhid prof dr. Ioan Zagrean – Morala Crestina, pg 42; ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe romane; Bucuresti 1985 nefiind negata. In cantecul de victorie inaltat dupa trecerea marii Moise exclama: “Cine este asemenea tie intre dumnezei” (iesirea 15:11). Dar Dumnezeu cere fidelitate absoluta deoarece Iahve este un Dumnezeu gelos (iesirea 20:5). Lupta impotriva falsilor zei incepe imediat dupa iesirea din desert cu Baal (zeul canaannenilor) si continua pana astazi4. Porunca a II-a: “Sa nu-ti faci chip cioplit, nici toata asemanarea din cate sunt in ceruri sus si din cate sunt pe pamant jos si din cate sunt in ape, sub pamant. Sa nu te inchini acelora si sa nu le slujesti lor” Semnificatia acestei porunci nu este usor de sesizat. Nu este vorba de o interzicere a cultului idolilor. Se stia ca imaginile familiare cultelor pagane nu erau dacat un receptacol al divinitatii. Idea subdiacenta implica interdictia de a-l reprezenta pe Iahve printr-un obiect cultual. Asa dupa cum nu avea nume Iahve nu trebuia sa aibe nici chip lasandu-se vazut doar de privilegiati, direct; pentru restul oamenilor doar prin actele sale. Prin aceasta Iahve devine unic, deoarece celelalte zeitati se identificau prin diferite forme (un anumit animal, o statuie etc.). Sa nu te inchini acelora, nici sa slujesti lor, presupune repudierea tuturor celorlalti dumnezei si domni, pentru a nu recunoaste altul decat pentru unicul Dumnezeu si Domn5. Porunca a III-a: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui in desert” Datorita cinstirii lui Dumnezeu care rezulta din poruncile anterioare, aceasta se refera nu numai la Dumnezeu in sine ci deopotriva si la numele lui Dumnezeu, care e sfant aceasta porunca interzice rostirea numelui lui Dumnezeu fara cinstea cuvenita, hulirea lui (luarea in deradere), injuratura sau blestemul. Porunca a IV-a: “Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste” In aceasta Dumnezeu impune cinstirea zilei de odihna dupa cea de a sasea zi, cand el a creat lumea si omul pentru poporul evreu aceasta era ziua de sambata care in crestinism a fost inlocuita cu ziua de duminica ca zi de odihna (ziua I), motivele 4 Mircea Eliade – Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. I, pg. 189-190; ed. Chisinau Universitas 1992 5 Origen – Scrieri alese partea I, pg. 85; ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe romane; Bucuresti 1981 acestei inlocuiri sunt numeroase printre ele amintind ca Mantuitorul a inviat intr-o zi de duminica sau ca Duhul Sfant s-a pogorat asupra apostolilor tot intr-o zi de duminica. Porunca a V-a: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie” Aceasta lege este de o importanta covarsitoare in plina barbarie cand parintii imbatraniti erau omorati proclamand ca este o datorie sfanta sa-i cinsteti pe cei ce ti-au dat viata. Astfel raportul dintre copii si parinti devine asemanator raportului dintre oameni si Dumnezeu, rasplata implinirii acestei datorii de catre crestini este asemanatoare celei a poporului evreu care a primit de la Dumnezeu pamantul fagaduintei, Canaan-ul. Porunca a VI-a: “Sa nu ucizi” Intr-o epoca in care omorul era ceva obisnuit, copiii si sclavii puteau fi ucisi fara ca faptasii sa fie pedepsiti6 Dumnezeu arata ca viata este bunul cel mai de pret. Singurul care are drepturi nemarginite asupra ei fiind numai el, de aceea prin aceasta porunca se interzice omorul sau sinuciderea si avortul. Porunca a VII-a: “Sa nu fii desfranat” Prin intemeierea familiei, Dumnezeu statorniceste legalitatea legaturii trupesti dintre barbat si femeii numai in cadrul casatoriei la temelia acesteia trebuind sa stea dragostea curata si fidelitatea reciproca a sotilor. Deoarece aceasta legatura este asemenea legaturii dintre Hristos si Biserica (Efeseni 5,21-33). Desfranarea este curvie atunci cand se savarseste de persoane necasatorite si este preacurvie cand este savarsita de persoane casatorite7. Pacatul desfranarii e asa de mare intrucat el se savarseste in trupul omului care este templu al Duhului Sfant (I Corinteni 6,1819) Porunca a VIII-a: “Sa nu furi” Aceasta porunca opreste insusirea nedreapta a bunurilor altora prin furt, rapire, inselaciune etc. Oricine pagubeste pe 6 7 Dr. Alfred Harlaoanu – Istoria universala a poporului evreu, pg 96; ed. Zarkony Ltd; Bucuresti 1992 Arhid prof dr. Ioan Zagrean – Morala Crestina, pg 40; ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe romane; Bucuresti 1985 aproapele sau are datoria restitutiei, adica a despagubirii aproapelui pentru dauna facuta. Porunca a IX-a: “Sa nu dai marturie mincinoasa asupra aproapelui tau” Aceasta porunca opreste marturia mincinoasa in scopul de a face rau si in general orice minciuna intrucat intre oameni trebuie sa existe relatii si raporturi de incredere. Porunca a X-a: “Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, nici casa vecinului tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici asinul lui si nici un dobitoc de-al lui, nici cate sunt ale aproapelui tau” Fata de porunca a VIII-a aceasta porunca face un pas mai departe punand frau chiar dorintelor si poftelor noastre dupa bunul aproapelui.