Terapia prin Artǎ "Art terapia" Palencsar Caius Seria D, grupa 25 Medicinǎ Generalǎ Terapia prin Artă "Art terapia" Arta a fost vreme îndelungată folosită ca și suport pentru diverse metode terapeutice, îndeosebi în medicina tradițională cu ramura sa psihiatria. Ca și definiție generală am putea folosi: "Terapia prin artă este o profesie a sănătății medicale ce face uzanță de procesele creative ale producerii lucrărilor de artă cu scopul de a ameliora sau îmbunătății starea de bine emoțională, fizică sau mentală a indivizilor de toate vârstele". O scurtă istorie Deși terapia prin artă este un domeniu relativ tânăr, rădăcinile sale se află undeva în secolul al 18-lea, prin încercările de tratare a pacienților cu probleme "morale" și a celor cu alte probleme psihiatrice. Aceasta ca și profesie a debutat mai târziu, la mijlocul secolului 20, în țările europene și native engleze. Domeniile pe care și le asumă ca și influența sunt: estetică, psihanaliză, reabilitarea, educația timpurie a copilului, în grade diferite. Artistul britanic Adrian Hill a fost cel care a stanțat termenul de terapie prin artă în 1942. Suferind de tuberculoză, acesta a descoperit beneficiile terapeutice ale desenului și picturii în covalescență. Mai apoi a sugerat aplicarea acestei tehnici colegilor de salon, astfel începând studiul său în domeniu, ce a fost documentat în 1945 prin cartea "Artă contra Bolii". Mulți astfel de artiști sau practicieni curanți au folosit aceste metode de-alungul timpului, notabili fiind Edward Adamson, Margaret Naumburg și Edith Kramer. Rezultatul strădaniilor lor a fost infintarea în anul 1969 a Societății Americane de Terapie prin Artă. Aplicabilitate Ca și profesie medicală, psihiatrică, această formă de terapie este utilizată în multe forme clinice sau de altă naturala diverse populații. Terapeuții moderni sunt licențiați în acest domeniu, care include consilieri de diverse tipuri, psihologi, asistenți sociali, specialiști în recuperare, etc. Aceștia se folosesc de aptitudinile lor pentru alegerea materialelor și interventilor propice nevoilor cilentilor pentru a atinge țeluri sau obiective terapeutice. Utilizează procesul creativ pentru a-și ajuta clienții să depășească traume, să-și sporească abilitățile cognitive, memoria, pentru a combate stresul, pentru a ameliora relațiile interpersonale. Mulți utilizează resurse de imagini de tip ARAS pentru a incorpora arta istorică și simbolurile în muncă lor cu pacienții. Țel Țelul terapiei prin artă este unul esențial și anume de a vindeca. Largă sa aplicabilitate, variind de la pacienți cu probleme fizice, mentale sau emoționale, face ca această formă de terapie să fie aleasă cu predilecție. Orice tip de artă vizuală sau mediu artistic poate fi întrebuințat: pictură, desenul, fotografia, sculptură sau artele digitale. Această terpaie este în contrast cu cele ce întrebuințează dansul, muzica, sau artele dramatice. Cea mai mare diferență între aceste tipuri de terapii este faptul că nu folosește expresia verbală sau alte forme de limbaj pentru comunicare. Numeroase studii au arătat rezultatele benefice ale acesteia asupra bolilor debilitante ce afectează memoria: Alzheimer, afecțiuni cognitive reziduale AVC, sindromul post traumatic. Terapeuții notează efecte extraordinare din lucrul cu veteranii, victimele traumatizate, supraviețuitorii abuzurilor sexuale și cei al dezastrelor naturale. O altă formă de utilizare este reprezentată de diagnosticarea bolilor existențe. Traumele, schizofrenia, depresia sunt doar câteva din bolile mintale ce pot fi detectate cu succes prin artă. Tipuri de teste Există o gamă largă de teste de elecție în funcție de fiecare tip de boală. Aceastea au fost standardizate de către Marcholdi. Primul test apărut, creație a lui Fritz Mohr, în anul 1906 a fost creat cu scopul precis de diagnoză folosind diverse tipuri de desene. Câteva exemple: · Testul de dignostic prin desen, ce include criterii precum: culoarea folosită, lungimea liniilor, folosirea spațiilor, integrarea, mișcarea. · Instrumentul de diagnoză Mandala(MARI), cuprinde diverse forme geometrice desenate pe cartonașe · Testul Casă-Copac-Persoană, un desen simplist ale celor enumerate urmat de întrebări strategice: Ce îi urmează casei? Ce îi urmează copacului? Cine este persoana? · Testul desenului unui drum, acesta reprezentând drumul vieții pacientului. Utilizare În cadrul ședințelor de terapie prin artă, pacienții realizează o activitate artistică, apoi interpretează și dau sens simbolurilor reprezentate în imagini, desene, fotografii etc. Deși sunt simboluri care au o semnificație universală, în cadrul art-terapiei persoana dă propria interpretare simbolurilor cu care lucrează. După finalizarea sesiunii, dacă este posibil din punctul de vedere al stării pacientului, terapeutul îl sprijină și îl încurajează să vorbească despre sentimentele pe care le-a trăit în timp ce a realizat activitatea respectivă și cum se simte acum. În unele cazuri este suficient (și indicat) ca terapia să se rezume doar la exprimarea prin artă, însă acest aspect se decide de către terapeut, în funcție de nevoile și posibilitățile pacientului. Scopul terapiei prin artă constă în explorarea emoțiilor, scăderea anxietății și gestionarea acelor comportamente problematice. Terapeutul nu învață pacientul să deseneze sau să compună muzică, ci îl susține în a folosi arta așa cum o înțelege el pentru a-și dezvolta încrederea în sine și a atinge obiectivele terapeutice. O ședință durează între 30 de minute și o oră. Ședințele de art-terapie se realizează fie individual, fie în grup, ca terapie principală, dar de cele mai multe ori ca terapie complementară alături de un alt tratament. În unele cazuri terapeutul încurajează realizarea activităților artistice și acasă. Pentru o lungă perioadă de timp terapia prin artă a fost folosită în cazul persoanelor cu afecțiuni mentale. Astăzi este practicată pe o scară mai largă, cu obiective multiple: încurajarea și dezvoltarea încrederii în sine, scăderea anxietății și a depresiei, îmbunătățirea stimei de sine, dezvoltarea creativității, exprimarea emoțiilor. În SUA, de exemplu, terapia prin artă este frecvent practicată în școli, spitale, centre de reabilitare, ajutându-i pe cei care au trecut printr-o situație traumatizantă sau care suferă de afecțiuni fizice sau psihice. Cercetarea privind efectul art-terapiei este încă la început. Rezultatele obținute până în prezent sunt deocamdată insuficiente pentru a fi trase concluzii generale legate de eficiența acesteia în ceea ce privește vindecarea și posibilele riscuri asociate. În continuare sunt prezentate câteva date obținute în urma unor astfel de cercetări: Efectul terapiei prin artă asupra copiilor Într-un studiu la care au participat fetițe cu vârsta între 8 și 11 ani, victime ale unor abuzuri sexuale, cele care au avut parte de o intervenție terapeutică bazată pe terapia prin artă au prezentat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește depresia și anxietatea. În cazul unor copii bolnavi de leucemie care sufereau intervenții medicale durereoase (biopsia măduvei spinării) terapia prin artă s-a dovedit benefică, făcându-i mult mai cooperanți și mai concentrați. Rezultatele unei cercetări la care au participat copii cu tulburarea de stres post-traumatic au arătat că simptomele celor care au participat la terapia prin artă nu s-au modificat semnificativ comparativ cu cei care nu au avut intervenții terapeutice, deși cei din prima categorie au prezentat mici semne de îmbunătățire la nivelul stresului acut. De aceea sunt necesare studii suplimentare. Efectul terapiei prin artă asupra bolnavilor Într-o cercetare la care au participat femei care sufereau de cancer la sân s-a ajuns la concluzia că activitățile artistice din cadrul terapiei, deși nu le-a schimbat starea de spirit, a avut efecte benefice la nivelul calității vieții acestor bolnave. E nevoie însă de mai multe teste pentru a vedea dacă îmbunătățirea calității vieții se păstrează și pe termen lung. O analiză a studiilor realizate privind rolul terapiei prin artă asupra stării psihice a pacienților care suferă de cancer a arătat că terapia prin artă este folosită pentru a minimiza efectele secundare ale tratamentului și pentru a-i ajuta să facă față mai bine bolii. Cu toate acestea cercetătorii au ajuns la concluzia că cercetarea este abia la început în acest domeniu, de aceea este nevoie de studii suplimentare privind rolul terapiei prin artă asupra bolnavilor de cancer. Institutul Cochrane a analizat în 2009 cercetarea realizată până la acel moment privind efectul utilizării terapiei prin artă asupra bolnavilor de schizofrenie. Din păcate au găsit doar două cercetări în acest domeniu care să fi respectat condițiile de standardizare, însă numărul de participanți a fost prea mic, iar concluziile lor neclare în ceea ce privește beneficiile și riscurile terapiei prin artă la schizofrenici. Argumente pro si contra Argumente pro: Terapia prin artă nu necesită din partea pacientului un anumit simț artistic, creativitate sau experiență în realizarea unor obiecte de artă. Art-terapia oferă posibilitatea de exprimare prin mijloace alternative limbajului, ceea ce poate fi util în cazul copiilor, a persoanelor cu dificultăți de exprimare verbală sau chiar a celor cu boli mentale. Terapia prin artă activează și stimulează o parte mai mare din creier decât simpla verbalizare a unor emoții, sentimente, trăiri, ceea ce, spun art-terapeuții, favorizează găsirea de soluții și de modalități de coping si antrenează creativitatea. Terapia prin artă poate fi utilizată atât ca metodă de vindecare, cât și ca metodă de diagnostic, în special în cazul copiilor, pentru care este dificil să se exprime verbal, mai ales dacă au trecut prin momente traumatice (violență, pierderea cuiva drag, etc). Exprimarea prin intermediul desenelor este cu siguranță mult mai facilă pentru ei. Terapia prin artă are o largă adresabilitate: nu există limite de vârstă, de studii sau pregătire profesională a participanților. Art-terapia poate fi practicată și dincolo de ședințele din cadrul terapiei și în același timp pacientul poate reveni la ceea ce a lucrat, reexamina și trăi sentimente și emoții diferite de cele inițiale. Argumente contra: Chiar dacă terapia prin artă presupune o exprimare non-verbală, pentru unii copii, adolescenți sau adulți poate fi foarte greu să se deschidă. Unii sceptici consideră că terapia prin artă, din cauza legăturii strânse cu psihanaliza din care se trage, este demodată și depășită de terapiile recente, care pun un mai mare accent pe latura cognitivă În unele țări (cum ar fi Franța de exemplu) nu există standarde pentru practicarea acestei profesii și de aceea competența unor terapeuți în acest domeniu poate fi pusă la îndoială. Multe persoane pot refuza să se angajeze în art-terapie deoarece consideră că rezultatul activității lor artistice ar putea fi criticat și judecat fie de terapeut, fie de ceilalți din grup În cazul copiilor se poate întâmpla frecvent să ilustreze imagini pe care le văd în cărți și desene animate și mai puțin să dea frâu liber propriei creativități. Bibliografie Wikipedia.com traducere din limba englezǎ (lista completǎ pe site): 1. Hogan, S. (2001). Healing arts: The history of art therapy. London: Jessica Kingsley. 2. Jump up ^ MacGregor, J. M. (1989). The discovery of the art of the insane. Princeton: Princeton University Press. 3. Jump up ^ Hogan, S. (2001). Healing arts: The history of art therapy. London: Jessica Kingsley. p. 135. 4. Jump up ^ Hill, A. (1945). Art versus illness: A story of art therapy. London: George Allen and Unwin. 5. Jump up ^ Walker, J. (1992). Glossary of Art, Architecture & Design since 1945, 3rd. ed. London, Library Association Publishing 6. Jump up ^ Waller, D. (1991). Becoming a profession: A history of art therapy 1940-82. London: Routledge. 7. Jump up ^ Naumburg, M. (1953). Psychoneurotic art: Its function in psychotherapy. New York: Grune & Stratton, p. 3. 8. Jump up ^ Kramer, E. (1971). Art as therapy with children. New York: Schocken Books, p. 219