Programa Analitica PAGE 1 UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE PROIECT DE CERCETARE – LUCRARE DE LICENȚĂ Nume și prenume: Răducă (Paraschiv) Elena Date de contact (email, telefon):
[email protected]; 0722916278 Titlul cercetarii: Relația inteligenței cu performanța școlară. Coordonator: Lector univ. dr. Adriana Borosanu 1. Tema și obiectivele cercetării. Abordarea procesului de învăţământ prin prisma eficienţei sale se impune astăzi cu tot mai multă insistenţă. Măsurarea performanţelor şi exprimarea lor cantitativă oferă posibilitatea evaluarii acestui proces. Calificativul eficienţă exprimă nivelul de concordanţă dintre cerinţele sociale şi "produsul " procesului de învăţământ, materializat în elaborarea structurii interne a personalităţii umane. Pe plan psihologic, eficienţa constă în depășirea şi rezolvarea contradicţiilor interne dintre solicitările obiective, impuse din exterior şi nivelul de dezvoltare psihică la care a ajuns elevul. Din aceasta perspectiveă ea îmbracă forma succesului sau a insuccesului şcolar. Dacă eficienţa procesului de învăţământ presupune raportarea randamentului sau performanţelor şcolare la solicitările obiective, succesul şcolar presupune raportarea concomitentă atât la exigenţele externe cât şi la posibilităţile interne ale elevului. În consecinţă, calitatea acestor performanţe, măsurate şi evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente docimologice, constituie criteriul de apreciere a eficienţei procesului de învăţământ şi cadrul de referinţă pentru analiza succesului şcolar. Aceleaşi performanţe, desemnând un anumit grad de eficienţă, vor avea semnificaţii psihopedagogice diferite din punct de vedere al reuşitei şcolare. Succesul şi insuccesul școlar îmbracă forme concrete de manifestare, diferite de la o situaţie la alta sau de la un elev la altul. Din punct de vedere pedagogic important este a preveni şi preîntâmpina insuccesul şcolar şi nu de a-1 consemna şi analiza după ce el a devenit o stare reală. Prevenirea presupune în acest caz intervenţie conştientă, întemeiată pe cunoaşterea eventualelor cauze care ar putea genera nereuşite în activitatea de învăţare. Asemenea cauze sunt legate nemijiocit de anumite distorsiuni intervenite la nivelul factorilor care concură la obţinerea unui randament ce satisface succesul şcolar. Unul dintre acești factori este reprezentat de inteligență. Având în vedere faptul că activitatea școlară reprezintă un lanţ nesfârşit de situaţii problematice cărora elevul trebuie să le găsească soluţiile prin adoptarea unei conduite inteligente, mi-am propus în cadrul acestei lucrări, să evidențiez corelația dintre inteligență și rezultatele obținute de elevi în cadrul acestei activități. 2. Variabilele studiate Variabilele studiate în cadrul acestei lucrări sunt reprezentate de inteligență (inteligenţa generală neverbală, inteligența emoțională) și performanța școlară. Având în vedere importanța formării tinerei generații la nivelul școlii și complexitatea acestui proces, trebuie să analizăm cu atenție modul în care acționează factorii ce intervin în procesul de învățare și să luăm toate măsurile pentru a evita insuccesul școlar. Inteligența, ca factor esențial în cadrul activității de învățare, reprezintă după psihologul elveţian Jean Piaget, o formă specifică de adaptare ce se realizează printr-un echilibru între asimilare şi acomodare (Piaget,1965). Specificul activităţii şcolare a impus termenul de "inteligenţă şcolară" sau "aptitudine şcolară". Din perspectivă funcţională, inteligenţa şcolară facilitează adaptarea elevului la situaţiile problematice din școală, prin asimilarea cerinţelor ce i se adresează şi prin acomodarea la aceste cerinţe; din perspectivă structurală, ea constă din convergenţa proceselor şi operaţiilor intelectuale implicate în activitatea de tip şcolar. Din punct de vedere psihologic acest gen de activitate diferă în funcţie de conţinutul sau cantitatea şi calitatea informaţiilor proprii fiecărui obiect de învăţământ, precum şi de operaţiile intelectuale antrenate în procesul asimilării. Aptitudinea şcolară este un complex structural de funcţii psihice care conferă elevului posibilitatea adaptării la un evantai larg de cerinţe şi sarcini pe care le generează procesul de învăţământ. "Cunoaşterea structurii inteligenţei şcolare înseamnă dezvăluirea interrelaţiilor dintre procesele psihice implicate (gândire, memorie, atenţie, etc) care, sub aspectul funcţiei îndeplinite şi al eficienţei, pot fi considerate, la rândul lor aptitudini (senzoriomotorii, mnemice, verbale, cognitive, etc)" ( Bejat, 1983). Inteligenţa apare deci ca o calitate a întregii activităţi mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor procedeelor psihice, inclusiv a celor afectiv-motivaţionale şi voliţionale. Numai pe măsură ce se formează şi se dezvoltă mecanismele şi operaţiile tuturor celorlalte funcţii psihice vom întâlni o inteligenţă suplă şi flexibilă. 3. Designul cercetării Studiul este de tip descriptiv, corelațional. Se alege un lot de cercetare format din 65 de elevi. Fiecărui elev i se aplică trei teste (testul RAVEN standard (MPS), testul atenţie concentrată, calcule (ACC), chestionarul EQ_126). Se analizează statistic rezultatele obținute prin aplicarea testelor și se compară cu rezultatele obținute de elevi la disciplinele de profil ( rezultate preluate din documentele școlare). Se trag concluziile legate de corelația dintre inteligență (inteligenţa generală neverbală, inteligența emoțională) și performanța școlară. 4. Întrebări de cercetare 1. În ce măsură contribuie factorul inteligență la realizarea performanței școlare? 2. Care este importanța inteligenței în evitarea eșecului școlar? 3. Care este legătura dintre nivelul inteligenței și tipul de insucces (generalizat şi particular)? 5. Eșantionul (lotul de cercetare) Obiectul cercetării este reprezentat de elevi care studiază în cadrul a două licee diferite ca valoare în ceea ce privește rezultatele școlare. Studiul s-a făcut pe un lot format din 60 elevi. Elevii au vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani. Pentru formarea eșantionului s-a utilizat selecția arbitrară. 6. Procedura de culegere a datelor Pentru culegerea datelor necesare realizării acestui studiu au fost utilizate următoarele instrumente: · testul RAVEN standard (MPS); · testul atenţie concentrată, calcule (ACC) și · chestionarul EQ_126. Acestea au fost aplicate la fiecare din cei 60 de elevi componenți ai lotului experimental. Testul RAVEN standard (MPS): - are ca scop evaluarea inteligenţei generale neverbale operaţionalizată de J.C. Raven (1938, revizuit în 1947 şi 1956) prin structura si spiritul matricelor progresive. Testul atenţie concentrată, calcule (ACC): - măsoară capacitatea de concentrare a subiectului pe executarea cu precizie, fără omisiuni a unei operaţii de calcul elementar, de adunare a cifrelor de la 0 până la 9 în perechi, cu identificarea acelor perechi care dau suma 10; - se aplică în scop de evaluare, cunoaştere, orientare, selecţie şi repartiţie aptitudinală de personal, consiliere şi asistenţă psihologică, predicţia succesului şcolar şi profesional. Chestionarul EQ_126: - are rol în determinarea nivelului de dezvoltare a inteligenței emoționale. 7. Procedura de analiză a datelor - Demersul investigativ a avut ca punct de plecare întrebările de cercetare. - Pentru a răspunde la aceste întrebări s-au utilizat toate probele prezentate în partea de metodologie a lucrării. - În urma aplicării testelor amintite mai sus, au rezultat un număr semnificativ de date care scot în evidență anumite caracteristici ale lotului studiat şi ale disfuncţionalităţilor acestuia. - Datele cercetării au fost supuse prelucrării statistice. 8. Relevanța cercetării Studiul a evidenţiat că: · reuşita şcolară reprezintă o rezultantă a confluenţei tuturor factorilor implicaţi în activitatea de învăţare; · factorii implicați în activitatea de învățare sunt: a. factori socio – pedagogici, reprezentați de: - factorii ce se referă la structura instituţională a învăţământului; - factorii familiali; - factorii angrenaţi în organizarea pedagogică a procesului de învăţare; b. factori biopsihologici reprezentați de: - factorii biologici ce se referă la starea de sănătate a elevului şi - factorii psihologici (intelectuali şi nonintelectuali) ce se referă la structura personalităţii umane; - factorii intelectuali ocupă un loc important în determinarea reuşitei şcolare, alături însă de factorii nonintelectuali de personalitate. 9. Limitele studiului Având un eșantion nereprezentativ, rezultatele nu pot fi extrapolate. Consecinţa pedagogică ce se desprinde din cele de mai sus constă din considerarea aptitudinii şcolare ca premisă sau condiţie a reuşitei la învăţătură şi ca rezultat al activităţii şcolare. Succesul /insuccesul şcolar nu este un indiciu fidel al valorii inteligenţei generale sau globale a elevului, întrucât capacitatea de adaptare şcolară depinde de inteligenţa lui şcolară. Aceasta se formeaza în procesul de şcolarizare, ca rezultat al structurării potenţialităţilor mintale ale copilului după natura şi repertoriul activităţii şcolare, înglobând în structura sa şi atitudinea elevului faţă de activitatea de bază a acestei vârste, învăţarea. În concluzie, inteligenţa fie ea şi cea şcolară, nu este singurul factor determinant al reuşitei şcolare. 10. Rezultatele ESTIMATE ale cercetării şi PROPUNEREA de interpretare a acestora. Pe baza rezultatelor obținute putem conchide că succesul / insuccesul şcolar este determinat de un complex de factori care pot acţiona concomitent sau succesiv. Dependenţa de aceşti factori precum şi corelațiile dintre ei pot fi analizate prin prisma cauzalităţii circulare, potrivit căreia efectul devine la rândul său cauză. Oricare din aceşti factori participă şi condiţionează într-o măsura sau alta rezultatele la învăţătură. În acest caz, factorii sunt cauze, iar rezultatele sunt efecte. La rândul său, un anumit nivel al reuşitei / nereuşitei şcolare va avea repercursiuni asupra factorilor declanşatori. Prin mecanismul conexiunii inverse efectele s-au transformat în cauze. Aceeaşi cauzalitate circulară funcţionează şi în cadrul corelaţiilor dintre factorii interni şi cei externi, în interiorul uneia sau alteia dintre aceste categorii. Dacă factorii externi acţionează prin intermediul celor interni, aceştia din urmă sunt un efect al celor dintâi, întărind, pozitiv sau negativ acţiunea lor. Interacţiunea dintre factorii sociopedagogici este tot de natură circulară. Carenţe ale climatului familial, de exemplu se vor rasfrange asupra relaţiilor interpersonale dintre elevi şi implicit asupra organizarii pedagogice a procesului de învăţământ. Succesul / insuccesul şcolar are un caracter concret. Acţiunea tuturor factorilor se manifestă diferit de la un individ la altul şi de la un moment la altul al dezvoltării sale ontogenetice. De fiecare dată, ei se combină în mod specific, generând astfel acea constelaţie factorială, indispensabilă pentru aprecierea şi explicarea rezultatelor elevilor prin prisma categoriilor de succes şi insucces, iar prin intermediul acestora să ne pronunţăm asupra adaptarii sau inadaptarii şcolare. Insuccesul la învăţătură reprezintă simptomul principal al inadaptarii la cerinţele şcolii.