T. M. Popescu

April 6, 2018 | Author: Anonymous | Category: Documents
Report this link


Description

Teodor M. Popescu ± repere biografice - Nascut la 9 iunie 1893, din parinti agricultori, în satul Boteni, comuna Contesti, judetul Dâmbovita. - 1905-1913 ± urmeaza Seminarul Central din Bucuresti. - Între 1916-1917 ± absolva Scoala Militara de Infanterie din Botosani si devine sublocotenent; iar între 1917-1918 a fost pe front în timpul Razboiului de Reîntregire. - 1919 ± obtine licenta în Teologie. - 1922 ± devine doctor în Teologie, la Atena. - 1927 ± 1959 ± profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti; fiind si decan între 6 septembrie 1942 si 14 octombrie 1944. - Dupa anul 1950, este supravegheat si interogat frecvent de Securitate. - În noaptea de 4/5 martie 1959 este arestat, anchetat sub tortura si, dupa o luna, trimis în judecata sub acuzatiile de "actiune intensa contra clasei muncitoare si a miscarii revolutionare, dusman al poporului"; sprijinirea fascimului; legionarism etc. - Procesul s-a desfasurat în cîteva ore, pe 2 iunie 1959, la Bucuresti, profesorul Teodor M. Popescu fiind condamnat la 15 ani de temnita grea. - Pe 15 ianuarie 1963, profesorul Teodor M. Popescu este eliberat din penitenciarul Aiud, în urma decretului de gratiere colectiva. - De la 1 aprilie 1965, fara recunoasterea Departamentului Cultelor, va fi angajat ca inspector în Administratia Patriarhala. Teodor M. Popescu Teodor M. Popescu s-a n scut la 9 iunie 1893, din p rin i agricultori, în satul Boteni, comuna Con e ti, jude ul Dâmbovi a. Între 1900-1905, a f cut coala primar în comuna natal , iar între 1905-1913 Seminarul Central din Bucure ti. În anul 1919 a ob inut licen a în Teologie, iar în 1922 a devenit doctor în Teologie la Atena (aici între 1921-1922 este interpret la Lega ia Român ). A urmat cursuri de specializare la Facultatea de Litere i Filozofie a Universit ii din Leipzig (1922-1923), la Facultatea de Teologie Protestant din Paris, la Institutul Catolic din aceea i capital i la "École pratique des Hautes Études, Section des sciences religieuses" de la Sorbona (1923-1925). A satisf cut serviciul militar în timpul R zboiului de Reîntregire, fiind încorporat în 1916, urmând cursurile colii Militare de Infanterie din Boto ani între 1916-1917 i unde devine sublocotenent, iar între 1917-1918 a fost pe front. A profesat f r întrerupere la catedra de Istorie Bisericeasc Universal , între 1 aprilie 1927 i 15 noiembrie 1948 la Facultatea de Teologie, apoi la Institutul Teologic de grad universitar din Bucure ti, între 15 noiembrie 1948 i 1 martie 1959, ridicând nivelul cursurilor la o mare str lucire. A suplinit catedra de Patrologie i Istoria Dogmelor între 1 octombrie 1928 - 1 noiembrie 1938, iar în anul universitar 1947-1948 pe cea de Istoria Bisericii Române. Între 6 septembrie 1942-14 octombrie 1944, a îndeplinit func ia de decan al Facult ii de Teologie din Bucure ti. Ca teolog i profesor de istorie bisericeasc a luat pozi ie fa de problemele cu care se confrunta Biserica Ortodox , din România, dar i cea din Rusia sovietic . Astfel s-a eviden iat prin sus inerea unor conferin e, cu argumente solide, care aducea solu ii la problemele vremii, începând cu "Misiunea cre tin a statului" inut la 8 martie 1934, continuând cu cel de deschidere al anului universitar de la Facultatea de Teologie, la 4 noiembrie 1940, întitulat "Ce reprezint azi Biserica Ortodox ?" i, tot la sala Dalles, "Vitalitatea Bisericii Ortodoxe", în anul 1942, toate cu caracter anticomunist, antiateu. Profesorul Popescu i-a continuat activitatea sa de apologet al Bisericii Ortodoxe i prin publicarea unor studii bine alc tuite, menite s descopere cititorilor adev rata situa ie a Bisericii cre tine din Rusia, cât i pericolul comunist care putea s afecteze restul civiliza iei europene. Cel mai important studiu de acest fel este "Anticre tinismul comunist", unde dezbate în mod sistematic i cu dovezi, diferitele probleme cu care se confrunta Biserica Rus sub orânduirea impus de Lenin (ateismul ideologiei comuniste, persecu ia împotriva Bisericii, propaganda antireligioas ). Din dispozi ia Patriarhului Nicodim i cu acordul mare alului Ion Antonescu, în zilele de 16-17 iulie 1943, profesorul T. M. Popescu, în calitate de decan al Facult ii de Teologie, este trimis într-o delega ie format din profesorii Nichifor Crainic i Iacob Laz r, în frunte cu mitropolitul Visarion Puiu ( eful Misiunii Ortodoxe din Transnistria), pentru a fi martor la deshum rile de la Winnitza (vestul Ucrainei), care revelau metodele poli iei NKVD de a pedepsi pe "du manii poporului". Întors în ar , strânge informa ii, pe lâng cele luate de la autorit ile germane din Ucraina i public o dare de seam despre cele v zute. Tot privitor la fenomenul Winnitza, acela i profesor redacteaz un articol, care este îns refuzat pentru publicare de c tre ziarul "Universul". Venirea comuni tilor la putere, printre altele, aducea i transform ri în înv mântul teologic. Profesorul Teodor M. Popescu ca vechi reprezentant al genera iei intelectuale teologice deranja noul sistem politic i, potrivit mentalit ii comuniste, trebuia anchetat i arestat, pentru a nu mai încuraja reprezentan ii Bisericii la rezisten , mai ales c , dup anul 1950, era supravegheat, întrebat asupra activit ii sale i chemat frecvent la Securitate. Anchetat de Securitate În ziua de 30 ianuarie 1959, el avea s fie chemat la Securitate i interogat asupra activit ii sale, punându-se accent pe urm toarele acuza ii: "critica politicii regimului comunist; [c ] profesorii i studen ii Institutului de Teologie fac politic legionar ; c el organizeaz ajutor legionar împreun cu alt profesor din Institut (diaconul Nicolae Balca); c Institutul de Teologie are prea multe catedre i prea mul i profesori i c num rul trebuie redus; c Institutul Teologic constituie o problem care trebuie rezolvat ; i i s-a cerut s colaboreze pentru aceasta cu Securitatea". El a respins acuza iile i cererea de a deveni informator al Securit ii, dovad c în noaptea de 4/5 martie 1959 este arestat. A urmat o perchezi ie domiciliar minu ioas care a durat întreaga noapte, fiindu-i confiscate c r i i reviste de specialitate, în diferite limbi str ine, manuscrise, articole, coresponden . În tot timpul anchetei, profesorul universitar Teodor M. Popescu a fost b tut, torturat, amenin at cu moartea, i tratat cu bestialitate. Anchetatorii, în frunte cu c pitanul Teodoru Ion, l-au interogat asupra multor capete de acuzare: "1) activitate legionar ; 2) ac iune intens contra clasei muncitoare i a mi c rii revolu ionare, du man al poporului; 3) grave calomnii la adresa Uniunii Sovietice, cu privire la religie i instigator la r zboi contra URSS; 4) instigator al poporului la ac iuni r zboinice, prin intermediul Bisericii i al preo ilor; 5) sprijinitor al fascismului în via a politic a rii; 6) c a inut în public, la sala Dalles i în fa a studen ilor urm toarele conferin e: a) Anticre tinismul comunist, în anul 1941; b) De la Neron la Stalin, în anul 1942; c) Misiunea cre tin a statului; d) Actualitatea cre tinismului, în anul 1947; 7) prin lucr rile de la punctul 6) ar fi indicat guvernelor s ia m suri împotriva clasei muncitoare i în bu irea mi c rii revolu ionare din România i a sprijinit fascismul; 8) c este credincios (din punct de vedere religios) i fanatic, deci este criminal; 9) c , fiind credincios i teolog, este ignorant; 10) Cazul Winnitza, în anul 1943". Acuzat de "legionarism" Discutând acuzele care i s-au adus profesorului, sesiz m c de fapt erau nefondate. Astfel, activitatea legionar de care a fost învinuit nu are nici un temei, deoarece el chiar s-a opus Mi c rii legionare, care influen ase o mare parte a studen ilor teologi în anii '30, atitudine demonstrat în dou articole din revista studen ilor teologi "Raze de lumin ", cât i în conflictul care se iscase la greva studen ilor din 8-9 mai 1938. De fapt, acuza ia de activitate legionar sau de legionar a fost permanent în timpul anchetei, deoarece anchetatorul îl apostrofa cu: "E ti legionar pentru c e ti teolog i fiind teolog e ti anticomunist, iar a fi anticomunist înseamn a fi legionar (subl. n.)". Anchetatorul îl acuza c este legionar i pe motiv c în prima perioad a guvern rii legionare fusese numit decan al Facult ii în care profesa, de c tre ministrul Traian Br ileanu, de i el refuzase aceast func ie datorit dezavu rii Mi c rii legionare, dar i a opozi iei studen ilor teologi de aceast orientare politic . Acuze care nu aveau nici un sprijin, deoarece ca teolog i istoric, în discursuri i studii bine documentate, a f cut cunoscut cititorilor români prigoana care se ab tuse asupra Bisericii Ruse, ca institu ie i cas a credincio ilor, de desfiin are a unor valori ruse ti i chiar europene, vorbind de situa ia numai din perioada lui Stalin. Era considerat "du man al poporului", de i prin discursurile sale sau prin cele publicate nu adusese atingere a a-zisei "mi c ri muncitore ti i revolu ionare". Prima conferin pentru care profesorul a fost învinuit, "Misiunea cre tin a statului", a fost inut în anul 1934 i dezbate rolul statului fa de Biseric din antichitate pân în perioada interbelic , ar tând c partidele politice nu in seam de problemele acestei institu ii. Alte lucr ri de care a fost acuzat în anchet sunt "Anticre tinismul comunist", "De la Neron la Stalin" - unde profesorul Popescu trateaz problema Bisericii sub regimul comunist din Rusia ± i "Actualitatea cre tinismului". Ultimul este un articol publicat în anul 1947, unde autorul discut problema materialismului care punea tot mai mult st pânire pe societatea româneasc de dup r zboi, f r referin e la "fericirea comunist ". Acuze i s-au mai adus i pentru conferin ele "Vitalitatea Bisericii Ortodoxe" i "Ce reprezint azi Biserica Ortodox ?", unde se ar ta cum autorit ile sovietice prigoneau Biserica Rus . Ultima acuza ie legat de activitatea sa profesional i de convingerea sa anticomunist a fost legat de cazul Winnitza. Profesorul, dup ce fusese martor la deshum ri în localitatea ucrainean , a scris o dare de seam i un articol, ultimul nefiind publicat. Alte acuza ii, care nu erau legate de activitatea profesional sunt cele de imoralitate; imposibilitatea U.R.S.S. ± ului de a lansa sateli i ± de fapt o simpl discu ie pe marginea unui articol din "Scânteia", din perioada 20-27 februarie 1959 când se afla la Curtea de Arge la cursurile de îndrum ri misionare ale preo ilor, la rela iile cu Petre Guciujna, Constantin Noica, Nichifor Crainic i Ion Gh. Savin, abia ie it din închisoare în anul 1958, pentru c ini iase o chet pentru ajutoarea financiar a acestuia din urm . Tot în timpul anchetei a fost acuzat c este credincios, f cându-i-se proces de credin , fiind chiar intimidat. Medita ii pentru ofi erul anchetator De remarcat este faptul c , în timpul anchetei, profesorul Popescu a acordat medita ii ofi erului anchetator, Teodoru Ion, potrivit biografului s u: "Acesta [anchetatorul, n.n.] ajunsese cu înv tura de carte, deci cu cultura lui, în clasa I din ciclul mediu, la înv mântul seral i trebuia s se preg teasc pentru examenul de sfâr it de an, care se apropia, îns el avea mari greut i îndeosebi la istoria veche, la limba francez i la limba latin , materii la care era slab de tot i în care nu se putea descurca. L-a întrebat pe Teodor M. Popescu ce studii are i când a aflat l-a obligat s -l mediteze la cele trei obiecte colare. Acuzatul întemni at, «ignorantul», ca s nu- i agraveze i mai mult situa ia în care se afla, i-a dat lui Ion Teodoru explica iile i cuno tin ele necesare, cu competen a superioar pe care o avea, de i puterea de în elegere a elevului era foarte slab ". La 25 martie 1959 i s-a pus în vedere "Ordonan a de punere sub învinuire" pentru activitatea anticomunist din perioada 1934 ± 23 august 1944, iar la 29 aprilie procesul verbal de închidere a anchetei penale, unde Teodor M. Popescu era "învinuit de s vâr irea infrac iunii de crim de activitate intens împotriva clasei muncitoare, prev zut i pedepsit de art. 193, al[ineatul] 2, C[odul] P[enal]". Un simulacru de proces Procesul s-a desf urat în data de 2 iunie 1959, într-o arip a Palatului de Justi ie din Bucure ti. Instan a i-a însu it concluziile de învinuire ale anchetatorului, inculpatul fiind acuzat de activitatea de înainte de 1944 i, prin urmare, nu s-a mai inut nici o dezbatere. Avocatului ap r rii, Radu Soare, nu i s-a permis s consulte dosarul, deoarece era considerat secret, el luând cuno tin de acuza ii la enun area capetelor de acuzare. edin a de judecat sa rezumat la citirea actului de acuzare de c tre procuror, la ap rarea inculpatului de c tre avocat (c ruia i s-a permis s vorbeasc cinci minute), la un scurt cuvânt al inculpatului (un minut, timp în care a putut s spun c timpul alocat nu este necesar ap r rii sale). I s-a refuzat aducerea martorilor în instan . Astfel, profesorul Teodor M. Popescu era condamnat prin Sentin a nr. 118, în ziua de 2 iunie 1959, de c tre Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare la 15 (cincisprezece) ani deten iune grea pentru crima prev zut i pedepsit de art. 193/1, al. 4, Codul Penal din schimbare de calificare conform art. 292 Codul Justi iei Militare, din crima prev zut i pedepsit de art. 193/1, al. 2, Cod Penal". Se dispunea confiscarea total a averii personale i era obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecat . Motivând "necesitatea absolut i legal : 1) de a se cita martori; 2) [a] produce dovezi scrise i tip rituri în sprijinul ap r rii mele, în leg tur cu obiectul procesului i cu acuza iile ce mi se aduc; 3) neputin a de a m ap ra la prima judecare, neluând pân atunci contact cu avocatul i nedându-mi-se timp i posibilitate ca s m ap r i personal, sub motiv c m-a ap rat avocatul". Cu toate acestea, prin minuta Deciziei nr. 374, din 13 iulie 1959, Tribunalul Suprem al RPR, Colegiul Militar, respingea recursul solicitat de Teodor M. Popescu. Arestarea i condamnarea profesorului Teodor M. Popescu au ajuns la cuno tin a Bisericilor Ortodoxe na ionale i a Facult ilor de Teologie din tot spa iul ortodox. Vestea arest rii sale a fost dus în Grecia de Pr. Prof. tefan Tzankov de la Sofia, creând mare impresie, mai ales în cercurile grece ti. Astfel, la conferin a panortodox inut în Rodos, în anul 1963, ierarhia greac a întrebat de profesorul Popescu, îns aceasta a r mas f r r spuns din partea delega iei Bisericii Ortodoxe Române. În rândul ierarhiei ortodoxe române se vorbea despre arestarea profesorului ca fiind datorit "unor medita ii religioase pe care le inea preo ilor la teologie i pe care le distribuia apoi preo ilor, ca material omiletic, pentru predici, b tute la ma in . C celelalte probleme erau uitate, dar c aceasta a n scut ancheta". Dup deten ia de la Jilava, profesorul Popescu a fost transferat la penitenciarul Aiud i internat în data de 23 octombrie 1959, unde avea s stea pân la eliberare. Aici s-a întâlnit cu al i preo i închi i pentru credin cum au fost Bartolomeu Anania sau Grigore B bu . Trecut prin "reeducare" În timpul deten iei, profesorul Popescu "le-a vorbit celor din celula lui despre toate câte înv ase în munca lui de la ar , în satul natal, despre ce v zuse i înv ase în colile înalte prin care trecuse în ar i str in tate, despre ce v zuse mai bun la alte popoare, dar mai ales le-a vorbit despre Dumnezeu, Biseric i credin , l murindu-i asupra multor lucruri confuze din mintea oamenilor din mul imea anonim , pe care nu le putuse l muri al ii cu mai pu in tiin i disciplin spiritual ". i aici era acuzat de legionarism în timpul reeduc rilor pe care avea s le suporte, r mânând ferm în credin a în care se n scuse i pe care o propov duise. A avut de înfruntat s n tatea precar , dup cum ne încredin eaz i biograful s u: "De câteva ori, în închisoarea din Aiud, din cauza sl biciunii trupe ti, în timp ce st tea în picioare, dup canonul impus de c l ii s i, Teodor M. Popescu i-a pierdut cuno tin a i s-a pr bu it. A fost luat pe bra e de ceilal i întemni a i i a ezat pe pat, dar observat de temniceri a fost dus de fiecare dat la carcer ". Potrivit biografului s u: "Teodor M. Popescu începuse s se preg teasc suflete te pentru sfâr itul s u. Al i de inu i se stinsese înaintea lui, astfel c el nu- i mai f cea iluzia s mai supravie uiasc mult timp. Mai întâi a f cut ceea ce cre tine te putea s fac în temni : a postit tot postul Pa telui din anul 1962, de la prima pân la ultima zi, 40 de zile hr nindu-se numai cu pâine i ap i î i f cea regulat rug ciunile cele de diminea i de sear , cu credin a i cu evlavia, care nu-I sl biser cu nimic, ba dimpotriv , îi erau i mai cu temei sprijin i speran . i Dumneezeu nu l-a p r sit". La data de 15 ianuarie 1963, profesorul Teodor M. Popescu a fost eliberat din penitenciarul Aiud, în urma decretului de gra iere 5/1963. Dup eliberare, profesorul Teodor M. Popescu era "privit ca un ciumat" de unii din mediul teologic. Pentru mul i profesorul era de nerecunoscut, dup tratamentul care i se aplicase în pu c rie: "Se vede dup fa c este suferind, fiind foarte slab i opintindu-se mult pentru a munci". De altfel, m rturisea unui preot c dore te "s se interneze într-un sanatoriu pentru ai face analize i reface s n tatea zdruncinat ". Conform certificatului medical, eliberat de infirmeria penitenciarului Aiud la 30 martie 1959, profesorul suferea de "scleroz cardiovascular i hipertensiune arterial ", iar potrivit biografului s u ajunsese "o umbr de om, abia mergând din cauza flebitei i a epuiz rii". Ad postit de Patriarhul Justinian Apreciat de patriarhul Justinian i episcopi, fiind considerat de altfel "o bibliotec ambulant , fiind foarte bine preg tit în materie de istorie bisericeasc ", i pentru a- i îmbun t i situa ia material , de la 1 aprilie 1965, f r recunoa terea Departamentului Cultelor, va fi angajat ca inspector în Administra ia Patriarhal , Biroul Rela ii Externe, pentru întocmirea unor studii i traduceri, apoi, din 1966, la Tipografia C r ilor Biserice ti, unde a diortosit c r i de cult, al turi de Ion V. Georgescu. De altfel, în 1968 va face parte din comisia condus de preotul Ion Gagiu pentru preg tirea noii edi ii a Bibliei. Contribu ii importante aduse de profesorul Popescu în cercetarea teologic , din punct de vedere istoric, sunt alc tuirea, în anul 1964, a unui bine documentat material privitor la data Pa tilor i care a fost primit cu satisfac ie de c tre Consiliul Ecumenic al Bisericilor sau participarea în comisia pentru dialogul cu Biserica Vechilor Catolici. Totodat , marele profesor a mai scris 321 medita ii teologice i 327 predici (195 duminicale i 132 la praznice), numai în perioada 1964-1970. Profesorul Popescu i-a dorit foarte mult revizuirea procesului s u, deoarece considera c acesta a fost nedrept: "Pentru unele gre eli ce-am f cut i mi le-am recunoscut a trebuit s fac isp irea cuvenit . [ ] Dar n-am s uit niciodat felul civilizat i delicat, cum am fost anchetat i tratat, în tot timpul de organele respective; i pentru asta mul umesc lui Dumnezeu i m rog pentru s n tatea tuturor care m-au cercetat, care m-au judecat". Într-o alt împrejurare, profesorul spunea c "procesul s u a fost o b taie de joc; c nu i s-a dat dreptul s se apere i c vina era articolele ce le scrisese înainte de 1944 [ ]; c era învinuit c difuzeaz predici dactilografiate la preo i etc.". Prin urmare, considera c procesul s u trebuie rejudecat, pentru a- i redobândi jum tatea de cas ce i s-a confiscat la condamnare. Aflat la odihn la m n stirea Sinaia, profesorul Popescu spunea c atunci "când a fost închis a suferit foarte mult; [c ] a fost torturat groaznic, dar a rezistat i nu i-a negat credin a". Profesorul Victor Br tulescu spunea despre Teodor M. Popescu: "Am r mas cu impresia c a fost b tut r u, cu ocazia cercet rilor, când a fost arestat. De la Iorga nu avem un mai mare istoric ca el". Sfâr itul vie ii sale avea s se întrez reasc cu ultima încercare a Securit ii de a-l lichida fizic pe marele profesor de Teologie. Potrivit biografului s u, "Teodor M. Popescu a plecat, în ziua de 14 februarie 1972, de la biroul s u de la Patriarhie, la ora 12. I s-a pierdut urma dup plecare. Mai târziu, dup ce î i revenise din urm rile atentatului, a declarat so iei sale c dup ce a plecat de la birou i a ie it din incinta Patriarhiei a fost luat în primire de doi agen i ai securit ii i dus undeva, prizonier ± nu s-a putut deslu i unde anume -, inut pân s-a înserat bine, pe vremea aceea mohorât , apoi adus, sub v lul protector al întunericului, la locul atentatului, în boschetul de pe os. Giule ti, unde a fost lovit cu s lb ticie". Plin de nori i sânge a fost g sit de portarul Institutului Pasteur, de unde spre diminea a fost internat la Spitalul Col ea. Aici avea s fie g sit de so ia sa. Dup ceva timp, a fost externat, profesorul ref cându-se trupe te i suflete te. În ziua de 12 aprilie chiar a cântat "Îngerul a strigat", axionul de Pa ti, ca o iluminare a sufletului s u. Cu toate c în parte se ref cuse, el chiar dorind s se întoarc la lucru, începând cu martie 1973 "a refuzat complet s mai m nânce". La pu in timp, a fost internat la spitalul Gheorghe Marinescu, pentru o s pt mân . La 4 aprilie 1973, într-o zi de luni, "titanul teologie române ti" era chemat la Domnul. Din grija patriarhului Justinian a primit cu smerenie o jumatate de norma in administratia patriarhala, diortosind lucrari de teologie. Desi a suferit mult, nu a pomenit prea des de anii scursi in puscarie, fiind in acelasi timp foarte amarat pentru primirea ostila de care a avut parte in randul colegilor sai de catedra, fiind vazut ca un "ciumat" in mediul teologic. I-a fost interzis insa sa redevina slujitor la altarul Catedrei de teologie, pe care o indragea atat de mult. Pentru profesorul revenit acasa incepea acum un alt capitol al vietii sale. Cu timpul, la cererea patriarhului, a reinceput sa scrie articole si studii in reviste, precum si recenzii in revistele bisericesti romanesti, asupra lucrarilor religioase straine pe care Patriarhia le primea de la alte Biserici si de la teologi straini, pentru ca stapanea foarte bine limbile greaca, germana si franceza. A trebuit sa fie rezervat in activitatea publicistica din cauza cenzurii si a supravegherii pas cu pas de catre Securitate. Profesorul Popescu si-a continuat activitatea sa de apologet al Bisericii Ortodoxe si prin publicarea unor studii bine alcatuite, menite sa descopere cititorilor adevarata situatie a Bisericii crestine din Rusia, cat si pericolul comunist care putea sa afecteze restul civilizatiei europene. Cel mai important studiu de acest fel este "Anticrestinismul comunist", unde dezbate in mod sistematic si cu dovezi, diferitele probleme cu care se confrunta Biserica Rusa sub oranduirea impusa de Lenin (ateismul ideologiei comuniste, persecutia impotriva Bisericii, propaganda antireligioasa). In cursurile si studiile sale profesorul de teologie a cautat sa stabileasca relatiile dintre Biserica si Cultura de-a lungul secolelor, pledand pentru o reciprocitate a relatiilor dintre ele realizata prin completare, imbogatire si impreuna-slujire a lui Dumnezeu si a omului. Lucrari - Cauzele persecutiilor din punct de vedere istoric si psihologic, Atena, 1922 (teza de doctorat in limba greaca); - Divin si uman la vechii istorici bisericesti, Bucuresti, 1924, 117 p.; - Denaturarea istoriei lui Origen, in BOR, an, XLIV, 1926, nr. 5, p. 246-254; nr. 7, p. 378383; nr. 10, p. 580-586; nr.11, p. 631 -635 si .nr. 12, p. 710-718;- Istoria crestinismului ca istorie a culturii, Chisinau, 1926, 48 p.; - Rolul istoriei in intelegerea crestinismului, Bucuresti, 1927, 29 p.; - Cucerirea Constantinopolului de cstre latini ca mijloc de unire a Bisericilor (sec. XI-XIV), in ST, an. I, 1930, nr. 1, p. 48 - 142 (si extras); - Contributiuni la istoria incercarilor de unire a Bisericilor. Tratativele de la 1337-1339, in ST, an. I, 1930, nr. 3, p. 23 -79 (si extras 59 p.); - Sentinta de excomunicare de la 16 iulie 1054. I Versiunea geaca, in ST, an. II, 1931, nr.1, p.49-69 si II. Versiunea latina, in ST, an. II, 1931, nr. 2, p. 35 - 46; - Enciclopedia lui Fotie catre patriarhii orientali (1867), in ST, an.I, 1930, nr. 2, p. 56 - 100; - Primii didascali crestini, in ST, an. III, 1932, nr. 2, p.140- 211 (si extras, 78 p.); - Tatal imparatului Justinian contra lui Origen. Studii si traducere, in ST, an. IV, 1933, p. 1766; - Encicliopedia patriarhilor ortodocsi de la 1848. Studiu introductiv, text si traducere, in BOR, an LIII, 1935, nr.11- 12, p. 545 -688 (si extras, 144 p.); - Teologia ca stiinta, Bucuresti, 1937, 30 p.; - La o suta de ani dupa schisma, in ST, an VII, 1938-1939, p. 46-89 si an.VIII, 1940 p. 77 104 (si extras, Bucuresti, 1940, 74 p.); - Ce reprezinta azi Biserica Ortodoxa, in BOR, an. LIX, 1941, nr. 1 -2, p. 10-39; - Necesitatea studiilor istorice si patristice in Biserica Ortodoxa, Bucuresti, 1941, 31p.; - Anticrestinismul comunist, in BOR, an. LX, 1942, nr. 1-4, p.13 -50; - Confesionalism si obiectivitate in istoria bisericeasca, Craiova, 1943,14 p. (extras din RIB); - Caritatea crestina (in Biserica veche), in BOR, an. LXIII, 1945, nr.13, p.20-66; - Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ruse, in BOR, an. LXVI, 1948, nr. 5-8, p. 301- 316; - Cler si popor in primele trei secole, in ST, serie noua, an.I, 1949, nr. 9- 10, p. 713 738; - Atitudinea Vaticanului fata de Ortodoxie in ultimii treizeci de ani, in ³Ortodoxia",an. I, 1949, nr.1, p. 28-90; - Cum s-au facut ³unirile" cu Roma, in ³Ortodoxia", an. I, 1949, nr. 2-3, p. 120 - 142; - Privire istorica asupra schismelor, ereziilor si sectelor, in ST, an.II, 1950, nr. 7 - 8, p.347 394; - Cezaropapismul romano-catolic de ieri si de azi. in ³Ortodoxia", III, 1951, nr. 4, p, 495 537; - Importanta istorica a Sinodului al IVlea ecumenic. in ³Ortodoxia", an.III, 1951, nr. 2 - 3, p. 188 - 294; - Cinci sute de ani de la caderea Constantinopolului sub turci, in ³Ortodoxia", an. V, 1953, nr. 3, p. 381 -437; - Geneza si evolutia schismei, in ³Ortodoxia",an. VI, 1954,nr. 2-3, p. 163-217, - Premisele primatului papal, in ³Ortodoxia", an.Vll, 1955, nr. 1, p. 3-28; - Atitudini si raporturi interconfesionale, in ³Ortodoxia", an. IX, 1957, nr. 3, p. 371 - 405; - Raporturile dintre ortodocsi si anglicani din secolul al XVI-lea pana la anii 1920, in ³Ortodoxia", an. X, 1958, nr. 2, p. 177-194; - O mie de ani in istoria Sfantului Munte Athos, in ³Ortodoxia", an. XV, 1963, nr. 3 - 4, p. 590-620; - Problema stabilizarii datei Pastilor. Privire istorica asupra divergentelor si computurile pascale, in ³Ortodoxia", an. XVI, 1964, nr. 3, p. 334-444; - Conditiile istorice ale formarii vechilor Biserici Orientale, in ³Ortodoxia", an. XVII, 1965, nr. 1, P. 28 -40. - Coautor al manualului de Istorie bisericeasca universala 2 vol ., Bucuresti, 1956, 398 + 467 p. - Impreuna cu arhiereul Irineu Mihalcescu a tradus din limba greaca Noul Testament, aparut ca editie sinodala in 1937 si 1942. ÄUn martir al crucii. Via a i scrierile lui Teodor M. Popescu³, de Vasile M. Popescu, 2006; ÄStudia ecclesiastica³, Pr. lect. dr. Adrian Gabor, 2003; ÄMartiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, 2007; ÄDic ionarul teologilor români³, pr. prof. dr. Mircea P curariu, 1996.


Comments

Copyright © 2021 UPDOCS Inc.