Semne Si Simptome Prezente in Starile Avansate Si Terminale de Boala

P1.Semne si simptome prezente in starile avansate si terminale de boala : 1.1.durerea 1.2.incontinenta,caderile, imobilizarea 1.3.moartea DUREREA =este disconfortul raportat de pacient Durerea totala : -este un termen de referinta pentru pacientul aflat in stadiu terminal de boala -este subdivizata in : a.durere fizica : -de regula se refera la pacientii care sufera de cancer. -poate fi cauzata de slabiciune, tratamente suportate -cuprinde : dureri osoase , infiltrarea, compresia, distrugerea nervilor, dureri viscerale, infiltrarea tesuturilor moi, colica intestinala, limfedemul b. durerea emotionala si cea sociala : -durerea este provocata de alti factori decit cei fizici :durerea fizica genereaza anxietate si stari depresive. -cheia este proasta comunicare intre pacienti, familie, personal medical. c. durerea spirituala : -reflectind la trecut poate apare sentimentul puternic pentru lucruri sau sentimente, atitudini necorespunzatoare. Analiza durerii : -cea mai buna estimare o constituie evaluarea ei de bolnavul insusi -exista mai multe scale de evaluare a durerii Semne fiziologice ale durerii : -tahicardia -tahipnee -cresterea TA -transpiratii, paloare -pupile dilatate -tensiune musculara -greata, varsaturi Semne comportamentale : -pozitii corporale rigide -neliniste -tresariri -dinti inclestati -pumni inclestati -plins -gemete Rolul asistentei in cazul durerii totale : -conceperea unui plan individual de tratament pentru fiecare pacient in parte -este important sa se tina cont si de parerea familei si de implicarea ei -examinarea sentimentelor si a starii spirituale si mentale ale pacientului -intocmirea unei liste cu probleme de toate tipurile, care ar putea influenta pacientul si caracterul durerii(anxietate, depresie, tensiuni familiale, griji financiare) -urmareste progresele pe toate planurile Durerea in stadiu termina este coplesitoare, continua si distructiva.Ea incetoseaza mintea si inhiba capacitatea de concentrare. INCONTINENTA Problemele de eliminare pot fi o sursa continua de neplaceri pentru pacient si il pot afecta atit fizic cit si psihologic. a. Incontinenta de urina : -poate avea ca si cauze : medicatia, infectiile, fistulele urinare, anxietatea, paralizia sfincterelor -pacientul trebuie sondat permanent -in cazul in care deficienta nu este f. mare, asistenta tb. sa aiba grija ca accesul pacientului la toaleta sa fie facil si sa nu-i provoace dureri b.Incontinenta fecala : -este rara in cazul pacientului muribund, cu exceptia cazurilor in care ea are o cauza patologica specifica in care pacientul nu-si poate controlo diareea -cauze:anumite medicamente, radioterapie, tumori pancreatice, tumori de intestin gros, etc. -presupune acces facil la toaleta -se pot folosi scutece pentru adulti CADERILE : Pot fi de ordin fizic, datorita : - slabiciunii fizice, - crize dureroase - medicatie care provoaca vertij - anxietate, ameteli Pacientul terminal trebuie supravegheat tot timpul pentru ca fragilitatea acestuia se poate solda cu fracturi, luxatii, entorse, hematoame, contuzii, afectiuni care pot complica si mai mult ultimile zile ale acestuia. Caderile de ordin psihic : -sunt aproape la fel de grave ca si cele fizice -pot insemna si o renuntare la lupta, o grabire a sfirsitului -in aceste situatii este necesara o sustinere afectiva si psihologica din partea personalului medical si mai ales a celor apropiati, a familiei. IMOBILIZAREA : -reprezinta o diminuare sau o restrictionare a miscarilor Cauze: -alterarea centrilor nervosi(AVC) -alterarea integritatii aparatului locomotor -durerea -atrofia musculara -casexia -anxietate -cefalee marcata -anemie severa Rolul asistentei: -asigurarea alimentatiei -hidratarea pacientului -efectuarea de miscari active si pasive -prevenirea escarelor -toaleta pacientului Hidratarea Şi Nutriţia • Refuzul total al pacientului de a mânca şi a bea este un stadiu firesc al stării terminale. • Foamea rareori este o sursă de disconfort! • La cererea familiei, terapeutul tinde să instituie măsuri de hidratare I.V. sau să instaleze o sondă de nutriţie enterală – nu este necesară (nu prelungeşte supravieţuirea, nu ameliorează starea de nutriţie şi pierderea ponderală şi nu face pacientul să se simtă mai puternic; de asemenea, au ca efect creşterea distanţei emoţionale faţă de familie) • Deshidratarea în starea terminală scade secreţiile pulmonare şi creşte dispneea, scade debitului urinar cu diminuarea incontinenţei, şi minimalizează posibilitatea apariţiei vomismentelor. • Hidratarea prin metode artificiale determină disconfort şi se va utiliza numai când pacientul se plânge de sete şi nu este capabil să bea. Principii De Suport Nutritiv La Pacientul Terminal • Se evită tehnicile invazive, cum ar fi nutriţia parenterală totală (NPT), şi administrarea parenterală a medicaţiei; se va prefera o perfuzie S.C. lentă de suplimentare nutriţională (hipodermocliza), care combate deshidratarea. • Se va promova pe cât posibil nutriţia orală, însă pacientul nu va fi forţat să mănânce; alimentarea forţată poate accentua senzaţia de greaţă sau creşte riscul de aspiraţie. • Se indică controlul secreţiei salivare etc. – scopolamina (30-60 mg I.V./S.C.), sau hioscina hidrobromid (400-800 mg). • Igiena cavităţii bucale şi umectarea periodică a mucoasei, cu seringa, diminuă senzaţia de sete şi senzaţiile neplăcute locale. • Anorexia finală nu va fi combătută prin tentative de alimentaţie forţată; nici o medicaţie disponibilă actual nu este eficace în combaterea acesteia. «Pacientul nu moare pentru că nu mănâncă, ci nu mănâncă pentru că moare» Modificarea Statusului Mintal • În preajma morţii pacientul pare că intră într-o altă dimensiune, manifestată prin modificarea de scurtă durată şi tranzitorie a stării de conştienţă, ce precede coma finală. – Această stare se poate manifesta prin mâhnire, suferinţă profundă, agitaţie fizică (până la punctul în care pacientul doreşte să coboare din pat); – dacă agitaţia se prelungeşte, pacientul manifestă dispnee şi trebuie sedat în mod adecvat. • În acest moment, familia trebuie avertizată că această stare este un eveniment final, componentă a bolii – probabil datorată hipoxiei profunde – ce necesită sedare, şi nu un semn de suferinţă fizică sau emoţională, sau de refuz a morţii Importanţa Comunicării • Un subiect important în îngrijirea terminală este realizarea unei comunicări consistente între membrii echipei de îngrijire, pacienţi şi familia acestora. • Cele 6 subiecte de importanţă în comunicarea cu pacientul cu cancer în stare terminală sunt următoarele: – a vorbi cu sinceritate şi onestitate – a fi capabil să vorbeşti despre moarte – a da veştile proaste într-o manieră sensibilă – a asculta pacienţii – a încuraja întrebările pacienţilor – a fi sensibil la momentul când pacientul este pregătit să vorbească despre moarte Asistenţa Psihologică Familială Înaintea Morţii • Familia necesită un contact strâns şi comunicare cu medicul şi personalul de îngrijire atunci când sfârşitul pacientului este aproape. • Terapeuţii trebuie să îndrume familia prin momentul dificil pe care membrii familiei îl parcurg, cu empatie şi înţelepciunea experienţei. • Fiecare experienţă de moarte este unică, individualizată, şi poate afecta comportamentul personalului medical de îngrijire. • Cea mai frecventă întrebare care i se pune oncologului înaintea morţii este: „Cât timp mai are de trăit pacientul?” • Cel mai bun răspuns este explicarea în termeni simpli a semnificaţiei fiecărui semn care apare (modificările respiratorii, modificarea culorii pielii, slăbirea pulsului, starea de somnolenţă etc.), care poate ajuta şi ghida familia în decizia asupra timpului de petrecut împreună cu pacientul şi a dorinţei de a-şi lua rămas-bun. • Cel mai important indice al fazei terminale este rata de deteriorare clinică. MOARTEA Criterii pentru stabilirea mortii: -incetarea definitiva a functiei cardiaca si pulmonara -incetarea totala si definitiva a functionarii creierului(moartea cerebrala) -incetarea functionarii emisferelor cerebrale(moartea corticala,starea vegetativa persistenta) Etapele mortii: -preagonia -agonia -moartea clinica -moartea cerebrala -moartea reala(biologica)