Program de recuperare prin hidrokinetoterapie

UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZARE KINETOTERAPIE Program de recuperare prin hidrokinetoterapie pentru copii cu Sindrom Down BANYAI BEATRIX 2008 Cap.I.Introducere I.1.Scurt istoric al Sindromului Down I.2.Prezentarea generala a Sindromului Down Cap.II.Partea fundamentala II.1.Mijloace de tratament generale in Sindromul Down II.1.1.Obiective terapeutice generale II.1.2.Scopul interventiilor terapeutice II.2.Hidrokinetoterapia-mijloc de tratament in Sindromul Down II.2.1.Hidrokinetoterapia-notiuni gernerale II.2.2.Obiective de baza a hidrokinetoterapiei II.2.3.Principii metodice generale II.2.4.Scopul hidrokinetoterapiei II.2.5.Programul de hidrokinetoterapie II.2.6.Contraindicatiile hidrokinetoterapiei Cap.III.rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie Cap.IV.concluzii 2 BIBLIOGRAFIE 1. Almasan Dorin- Istoria exercitiilor fizice,educatiei fizice si sportului,Cluj 1994 2. Constantin A., Tiberiu-L.V., Adriana Albu- Kinetoterapia pasiva,Ed. Polirom, 2004 3. Czeizel Endre- Az emberi oroklodes, Ed. Gondolat Budapesta, 1976 4. Dr. Betnakik Belane- Hidroterapia es specialis uszooktatas, Budapest, 2002 de hidrokinetoterapie si inot therapeutic, Ed. Risoprint cluj-napoca, 2005 5. Gardos Magda, dr. Monus Andras- Gyogytestneveles, Ed. Sport Budapesta, 1982 6. Internet: www.down-syndrome.org www.ds-health.com www.vanderbiltchildrens.com www.medicalnewstoday.com www.sciencedaily.com 7. John M. Dunn, Hollis F.Fait- Special physical education, Ed. Brown Publishers, Iowa 1989 8. Kiss Sziodnia- Human Genetika, Ed. Abel Cluj-Napoca, 2004 9.Laurentiu Szatmary, Horatiu Nicolae Pop, Elena Zamora- Elemente 10. Nicolae H.P., Elena Zamora- Cresterea volumului si fortei musculare, Ed. Risorpint Cluj-Napoca, 2007 11.Robansecu N.- Readaptarea copilului handicapat fizic 12. Robanescu N.- Reeducarea neuro-motorie, Ed. Medicala Bucuresti, 2001 13. Tudor Sbenghe- Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala Bucuresti, 1987 3 I.INTRODUCERE I.1.Scurt istoric al Sindromului Down Sindromul Down a fost identificat pentru prima dată în 1860 de doctorul John Langdon Hydon Down. Hydon Down a observat in institutii de boli mentale similaritati in manifestarea comportamentala si caracteristicile fizice unor persoane care proveneau din mediuri diferite.Acestor persoane nu li s-a acordat o atentie speciala, atat rudele cat si medicii fiind convinsi ca nu exista nici un remediu sau tratament. In 1959 Turpin, Jerome Lejeune, Lafourcade au descoperit adevarata cauza a acestei boli. Sindromul Down a fost si inca mai este perceput de catre unii specialisti ca o boala, considerand ca cei cu acest sindrom sunt suferinzi de ceva pentru care nu exista tratament. II.PARTEA FUNDAMENTALA II.1.prezentarea generala a Sindromului Down Sindromul Down este o boală genetică, cromozomială. În 95% din cazuri Sindromul Down se prezintă ca trisomia 21, in 5% din cazuri se prezinta prin mozaicism sau are loc o translocatie. Se aprecieaza ca aceasta boala apare cu o frecventa de 1 la 600-700 de nasteri. Organismul uman are 23 perechi de cromozomi: 22 autozomi si doi cromozomi sexuali (la femei 22+ XX, la bărbati 22+ XY). Fiecare celulă din organism posedă deci 46 cromzomi cu excepţia celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au 4 jumătate din setul cromozomial (ovulul: 22+X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y). La unirea dintre spermatozoid şi ovul va rezulta o celulă cu un set complet cromozomial (44+XX sau 44+XY). In cazul in care se prezinta ca trisomia 21 fiecare celulă a organismului poseda trei cromozomi 21. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune ca în timpul formării celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separa (nondisjuncţie). În timpul fertilizării, la fuziunea dintre ovul şi spermatozoid (în mod normal fiecare cu 23 cromozomi) unul va avea un cromozom în plus în poziţia 21 rezultând o celula cu 47 cromozomi. Această celulă, cu dezvoltarea embrionului se multiplică, fiecare celulă va avea 47 cromozomi, dezvoltându-se sindromul Down. Cand are loc o translocaţiei sunt prezenţi trei cromozomi 21 dar unul este lipit (sau translocat) de un alt cromozom, de obicei cromozomul 14, 21 sau 22. 3-4% din cazuri sunt cauzate de translocatie. Aproximativ la o treime sau la jumătate din cazuri translocatia se transmite de la unul dintre parinţi. Părintele este purtător, fără semen de boala, având material genetic normal, cu diferenţa ca un cromozom 21 este atasat de un alt cromozom. O altă formă a sindromului Down este mozaicismul care apare la aproximativ 1% din cazuri. În cazul mozaicismului nondisjuncţia apare după ferilizare, în timpul formării embrionului. În acest caz doar o parte dintre celule va fi afectată, restul celulelor vor avea set cromozomial normal. Forma clinică a sindromului Down va fi determinată de numărul celulelor afectate. Sindromul Down afecteaza de obicei sistemele: -cardiovascular, - nervos, - cutanat, -exocrin. 5 Din punct de vedere clinic şi morfologic prezintă următoarele caracteristici: - tonus muscular scăzut şi laxitate la nivelul ligamentelor; - diametrul capului redus, occiput plat, faţă mai lată, rădăcina nasului mai evazată, fisurile palpebrale orientate mai spre superior, gura mică; - urechile sunt mici, gâtul mai scurt, mâna mai mică, degetele scurte si divergente, dând impresia că sunt de aceeaşi lungime, cu excepţia policelui şi a degetului mic foarte scurt; - în palmă, la peste jumătate dintre cazuri, este prezentă doar o singură creastă palmară orizontală formată prin fuziunea plicii mijlocii şi a celei inferioare; - macroglosie, bolta palatină ogivală, dinţii neregulat implantaţi, toracele evazat, abdomen hipoton, picioare scurte şi plate, piele uscată şi flască, părul aspru, friabil, organele genitale subdezvoltate; - dezvoltare întârziată, malformaţii congenitale frecvente, afecţiuni oculare, tulburări metabolice şi imunologice; - toate cazurile prezintă grade diferite ale deficienţei mintale; - dezvoltarea psihomotorie pe etape este întârziată; copilul este lent, apatic, pasiv, dar poate avea şi episoade în care trece de la docilitate la acţiuni de auto- si hetero- agresivitate; - atenţia este labilă la toate vârstele, memoria preponderent mecanică, comprehensiunea redusă, dezvoltarea limbajului întarziată, toate acestea îngreuind procesul educativ 6 - au o sensibilitate crescută pentru sunete ritmate, muzică si dans Particularitati morfologice -ochii oblici şi limba fisurată apare in 88% din cazuri; -hipotonus muscular la 84%; -occipitalul plat la 82%; -absenţa lobilor de la ureche la 80%; -palatul ogival la 74%; -radăcina nasului puţin proeminentă la 62%. Caracteristici fizice: - profil facial plat, nas mic cu puntea nazală lăsată în jos; - fisură palpebrală oblică, ochii înclinaţi în sus; - aspect modificat al urechii, ureche implantată mai jos decât in mod normal; - hiperflexibilitate, capacitate exagerată de a-şi întinde articulaţiile; - aspect modificat al falangelui mijlociu al degetului mic (degetul se îndoaie o singură dată in loc de două ori); - pliu cutanat la pleoapele superioare la colţul intern al ochilor; -distanţă mai mare decât in mod obisnuit între degetul mare şi al doilea deget de la picior; - limbă prea mare în raport cu dimensiunea gurii. Din cauza retardului mental ,care merge pana la idiotie, copii sunt: -apatici -dezinteresati -cu intelegere dificila -memorie mecanica 7 -vorbesc cu intarziere -au un limbaj sarac -voce ragusita Uneori acesti sunt agresivi, gelosi, neascultatori. Q.I. lor rareori depaseste 40-50%. II.1.1.Mijloace de tratament generale in Sindromul Down Mijloace proprii care cuprind: • Exercitii fizice special adaptate, organizate si conduse de catre un specialist • Gimnastica medicala • Metode kinetoterapeutice( metoda Bobath, metoda Frenkel) Mijloace ajutatoare: • Mijloace imprumutate din unele ramuri sportive( ex. baschet, handball, fotbal, atletism, tennis de masa,) • Alte forme: stretching muscular Mijloaceasociate: • Factori naturali de calire: aer, apa, soare • Odihna activa II.1.2.Obiective terapeutice generale • corelarea posturala general sau pe segmente, statica si dinamica • dezvoltarea mobilitatii articulare • tonifierea musculara, pe grupe musculare sau generalizata • prevenirea avansarii retracturilor lighamentare • corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale( ex. cifoza, scolioza, lordoza) • corectarea atitudinii capului inclinat ianinte 8 • corectarea membrelor inferioare in valgum sau varum • facilitarea masticatiei • dezvoltarea coordonarii si echilibrului • imbunatati capacitatii de effort • combaterea obezitaii II.1.3.Scopul interventiilor terapeutice Cuprinde activitati zilnice conform obiectivelor sanogenetice: 1. mentinerea unei stari optime de sanatate 2. asigurare cresterii normale si a unei dezvoltari fizice armonioase 3. asigurarea functonalitatii normale a organelor, aparatelor si sistemelor organismului II.2. Hidrokinetoterapia ca mijloc de tratament in Sindromul Down II.2.1.Hidrokinetoterapia-notiuni generale Hidrokinetoterapia, metoda exercitiilor kinetice in apa , a luat o mare amploare in special in perioada epidemiilor de poliomielita. Azi hidrokinetoterapia face parte din programele de recuperare functionala destinata celor cu: boli neurologice centrale si periferice, boli reumatismale, sechele posttraumatice, afectiuni cardio-respiratorii( stari post-infarct miocardic, astm bronsic de efort) Exista doua modalitati de aplicare a hidrokinetoterapiei • partiala- imersia unui singur membru sau segment de membru • generala- imersia intregului corp 9 Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape exclusive pentru cresterea mobilitatii prin miscari passive, pasivo-active sau active.Se executa in cadrul bailor partiale de maini sau de picioare.Efectele se datoreaza proprietatilor apei calde: sedarea durerilor, relaxare musculara. Hidrokinetoterapia generala se caracterizeaza prin imersia totala a intregului corp in bazine individuale, in bazine mari collective sau piscine. Utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua fenomene: plutirea corpului si rezistenta opusa de masa lichida pe anumite directii de miscare. Plutirea este consecinta principiului lui Arhimede: “ Un corp scufundat total sau partial intr-un lichid in repaus este impins cu o forta verticala , orientate de jos in sus si este egala cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.” Plutirea corpului in apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si densitatea corpului uman.datrita acestui fenomen , hidrokinetoterapia permite utilizarea unor forte musculare reduse pentru mobilizarea ortostatica si mers( in cazul leziunilor musculare sau articulare ale membrelor inferioare), scaderea durerii articulare prin diminuarea presiunilor intraarticulare. Fenomenul de plutire poate fi accentuat prin utilizarea de flotoare de diverse marimi si materiale pentru intregul corps au doar pentru unele segmente.Un grad mai mare de flotatie este obtinut I bazinele cu apa minerala sau cu apa sarata.Cu cat densitatea apei este mai mare , plutirea corpului va fi mai usoara.Orice miscare executata de jos in sus va fi facilitata, putandu-se efectua cu un minim de forta musculara. 10 Fenomenul de rezistenta opusa de apa se manifesta la miscarile laterale sau la cele de sus in jos.Rezistenta creste cu viteza miscarii si cu suprafata frontala de contact. Aceasta suprafata poate fi marita prin aplicarea pe corp a unor placi, mai mult sau mai putin late, care ingreuneaza miscarea, crescand forta musculara. Ca si in cazul hidrokinetoterapiei partiala, caldura apei isi exercita din plin avantajele descries mai sus.Caldura apei scade vascozitatea tisulara, avand un rol important in combaterea contracturilor musculare.In general , se utilizeaza temperature intre 33 si 36 grade Celsius pentru bazinele de hidrokinetoterapie. Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte variabila, de la 10-15 minute pana la 60 de minute. Exercitiile fizice executate in cadrul acestei metode au la baza acelasi tehnici ca si cele executate pe uscat, tinand seama insa de avantajele oferite de mediul acvatic.Pentru a usura executia exercitiilor fizice in apa s-au imaginat o serie de piese de mobilier pentru bazinele de hidrokinetoterapie(scaune, plansete inclinate, suporturi, bare de sustinere fixe si mobile). Piscinele mari sunt destinate in special kinetoprofilaxiei, inotului therapeutic sau agrementului. Exista bazine cu constructie mai deosebita, in functie de scopul urmarit: bazine de mers cu fundul ondulat sau diverse pante, cu adancimi variabile si cu instalatii de suporturi pe role. II.2.2.Obiective de baza in hidrokinetoterapie a.) educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale b.) obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturii musculare, inhibarea spasticitatii 11 c.) obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat activitatilor cotidiene d.) mentinerea si cresterea progresiva a fortei si rezistentei musculare in vederea realizarii mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor e.) recastigarea si marirea treptata a amplitudinii miscarii articulare pana la unghiul maxim f.) obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii, si supletei g.) educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si controlului echilibrului si a abilitatii h.) prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora i.) educarea si reeducarea sensibilitatii j.) educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei, mersului independent k.) prevenirea instalarii atrofiei musculare, osteoporozei II.2.3.Principii metodice generale 1. “Primum non noncere”(Hipocrate)-Inainte de toate sa nu faci rau 2. Obtinerea efectelor profilactice si terapeutice ale presupune o buna pregatire atat teoretica cat si metodica 3. Cunoasterea exacta adiagnosticului si a starii functionale prezente a pacientului 4. Respectarea principului metodic al accesibilitatii si selectarea, adaptarea si combinarea mijloacelor terapeutice 5. Dozarea efortului se va face gradat, trecand de la usor la greu, de la simplu la complex si de la cunoscut la necunoscut 6. Individualizarea tratamentului 7. Principiul economiei de efort-organismul nu va fi solicitat pana la capacitatea maxima de effort 12 Participarea active si constienta a pacientului la procesul de tratament 9. Respectarea conditiilor de igiena individuala si colectiva 10. Tratamentul sa fie complex, unitar, vizand acelasi efect-vindecarea 11. Supravegherea si controlul medical permanent 12. Continuarea terapiei si dupa incheierea procesului de vindecare II.2.4.Scopul hidrokinetoterapiei 8. • Imbunatatirea capacitatii motrice generale • Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate(functional, active si independent) • Stimularea psihica II.2.5.Programul de hidrokinetoterapie Programele au character individual , ele cuprinzand exercitii adaptate evolutiei probabile a copiilor.Exercitiile fizice sunt combinate cu exercitii respiratorii care antreneaza intreg trenul superior,inspiratiile fin profunde iar expiratiile facandu-se cu forta si zgomot.Exercitiile respiratorii au un rol de “repaus activ”. Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este de 40-45 de minute din care: 5 minute cuprinde incalzirea 30-35 minute partea fundamentala 5 minute incheierea. Inainte de intrarea in bazin pacientul este obligat sa faca dus! I.Incalzirea -la marginea bazinului -pozitia initiala: stand -coloana cervicala: -flexii si extensii 13 -rasuciri stanga respective dreapta -inclinari laterale -rotiri -membrele superioare: -flexii si extentsii -extensii cu arcuiri -rotiri simultane si alternative -flotari si semiflotari -coloana lombara: -fletii si extensii -extensii si aplecari -inclinari laterale -circumductii -membre inferioare: -fandari inainte, inapoi, lateral -genuflexiuni -ridicari pe varfuri, baretele sus, usoare arcuiri laterale -sarituri ca mingea -forfecari( din pozitia sezand) II.Partea fundamentala • Invatarea miscarilor pe uscat prin metode pasivo-active si active • Invatarea miscarilor in apa Exercitii 1. Plutirea -pacientul este intins pe apa in decubit dorsal, capul in sprijin pe umerii terapeututlui, aflat si el in apa. -urmeaza o inspiratie fortata cu mentinerea aerului in piept cat mai mult timp. -dupa inspiratie capul pacientului nu mai este sprijinit de catre kinetoterapeut ci este lasat sa pluteasca usor pe apa impreuna cu corpul care trebuie sa fie cat mai relaxat 14 -plutirea corpului pe apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si densitatea corpului uman -utilizeaza forta musculara redusa pentru mobilizarea articulara -creste capacitatea de relaxare musculara in postura ortostatica -scade durerile articulare prin diminuarea presiunilor intraarticulare -fenomenul de plutire poate fi accentuate cu ajutorul unor plute -in bazinele cu apa sarata sau minerala se poate obtine un grad mai mare de flotatie deoarece cu cat densitatea apei este mai mare cu atat flotatia este mai usoara 2. –pacientul in decubit ventral -cu pluta, priza pe partile laterale distale -miscare de picioare bras -12 lungimi de bazin 3. –pacientul in decubit dorsal -bratele executa o miscare simultana sus-lateral-jos -picioare bras -6 lungimi de bazin 4. –pacientul in decubit dorsal -bratele in prelungirea corpului -picioare craul -4 lungimi de bazin 5. -procedeu craul -4 lungimi de bazin III. Revenirea dupa efort • Prin exercitii de revenire propriu zise • Prin joc 15 Exercitii de revenire propriu zise: 1.serii de scufundari cu expiratie completa sub apa 2.impingere de la margine cu plutire pe spate si revenire prin pedalare usoara cu brate si picioare 3.mers prin apa cu expiratie si inspiratie ampla 4.pedalare cu bratele si cu picioarele in decubit dorsal Revenirea dupa effort prin jocuri 1.lovirea apei cu palma prin stropirea partenerului 3. “lupta cocosului” – se grupeaza doi cate doi, unul dintre ei se aseaza pe umarul celuilalt, pierde perechea a carui partener de pe umeri cade in apa. Programul de hidrokinetoterapie trebuie inclus in programa de reabilitare a copiilor cu sindrom down de cel putin 2 ori pe saptamana. Pe langa acesta se indica si o dieta adecvata. Cap.III.Rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie • • • • • • Plutirea Coordonarea miscarilor cu respiratia Inotul pe spate Procedeul bras Procedeul craul Socializare cu alti copii( autisti, diskinetici, spastici) II.2.6.Contraindicatiile hidrokinetoterapiei 16 Hidrokinetoterapia are putine contraindicatii absolute, amintim doar afectiunile dermatologice si starea febrile.Contraindicatiile relative sunt date de unele afectiuni cardiovasculare, varsta avansata, hipotensiune arteriala. Cap.IV.Concluzii Copii care sufera de Sindrom Down sunt totusi capabili sa invete, dar au nevoie de mai mult timp din cauza retardului mintal.Au probleme in mentinerea concentrarii atentiei mai mult timp, este aproape imposibil de a le mentine atentia asupra unei miscari mai mult de cateva momente. Invatatul este facilitat daca ei se afla intr-un mediu unde se simt iubiti si unde nu se simt inferiori celor din jur deoarece sunt afectivi, sociabili,sensibili la frumos Schimbarile bruste, inexplicabile care se petrec in jurul lor ii pot afecta. Invatarea unor deprinderi si competente prioritare pot fi invatate prin: Jocuri de constructie Jocuri puzzle Jocuri educative(alfabetul) Betisoare, numaratoare Jetoane cu numere si cifre insotite de imagini Vizionare casete cu desene animate, filme educative • Confectionare de materiale artistice Dezvolta memoria vizuala 17 • • • • • • Educatia senzoriala: tactila vizuala auditiva Educatia senzoriala tactila: Informatiitactile- formarea unor gesture utile( a lua, a pune, a inchide, a deschide) • Identificarea proprietatilor materialelor(moale-tare, usor-greu, fin-dur) • Identificarea formelor • Identificarea temperaturii diferitelor obiecte • Educatia senzoriala vizuala: • Perceperea vizuala:-culoare -forma -dimensiune • Aprecierea globala a cantitatii • Pozitia spatiala • Preceptia miscarilor • Atentia vizuala(“Care este deosebirea?”) • Implicatia semantica a imaginii si raportul dintre imagine si cuvant • Mobilizarea vizuala- 5 cuburi colorate se arunca pe rand oe jos i se cere copilului sa spuna care a fost ultimul cub aruncat Educatia senzoriala auditiva: 18 • Perceptia auditiva, perceptibilitatea fenomenelor sonore, reactii de orientare la sursele sonore • Sunet muzical, zgomot, fluier • Discriminare: zgomot si absenta zgomotului(“tuna-liniste”) • Identificarea auditiva:-intensitate -variatia intensitatii -directia sunetului -inaltimea sunetului (“vorbesti tare-vorbesti incet”) • Achizitia ritmului:- lent -rapid -mers in ritmuri diferite si oprire la semnal sonor Activitati matematice • Numara corect crescator din unu in unu in limitele 0-10 • Verbalizeaza compararea folosind expresiile:mai mare, mai mic, egal In concluzie atat specialistii cat si rudele trebuie sa fie atenti san u le acorde mai mult ajutor decat au intradevar nevoie, deoarece pot sa ii stimuleze negative. 19