UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ PROGRAM DE STUDIU:ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ LUCRARE DE LICENŢĂ Coordonator, Lector Dr. Viorescu Răzvan Student, Plopan Alina-Cristina SUCEAVA 2011 Instituţia prefectului Studiu de caz: Jurisprudenţa relevantă a Curţii de Apel Suceava cu privire la exercitarea atribuţiei de tutelă administrativă a instituţiei prefectului CUPRINS INTRODUCERE I. SISTEMUL AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA I.1. Conceptul de administraţie publică I.2. Sfera administraţiei publice I.3. Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale II. AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCAL II.1 Generalităţi II.2. Consiliile locale şi judeţene Natura juridică, locul şi rolul consiliilor în sistemul administraţiei publice III.3. Primarul III. INSTITUŢIA PREFECTULUI III.1. Consideraţii istorice III.2. Cadrul legal al Instituţiei Prefectului III.3. Atribuţiile Prefectului III.4 Actele prefectului III.5. Subprefectul şi aparatul de specialitate al prefectului III.6. Tutela administrativă III.7. Comisia judeţeană consultativă IV. STUDIU DE CAZ : Jurisprudenţa relevantă a Curţii de Apel Suceava cu privire la exercitarea atribuţiei de tutelă administrativă a instituţiei prefectului CONCLUZII BIBLIOGRAFIE Introducere Pentru perioada actuală, reforma în administraţia publică trebuie să răspundă unei duble cerinţe: integrarea României în Uniunea Europeană şi satisfacerea cerinţelor cetăţenilor. În acest context, prefectul devine un actor esenţial al schimbării, care trebuie să se angajeze în realizarea unui stat modem şi deschis parteneriatului. Pentru realizarea unui sistem modern al managementului sectorului public şi în vederea accelerării procesului de reformă, se impune creşterea rolului instituţiei prefectului. Reglementarea Instituţiei prefectului reprezintă un element important pentru procesul de reformă a administraţiei publice centrale şi locale. Modernizarea acestui segment al administraţiei publice presupune îndeplinirea, în condiţii de eficienţă şi transparenţă, a obiectivelor şi prerogativelor conferite prefectului de Constituţie, precum şi crearea cadrului care să asigure prefectului instrumentele necesare. Elementul esenţial al abordării instituţiei în contextul reformei administraţiei publice vizează profesionalizarea funcţiei prefectului, iar mijloacele de realizare sunt includerea prefectului în categoria înalţilor funcţionari publici, precum şi stabilirea unor condiţii speciale pentru ocuparea acestei funcţii, printre care şi aceea a unei formări specializate în administraţia publică. Apreciem că, prin prevederile sale, reglementarea juridică a instituţiei prefectului furnizează mijloacele necesare formării unor prefecţi capabili să susţină eforturile pentru asigurarea dinamismului continuu şi favorabil reformei administrative. Totodată, se creează premisele pentru ca prefectul să mobilizeze toate resursele umane din plan local în vederea stabilirii obiectivelor prioritare şi realizării programelor de dezvoltare a judeţului. CAPITOLUL I. I. SISTEMUL AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA I.1. Conceptul de administraţie publică Administraţia publică este acea activitate care constă în principal în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea nemijlocită a prevederilor constituţiei, a tuturor actelor normative şi a celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului de drept, activitate realizata de către autorităţile administraţiei publice. I.2 .Sfera administraţiei publice Analizând sistemul autorităţilor administraţiei publice, unii autori disting două componente principale şi anume: o componentă centrală care include Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate; o componentă locală care cuprinde: consiliile locale, primării, consiliile judeţene, prefecţii şi serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate. • • I.3. Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale Autonomia locală Principiul subsidiarităţii Principiul descentralizării Principiul legalităţii Principiul eligibilităţii autorităţilor publice locale Principiul deconcentrării serviciilor publice CAPITOLUL II.AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE II.1 Generalităţi Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative , şi primarii , ca autorităţi executive. Având în vedere criteriul teritorial , autorităţile administraţiei publice locale se vor împărţi în funcţie de raza teritorilă în care va acţiona autoritatea administrativă , adică la nivelul comunei , oraşului şi judeţului , urmărind soluţionarea intereselor colectivităţilor locale pentru o anumită parte a teritoriului . II.2. Consiliile locale şi judeţene. În fiecare unitate administrativ - teritorială funcţionează câte un consiliu local , în cazul localităţilor , şi judeţean, în cazul judeţelor . Aceste unităţi în care funcţionează respectivele autorităţi sunt comunele şi oraşele, ca localităţi, precum şi judeţele Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean , pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul local este calificat ca fiind una din autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe. Ele reprezintă astfel o autoritate a autonomiei locale cu caracter deliberativ. În literatura de specialitate este identificat cu „o autoritate colegială a administraţiei publice locale, aleasă în vederea soluţionării problemelor de interes local ale comunei, oraşului sau municipiului. III.3. Primarul Primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia în comune, oraşe şi municipii . Primarul răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice locale ; el reprezintă comuna, oraşul şi municipiul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum şi în justiţie CAPITOLUL III. INSTITUŢIA PREFECTULUI III.1. Consideraţii istorice Instituţia prefectului are o veche istorică şi o întâlnim încă din Roma antică, fie ca funcţie publică ,fie ca unitate administrativă (prefectura ). Prefectul este, o creaţie napoleoniană; ea a fost creată in anul al-VIII-lea de la Marea Revoluţie Franceză; până la modificarea Constituţiei Franţei din anul 1958, prefectul a fost reprezentantul Guvernului şi şeful administraţiei departamentului în care funcţiona. În ţara noastră, funcţia de prefect a fost instituită prin Legea pentru consiliile judeţene nr.396/1864 care, în articolul 91, prevedea că „ prefectul, ca cap al administraţiei judeţene, dirige toate lucrările acestei administraţiuni şi execută hotărârile consiliului judeţean.” III.2 Cadrul legal al Instituţiei Prefectului Prefectul este un organ unipersonal al administraţiei publice, investit cu o competenţă materială generală şi teritorială limitată la nivelul judeţului în care funcţionează. Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, dispune: „Guvernul numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti”. Rezultă, deci, că prefectul este numit în funcţie printr-un act de autoritate, şi nu ales. Prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici. Poate ocupa funcţia de prefect, respectiv de subprefect, persoana care: a) are vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect; b) îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice; c) are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, şi o vechime în specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect, respectiv 3 ani pentru subprefect; d) a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate,ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet de parlamentar. III.3. Atribuţiile prefectului asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice; acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii; conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale; acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unui contact continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale; verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune; asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă; dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie; dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate; asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificarea relaţiilor externe; dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeană; III.4. Actele prefectului Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual, în condiţiile legii. III.5. Subprefectul şi aparatul de specialitate al prefectului Subprefectul îndeplineşte în numele prefectului, atribuţii în domeniul conducerii serviciilor publice deconcentrate, al conducerii operative a instituţiei prefectului, precum şi alte atribuţii prevăzute de lege ori sarcini date de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sau de către prefect Aparatul de specialitate al prefectului. Pentru exercitarea atribuţiilor conferite de lege, prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce, în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului . III.6. Tutela administrativă Tutela administrativă este o instituţie a dreptului public, de origine franceză care reprezintă o limită impusă autorităţilor administrative locale, în vederea salvargării legalităţii si apărării interesului public.Controlul administrativ asupra colectivităţilor teritoriale locale se exercită prin instanţe jurisdicţionale, statul renunţând la posibilitatea de a interveni direct , rezervându-şi dreptul numai la o acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti. Prefectul are abilitatea de a controla legalitatea actelor autorităţilor administraţiei publice locale.O astfel de abilitate are la bază tocmai calitatea sa de autoritate a puterii executive, pe plan local. Controlul exercitat de prefect se particularizează prin câteva trăsături specifice şi anume: pe calea controlului, prefectul îşi exercită atribuţiile şi abilităţile cu care este înzestrat de lege, forma de activitate a acestuia îmbrăcând forma controlului administrativ; controlul poate viza unele operaţiuni administrative, acte premergătoare sau fapte materiale tehnice care nu produc efecte juridice prin ele însele, dar care vizează organele şi atribuţiile menţionate în actele ce le preced controlul nu se poate efectua decât asupra actelor administrative, vizând doar actele autorităţilor administraţiei publice locale, dar şi autorităţile în sine, privite nu în calitatea lor de persoane, ci sub aspectul instituţionalizării lor. CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND JURISPRUDENŢA RELEVANTĂ A CURŢII DE APEL SUCEAVA CU PRIVIRE LA EXERCITAREA ATRIBUŢIEI DE TUTELĂ ADMINISTRATIVĂ A INSTITUŢIEI PREFECTULUI STIPULATĂ DE LEGEA NR. 554/2001 ŞI LEGEA NR. 340/2004 Potrivit art. 1 alin. 8 din Legea 554/2004, prefectul poate ataca în contencios administrativ actele administrative atunci când s-a vătămat un interes legitim. Dosar nr(...) ROMÂNIA CURTEA DE A P E L S U C E A V A SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL D E C I Z I A NR. 1849 Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2009 - anulare act ad-tiv - Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul H. E., cu domiciliul în mun. D, str.(...), (...).11, . 5, jud. B împotriva sentinţei nr. 467 din 9 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. (...). La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind pârâţii intimaţi M. T., G. E. şi Primăria mun. D - prin primar. S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că intimata G. E. a depus la dosar prin serviciul arhivă întâmpinare. Instanţa luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri. Recurentul a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi anularea sentinţei atacate. A susţinut că nu sunt date nici excepţiile invocate şi a criticat sentinţa recurată şi încheierea din 2 aprilie 2009. A arătat că în anul 2004 pe când deţinea funcţia de primar, pârâta G. E. nu i-a adus la cunoştinţă Hotărârea de Guvern nr.1209/2003; că întocmirea raportului de evaluare profesională pe anul 2003 trebuia făcut în baza propunerii Consiliului Local în conformitate cu disp. art.4 lit.d Anexa 3 din H.G. nr.1209/2003; că pârâta a întocmit la data de 27.04.2004 un referat fals şi ulterior alte trei referate false, aflate la dosar, punând să semneze nişte consilieri, în afara Consiliului, fără să se fi întrunit 2/3 din numărul consilierilor aflaţi în funcţiune; că el nu a luat parte la şedinţa Consiliului Local. A mai arătat că a înţeles să se judece cu Primăria D, că a depus la dosar scrisori adresate actualului primar, prin care a solicitat acestuia o serie de înscrisuri aflate la primărie dar că nu a primit niciun răspuns; că nu se face vreo referire în sentinţa atacată despre aceste scrisori. Declarând dezbaterile închise, după deliberare, C U R T E A, Asupra recursului de faţă, constată ; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.01.2009 reclamantul H. E. a chemat în judecată pârâţii G. E., secretar la Primăria Municipiului D, şi M. T., în calitate de fost primar al Municipiului D, pentru ca în contradictoriu cu aceştia să se dispună anularea rapoartelor de evaluare profesională întocmite de prim – pârâte, pentru anii 2004 – 2007. În motivarea acţiunii, s-a susţinut că rapoartele de evaluare au fost întocmite în baza unor referate false semnate de consilierii locali şi nu au la bază propunerile Consiliului Local fiind încălcate astfel prevederile HG nr. 1209/2003. În continuarea motivării reclamantul a arătat că mai multe hotărâri ale Consiliului Local au fost refăcute, completate sau revocate din cauză că nu s-au respectat preverile legale şi acestea au fost semnate de secretar, deşi trebuia să refuze semnarea lor pentru legalitate, conform dispoziţiilor Legii nr. 215/2001. În acelaşi fel au fost semnate pentru legalitate şi dispoziţii ale primarului. Prin precizările şi memoriile ulterioare, reclamantul a învederat că îşi dovedeşte interesul procesual, prin aceea că în perioada 2004 – 2008 a fost consilier local şi în această calitate a sesizat şi Instituţia Prefectului Judeţului B cu privire la nelegalitatea proceselor – verbale de evaluare. Pârâţii M. T. şi G. E., prin întâmpinare, au invocat pe cale de excepţie neîndeplinirea procedurii prealabile şi lipsa interesului în promovarea acţiunii.Pe fond ambii pârâţi au arătat că rapoartele de evaluare pentru activitatea desfăşurată de secretarul Municipiului D, s-a făcut fără consultarea Consiliului Local întrucât o asemenea propunere nu este necesară în cazul municipiilor . Prin sentinţa nr. 467 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Botoşani a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile reţinând că reclamantul a solicitat revocarea actelor administrative primăriei Municipiului D care prin adresa nr. 11714/28.08.2007 i-a comunicat că procedura de evaluare pentru anii 2004 – 2006 a fost similară cu cea din perioada în care reclamantul era primar. În cursul anului 2008, reclamantul a sesizat Instituţia Prefectului care potrivit Legii nr. 554/2004 exercită tutela administrativă şi poate solicita anularea actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale dacă le consideră nelegale, iar potrivit HG nr. 1209/2003 este cel care contrasemnează raportul de evaluare întocmit de primar. În urma efectuării acestei proceduri, reclamantului i s-a răspuns prin adresele nr. 458/24.06.2008, nr. 1268/15.01.2008 şi nr. 1051/27.10.2008. De asemenea, excepţia lipsei de interes a fost respinsă motivat de faptul că interes lui legitim în promovarea acţiunii rezultă din calitatea de consilier local, membru al unui organ colegial care se pretinde că trebuia să facă propuneri pentru emiterea raporturilor de evaluare. Excepţia tardivităţii acţiunii a fost admisă în ce priveşte raportul de evaluare pentru anii 2004 – 2006 motivat de faptul că de la data primirii răspunsului şi până la depunerii acţiunii au trecut, în ce priveşte aceste acte, mai mult de 6 luni. Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că propunerea Consiliului local nu este necesară pentru evaluarea secretarului municipiului şi că, în orice caz, în lipsa unei definiţii legale, sensul comun al termenului de “ propunere “ exclude posibilitatea intervenirii unei cauze de nulitate a raportului de evaluare pentru lipsa acestuia. Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul arătând că în mod greşit a reţinut instanţa că propunerea nu este obligatorie pentru evaluarea secretarului municipiului şi c în mod eronat s-a reţinut ca punct de plecare a termenului de depunere a acţiunii, data primirii răspunsului. Recursul este neîntemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente : Lecturând conţinutul cererii de chemare în judecată, Curtea observă că petentul reclamă încălcarea normelor legale în ce priveşte procedura de evaluare a secretarului municipiului D pentru perioada 2004 – 2007 solicitând în esenţă anularea acestora. Recunoscându-i interesul în promovarea acestei cereri motivat de calitatea lui de consilie local şi fost primar, instanţa fondului a fost în eroare asupra a ceea ce se poate şi ce nu s poate obţine în procedura contenciosului administrativ. Aceasta pentru că raportul de evaluare al unui funcţionar public face obiectul unui proces în faţa instanţei de contencios administrativ, nu ca un act administrativ de autoritate, ci ca un raport de muncă de factură specială, printr-o atribuire de competenţă ce nu are legătură cu specificul contenciosului administrativ, atribuire de competenţă realizată de Legea nr.188/1999 în considerarea calităţii de funcţionar public al celui evaluat – funcţionar care, potrivit art.120(4) este cel care poate contesta acest raport de evaluare, la conducerea autorităţii publice şi ulterior l instanţa de contencios administrativ. În consecinţă, fiind legat de raporturi de muncă între funcţionarul public şi autoritatea administraţiei publice locale, raportul de evaluare nu poate fi contestat decât de persoana la care se referă, petentului, consilier local, rămânându-i posibilitatea de a reclama eventuale abuzuri, cum este în speţă cel referitor la lipsa unei “ propuneri “, pe calea unei sesizări către forul tutelar - Prefectul judeţului, fie pe calea unei plângeri penale pentru abuz în serviciu, demersuri cu privire la care fără îndoială că justifică interes. Dată fiind concluzia la care Curtea a ajuns în ce priveşte interesul petentului, evident că analiza criticilor referitoare la obligativitatea propunerii şi intervenirea prescripţiei pentru contestarea rapoartelor de evaluare din perioada 2004 – 2006 nu se mai justifică. Ca urmare, în temeiul art.312 Cod în sensul celor arătate anterior. Pentru aceste motive, În numele Legii, DECIDE: Respinge ca nefondat declarat de reclamantul H. E., cu domiciliul în mun. D, str.(...), (...).11, . 5, jud. B împotriva sentinţei nr. 467 din 9 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. (...). Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 2 noiembrie 2009. Preşedinte, Judecători, Grefier, Dosar nr(...) - anulare act ad-tiv Dosar nr(...) - anulare act autorit.publice locale – ROMÂNIA CURTEA DE A P E L S U C E A V A SECŢIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL D E C I Z I A NR. 31 Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009 Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei G., jud. S - prin primar împotriva sentinţei nr.2050 din 12 august 2008 a Tribunalului Suceava– secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal (dosar nr(...)). La apelul nominal a răspuns consilier juridic O. D., pentru reclamantul intimat Prefectul Judeţului S, lipsă fiind pârâtul recurent. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că recursul a fost timbrat conform chitanţei aflată la f. 11 ds. Instanţa, constatând recursul legal timbrat şi în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri. Consilier juridic O. D., pentru reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Declarând dezbaterile închise, după deliberare,Curtea asupra recursului de faţă, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava şi înregistrată sub nr. 1888/86/08 din 3.04.2008, reclamanta Instituţia Prefectului – Judeţul S a solicitat anularea Hotărârii nr. 12/10.03.2008 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei G., jud. S. Prin această hotărâre s-a stabilit „vânzarea fără licitaţie publică a unei parcele de teren proprietate privată a Primăriei com. G., aferentă construcţiilor proprietatea numitului O. N.”. Prin sentinţa nr. 2050 din 12.08.2008 a Tribunalului Suceava– secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea şi s-a anulat hotărârea contestată. În motivarea hotărârii s-a arătat că nu s-au respectat în emiterea Hotărârii nr. 12/2008 a Consiliului Local G. prev. art. 123 alin. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 215/2001 privitor la vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ teritoriale. Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei G., dosarul fiind înregistrat la Curtea de A p e l S u c e a v a sub nr. 1888/86/08 din 02.12.2008. În motivarea acestuia s-a arătat că pârâtul a respectat disp. art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 şi pe de altă parte a explicat că neevidenţierea construcţiilor în planul de situaţie este doar o inadvertenţă care nu este denatură a anula HCL. Reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului S, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că din planul de amplasament rezultă că terenul este liber de construcţii, afirmaţiile contrare nefiind dovedite. S-a mai subliniat nerespectarea art. 123 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora proprietarul trebuia notificat asupra hotărârii de vânzare a terenului şi nu prin aprobarea vânzării în mod direct fără licitaţie. Examinând recursul sub raport de motivele invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Astfel, după cum a reţinut şi instanţa de fond prevederile legale în materie, respectiv art. 123 din Legea nr. 215/2001 nu au fost respectate, respectiv notificarea proprietarului terenului pentru a-şi exprima opţiunea în vederea cumpărării. Mai mult decât atât, planul de amplasament reliefează că terenul în cauză este fără construcţii, fapt ce nu a fost contestat de pârât prin nici un mijloc de probă valabil. Ori, dacă în speţă este vorba de un teren liber de sarcini, nu se puteau aplica dispoziţiile art. 123 alin. 4 sus menţionate. În aceste condiţii, cum argumentele aduse de pârâtul Consiliul Local al comunei G. nu au fost în nici un fel motivate, deşi sarcina probei îi revenea, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi cum în cauză nu sunt date motive de nulitate care să poată fi invocate din oficiu, în temeiul disp. art. 317 Cod proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Pentru aceste motive, În numele LEGII, D E C I D E: G., jud. S - prin primar împotriva sentinţei nr.2050 din 12 august 2008 a T r i b u n a l u l u i S u c e a v a – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 15 ianuarie 2009. Preşedinte, Judecători, Grefier, Concluzii Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 reglementează un aspect care aparţine, ca domeniu de reglementare specială, Legii administraţiei locale şi Statutului funcţionarilor publici. Ne referim aici la dreptul prefectului de a ataca, în termenele prevăzute în lege, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale. Tutela administrativă este o noţiune consacrată în doctrina dreptului administrativ, desemnând un control exercitat de organe centrale asupra organelor locale descentralizate şi autonome. În prezent, avem două astfel de autorităţi publice, însărcinate cu tutela administrativă: prefectul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Pe noi ne interesează însă raporturile dintre instituţia prefectului şi autorităţile locale, aspecte reglementate prin Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, Legea 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului şi Legea nr.554/2004. Astfel, prefectul, care este autoritate de tutelă administrativă jurisdicţionalizată pentru autorităţile administraţiei publice locale, poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local, dispoziţiile preşedintelui consiliului judeţean şi hotărârile consiliului judeţean. Ca urmare, prefectul are legitimare procesuală activă, conferită prin aceste reglementări. Vă mulţumesc !!!