Noi Extensii Si Semnificatii Ale Conceptului de Inv

Introducere “Viata inseamna educatie si fiecare dintre noi este profesor si in acelasi timp elev perpetuu.”1 “Capacitatea de a invata, atat a omului cat si a animalului este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, alaturi de reproducere si ereditate.”2 Oricare ar fi modalitatea de abordare a personalitatii umane(absolutist teologica sau darwinista) trasaturile generale ale psihicului uman au inregistrat modificari semnificative pe treptele evolutiei, aceleasi modificari devenind vizibile si in ceea ce priveste modul de invatare al fiecaruia dintre noi. Omul invata cunostinte, atitudini fata de oameni sau lucruri, modalitati de aplicare a cunostintelor si modalitati de rezolvare de probleme. Progresul in cunoasterea tipurilor de transformari prin care se produce evolutia fiintei vii in mediu, la toate nivelurile, a contribuit la precizarea semnificatiei notiunii de invatare.De la proces biologic la proces psihologic, notiunea de invatare continua sa fie abordata in contextul analizei adaptarii individului la mediu, cunoscut fiind faptul ca forta de adaptare a individului la mediu este uriasa. Devenind constient de capacitatea lui de a invata, reflectand asupra ei,cercetand-o, omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni in mecanismele ei cele mai subtile, controland procesul invatarii in scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale nu doar de a raspunde unui mediu din ce in ce mai complex, ci si de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce in ce mai complexe. Invatarea exprima modificarea cu un anumit grad de stabilitate in timp a comportamentului, indiferent de sensul acestei modificari ca urmare a confruntarii individului cu situatii pentru care nu are elaborate instrumente adecvate de a le face fata:” Probabil cea mai interesanta caracteristica a comportamentului uman este aceea ca poate fi modificat prin confruntarea cu noi situatii, ca prin generalizarea invatarii anterioare la noile situatii se pot dezvolta concepte si strategii de a le face fata atat situatiilor curente cat si celor care urmeaza sa apara.Acest caracter flexibil , adaptativ al comportamentului uman accentueaza importanta fundamentala a invatarii.3 Ca urmare a asimilarii si identificarii invatarii cu inteligenta, cunoasterea , gandirea sau rezolvarea de probleme, strategiile invatarii sunt 1 2 A.H.Maslow – Motivatie si personalitatea,Ed.Trei,pag.464 Woodwoth,Marquis 3 Ellis,1978 1 descrise fie ca strategii cognitive, fie ca strategii ale gandirii, fie ca strategii mnezice. Precizarea motivatiei, a atentiei si a altor mecanisme psihice a condus la descrierea strategiilor de invatare ca strategii de control si autoreglare, de adaptare sau de studiu, ajungandu-se la complexele conexiuni ale strategiilor de invatare cu deprinderile intelectuale si deprinderile de studiu, stilul cognitiv si stilul de invatare. 1.Strategia de invatare – definire Strategia desemneaza actiunile desfasurate de un subiect pentru coordonarea planificata a mijloacelor de care dispune(cunostinte, operatii cognitive,actiuni), in vederea atingerii unui scop.Conceptul de strategie permite interpretarea regularitatilor comportamentale observate, ca manifestari ale activitatii si autonomiei unui sistem.Strategiile intervin in numeroase activitati cognitive: luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, memorarea informatiilor, recuperarea informatiilor stocate in memorie, putand explica astfel o parte a diferentelor individuale.1 Strategiile de invatare sunt desemnate de multitudinea de comportamente care privesc modalitatile prin care cei care studiaza, inteleg a selectiona , a-si insusi, a-si organiza sau integra noile cunostinte. Pentru a intelege mai bine modul in care se definesc strategiile de invatare ne putem raporta la sase caracteristici definitorii pentru acestea precizate de A.L.Wenden(1987), si anume: Sunt actiuni sau tehnici specifice, sin u trasaturi de personalitate sau de stil cognitive; Strategiile nu pot fi observate in mod direct; ceea ce se observa sunt tehnicile puse in functiune, iar aceste tehnici implica utilizarea unor strategii; Sunt orientate catre o problema; Pot contribui direct sau indirect la invatare; Pot fi utilizate constient, dar pot deveni si automatizate; Pot fi invatate, modificate, ceea ce este deosebit de important pentru demersul pedagogic. O strategie de invatare poate servi pentru a selectiona mai bine informatia, pentru a stabili conexiuni intre diferitele elemente ale materiei sau pentru a face asociatii intre cunostintele noi si cele anterioare. Pot lua diferite forme , dela identificarea ideilor principale 1 Dorina Salavastru, Psihologia invatarii, Editura Polirom, pag.167(vezi Doron/Parot- Dictionar de psiholgie, pag.749) 2 intr-un text, utilizarea procedeelor mnemotehnice,redactarea unui rezumat si pana la relaxarea dinaintea unui examen.1 2.Tipologia strategiilor de invatare Aceasta diversitate a strategiilor a condus catre diferite clasificari care se centreaza fie pe achizitia de cunostinte, fie pe stapanirea strategiilor cognitive si a factorilor afectivi implicate in invatare.Printre cele mai cunoscute tipologii ale strategiilor de invatare se numara si cele propuse de Dansereau(1985),Weinstein si Mayer (1986), McKeachie,Pintrich,Lin si Smith(1988), Zimmerman(1986). D. Dansereau distinge intre doua clase de strategii ale invatarii si anume: strategiile primare si strategiile de support.Strategiile primare sunt folosite pentru a opera direct asupra materialului, iar strategiile de support pentru a opera asupra propriei interioritati( pentru amentine climatul psihologic intern necesar invatarii) facand strategiile primare sa castige in eficienta.Ca si strategii primare autorul numeste: - strategiile de intelegere - strategiile de retinere - strategiile de identificare Ca strategii de suport, Dansereau mentioneaza : concentrarea tehnicile de stabilire a unor atitudini propice invatarii metodele de a face fata diminuarii concentrarii monitorizarea si corectarea strategiei primare2 Weinstein si Mayer(1986) propun un model care clasifica strategiile invatarii in cinci categorii: a) strategiile de repetare sunt mijloacele utilizate de elevi numai atunci cand li se cere retinerea unor informatii factuale (date, nume, reguli). b) Strategiile de elaborare constau in stabilirea legaturilor intre informatii cu scopul de a crea retele si se realizeaza prin analogii, rezumate, imagini mentale,etc; c) Strategiile de organizare constau in selectia informatiei si gruparea ei in functie de diverse 1 2 Dorina Salavastru, Psihologia invatarii – Teorii si aplicatii educationale, Ed Polirom, pag.169 Valeria Negovan, Psihologia invatarii, Ed. Universitara,pag.223 3 categorii si structuri.Astfel de strategii sunt: realizarea unui cuprins al ideilor principale, schematizarea pe baza relatiilor dintre idei, reprezentarea grafica a materialului sub forma de sinteza sau schema. d) Strategiile de control al comprehensiunii sunt de fapt strategii metacognitive care presupun ca, pe parcursul realizarii unei sarcini, elevul sa gestioneze interactiunile dintre elementele situatiei de invatare , sa verifice gradul de intelegere si sa se autoevalueze e) Strategiile afective pun accentual pe rolul elevului in crearea si controlul unui mediu de invatare adecvat1. McKeachie ,Pintrich,Lin si Smith realizeaza un inventar al strategiilor invatarii si le clasifica in trei categorii: strategii cognitive - strategii de repetare care ajuta atentia si encodajul - strategii de elaborare care permit conservarea informatiilor in memoria de lunga durata, pe baza legaturilor - strategii de organizare care permit selectia informatiei si construirea de legaturi strategii metacognitive - strategii de planificare care permit planificarea utilizarii strategiilor si tratamentul informatiilor - strategii de control necesare pentru intelegerea memoriei si integrarea cunostintelor anterioare - strategii de reglare care cresc performanta deoarece permit verificarea si corectarea 2 comportamentului strategii de gestiune a resurselor - organizarea timpului - organizarea mediului de studio - gestiunea efortului - sustinerea celorlalti Pe langa aceste tipuri de strategii, Zimmerman(1990) a introdus si strategiile de autoreglare constatand ca fara utilizarea acestora strategiile cognitive au un effect redus asupra performantei elevului. Aceste strategii de autoreglare sunt strategii mentale pe care elevul le utilizeaza in mod constient, sistematic si constant atunci cand 1 2 Dorina Salavastru- Psihologia invatarii, Ed. Polirom, pag.173 Dorina Salavastru- Psihologia Educatiei, Ed Polirom, 4 isi asuma responsabilitatea invatarii.1Aceste strategii nu sunt observabile in mod direct, dar putem observa actiunile prin care ele se traduc reusind sa asigure responsabilizarea elevului in actul invatarii si dezvoltandu-i autonomia.Zimmerman clasifica strategiile de autoreglare in trei categorii: strategii metacognitive – strategiile utilizate pentru reglarea activitatii de invatare, si anume planificarea, monitorizarea si reglarea; strategii de gestiune – cele care constau in asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea activitatii de invatare, ele presupunand organizarea timpului de lucru, alegerea unui loc de invatare sau alegerea resurselor materiale necesare desfasurarii acestui process; strategii motivationale – strategiile de autoreglare utilizate de elev pentru a creste sau mentine motivatia de realizare a unei activitati, precum fixarea scopurilor de atins, propunerea unor provocari, autorecompensa la finalul lucrului. Toate aceste strategii sustin procesul invatarii insa pentru a putea fi eficiente in fiecare caz in parte ele trebuiesc atent selectionate in functie de specificul fiecarei situatii si a fiecarui elev, sin u lasate pe seama unei invatari implicite. Scopul lor este ca elevii sa le activeze in situatiile scolare, determinand astfel o invatare mai eficienta si motivanta. 3. Mecanismele psihice in structura invatarii Natura procesului invatarii este descrisa in studiile de specialitate in legatura cu mai multe evenimente.Faptele de natura psihica activate in invatare sunt : motivatia, aprehensiunea, diferentierea, codarea cunostintelor intr-un cod propriu, stocarea sau retinerea informatiei in memoria de lunga sau scurta durata, reactualizarea sau destocarea informatiei din memorie.2Receptarea si prelucrarea primara a informatiilor este prima conditie pentru invatare, ea fiind asigurata de receptia senzoriala, perceptie si reprezentarea obiectelor sau evenimentelor intalnite in mediu. Receptia este finalizata in imagini mentale gestionate de fiecare individ in parte intr-un mod propriu ca si senzatii, perceptii sau reprezentari, continand , fiecare in parte un anumit gen de informatii. 1 2 B.J. Zimmerman- Self – regulated learning and academic achievement: an overview, pag 3-17 Valeria Negovan – Introducere in psohologia educatiei, Ed. Universitara, pag.26 5 Imaginile mentale obtinute prin prelucrarea primara a informatiilor realizata de mecanismele senzoriale sunt procesate in continuare prin gandire , memorie si imaginatie. In invatare sunt implicate si unele constructe psihice cu importante consecinte in plan educativ , cum ar fi metacognitia si stilul cognitive. 3.1. Metacognitia Metacognitia este un concept relative recent care atrage atentia asupra rolului subiectului in cunoastere, in constientizarea ei, prin apelul la autocontrol, autoapreciere si auto perfectionare a propriei cognitii. Metacognitia se defineste ca fiind cunostintele pe care le are un individ despre functionarea propriului sau sistem cognitiv.Ea este un factor cheie al controlului pe care individual il poate exercita asupra gandirii sale. Metacognitia este “capacitatea de a-si reprezenta propria activitate cognitiva , de a-si evalua mijloacele si rezultatele, de a o ajusta diferitelor tipuri de probleme sau de situatii prin alegerea deliberate a unor strategii si reguli, si mai ales de a stabili caracterul adevarat sau fals al unor reprezentari.”1 Specialistii considera ca exista patru factori care intervin in acest gen de autocunoastere cognitive, si anume elevul trebuie sa stie cand stie, sa stie ceea ce stie, sa stie ceea ce are nevoie sa stie sis a sties a utilizeze strategiile de interventie.2 F.H.Flavell, considerat parintele metacognitiei , considera ca metacognitia acopera doua aspecte: a.) cunostintele metacognitive Referindu-ne la cunostintele metacognitive am putea aprecia ca acestea cuprind cunostintele referitoare la persoane, la sarcini si la strategii.Cunostintele referitoare la personae sunt de asemenea, de trei tipuri: - intraindividuale – care include idei, credinte pe care individual le are despre propria persoana - interindividuale – reprezentate de comparatiile pe care le facem intre indivizi - universale – informatiile pe care le posedam asupra gandirii umane in general. 1 2 J. Delacour- Introducere in neurostiintele cognitive, Ed Polirom, pag. 35 Dorina Salavastru- Psihologia educatiei, Ed. Polirom, pag. 64 6 Cunostintele referitoare la sarcina privesc cunoasterea obiectivelor sarcinii, a cerintelor acesteia, a gradului de dificultate, precum si factorii sau conditiile de indeplinire a sarcinii. Cunostintele referitoare la strategii sunt, de fapt, cunostinte generale dar specifice, despre strategiile invatarii, cu privire la care trebuie sa stim unde, cum sic and putem sa le utilizam. b.) gestiunea activitatii mintale( controlul pe care individual il exercita asupra propriei gandiri pe baza cunostintelor metacognitive). Gestiunea activitatii mintale reprezinta aspectul procedural al metacognitiei si cuprinde activitatile pe care le desfasuram pentru a controla si monitoriza propria gandire. Ele sunt activitati de planificare ,de control si de reglare aflate in stransa legatura cu sarcina de rezolvat si cu situatia. De cele mai multe ori , activitatile metacognitive se desfasoara automatizat si nu sunt constientizate.1 Prin urmare, metacognitia include cunostintele personale despre propriile resurse cognitive si despre compatibilitatea dintre acestea si situatia de invatare.Aceste cunostinte pot fi despre tipul predominant de gandire, despre calitatile memoriei, despre raportul dintre procesele memoriei. Se stie ca aceste cunostinte sunt stabile in timp, se dezvolta mai tarziu si sunt cu atat mai complete cu cat cel care invata este mai in varsta. Utilizarea priceperilor cognitive in procesarea informatiilor este descrisa in analogie cu utilizarea unui calculator: individual decide de care procedura are nevoie in pasul urmator, selecteaza procedura din mai multe alternative,monitorizeaza fectul alegerii, se reintoarce la meniu daca rezultatul nu este satisfacator sau daca are nevoie de oa lata procedura. Prin cele doua componente ale sale(cunoasterea declarative si cunoasterea procedurala) metacognitia implica a sti ce sa faci si a sti cum sa faci, ceea ce arata importanta ei in realizarea invatarii nu doar a ceva anume ci a artei de a invata sa inveti.2 3.2.Stilul cognitiv Stilul cognitiv este o notiune relative noua care s-a dezvoltat pe baza cercetarilor asupra modului in care oamenii percep si isi 1 2 Dorina Salavastru – Psihologia Educatiei, Ed. Polirom, pag.65 Valeria Negovan – Introducere in psihologia educatiei, Ed Universitara, pag.30 7 organizeaza informatia despre lume si asupra modului in care raspund la stimuli receptati din mediu.1 Initial stilul cognitiv a fost definit ca o dimensiune ce cuprinde functionarea individuala manifestata din punct de vedere perceptual,intelectual, al personalitatii si in domeniul social. Ulterior (Letteri) stilul cognitive a fost definit ca o forma a controlului prin care individual se conduce active si constoent in fluxul informatiei, de la receptia ei si pana la sistemul filtru care decide urmatorul pas in procesarea informatiei. Decizia poate insemna rejectarea informatiei, memorarea ei sau transformarea si invatarea acesteia. A invata informatia inseamna a o asimila si integra intre alte informatii relevante intr-o structura cognitive care astfel poate fi modificata. Structura activitatii de invatare cuprinde mai multe componente egale in importanta, acestea fiind: motivatia – se include ca factor declansator si de orientare, de sustinere si potentare a invatarii: ”Forma primara de motivatie, din care isi trage obarsia invatarea, este instinctual curiozitatii, care se manifesta prin intermediul comportamentului reflex-neconditionat de orientare2 investigare a ambiantei.” afectivitatea – este un mecanism stimulator si reglator in stransa relatie cu motivatia. atentia – este indispensabila oricaror niveluri si etape ale invatarii, inteligenta si interesul fiind considerati cei mai importanti factori care o sustin vointa care debuteaza prin trecerea de la tendinta la dorinta si continua cu trecerea de la dorinta la aspiratie si apoi la vrere. limbajul – este mediator pentru toate procesele cognitive si se afla in stransa relatie cu comunicarea personalitatea – este impplicata in invatare cu toate subsistemele sale fundamentale: de orientare, bioenergetic,instrumental,relational,valoric si de autoreglaj temperamental – isi pune amprenta asupra conduitei si comportamentului celor implicate in comunicare si prin aceasta asupra dinamicii invatarii. aptitudinea – exprima atat experienta acumulata de individ in procesul activitatii cat si mostenirea lui genetica. 1 2 Valeria Negovan- Introducere in psihologia educatiei, Ed Polirom M. Golu – Fundamentele psihologiei,Ed. Universitara, pag.519-520 8 - caracterul – se afla in legatura cu dezvoltarea morala cu energia,vointa si hotararea cu care se raporteaza individual la realitate inteligenta – asigura maximal eficienta invatarii, asigura adaptarea persoanei la situatii noi, generalizarea, deductia, corelarea, integrarea informatiilor, anticiparea consecintelor, compararea variantelor si retinerea celor optime. creativitatea – se regaseste in invatare sub toate aspectele ei cu toate caracteristicile produsului creat Un concept central pus din ce in ce mai frecvent in relatie cu invatarea este imaginea de sine. Ceea ce crede individual despre el insusi in diferitele etape ale dezvoltarii sale este un factor determinant nu doar al reusitei scolare ci si al succesului in viata. Increderea in fortele proprii sustine asumarea provocarilor de in diferitele situatii cu care se confrunta individual in viata, ii limiteaza tendinta de evitarea dificultatilor, conduce la fixarea unor scopuri in viata, mentine implicarea profunda in activitate si asigura o rapida refacere a fortelor interne dupa situatii de esec.1 Un alt construct psihic implicat in invatare este e stima de sine. Aceasta este definita ca “trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale.Pe linia teoriilor echilibrului stima de sine este definita ca o functie a raportului dintre trebuintele satisfacute si ansamblul trebuintelor resimtite. Pe linia teoriilor comparatiei sociale , ea este definita ca rezultatul comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre el insusi si alti indivizi semnificativi pentru el.”2 Stima de sine si imaginea de sine influenteaza atat succesul scolar cat si succesul global al individului, prin ele ajungandu-se la constiinta de sine, factor deosebit de important in dezvoltarea personala. Aceste componente ale structurii psihologice ale invatarii se activeaza in grade diferite, sub influenta unoe constelatii de factori si conditii diferite determinand o mare diversitate de forme , tipuri si niveluri la care se realizeaza invatarea.3 4.Implementarea strategiilor de invatare in practica educationala 1 2 A.Bandura – Self-efficacy Doron, Parot – Dictionar de psihologie, pag.745 3 Valeria Negovan – Introducere in psihologia educatiei, pag.35 9 Avand in vedere importanta strategiilor de invatare pentru reusita scolara, se pune problema modului in care elevii pot ajunge sa stapaneasca aceste strategii. Exista autori care opteaza pentru o invatare implicita a strategiilor. Astfel, profesorul trebuie sa propuna elevilor situatii problema pentru a-i stimula sa faca apel in mod spontan la diferite strategii. De regula insa, invatarea explicita a acestor strategii ii poate ajuta pe elvi sa utilizeze strategiile cele mai adecvate unui anume continut sau tip de sarcina. Predarea strategiilor de invatare nu asigura in mod automat si utilizarea acesteia de catre elev.Din acest motiv, J. Giasson propune ca profesorul sa parcurga cinci etape in predarea unei strategii: sa defineasca strategia sis a precizeze utilitatea ei sa asigure transparenta procesului sa interactioneze cu elevii sis a-I indrume spre achizitionarea strategiei sa favorizeze autonomia elevilor in utilizarea strategiei sa asigure aplicarea strategiilor.1 Utilizarea strategiilor de invatare de catre elevi are ca efect nu numai facilitarea invatarii si imbunatatirea performantelor , ci si cresterea increderii in sine, a motivatiei. O serie de autori insista asupra faptului ca elevii trebuie ajutati sa-si insuseasca si sa-si constientizeze deprinderile metacognitive, sa invete sa-si cunoasca propria gandire, sa-si monitorizeze si sa-si controleze capacitatea de procesare a informatiilor, sa devina constienti de existenta strategiilor gandirii, sa-si monitorizeze eficienta strategiilor si sa-si autoevalueze progresul. Exista o multitudine de sugestii oferite educatorilor in scopul dezvoltarii proceselor metacognitive ale elevilor: elevul sa tina un jurnal al invatarii; sa se poarte discutii despre activitatile metacognitive implicate in efectuarea sarcinii; sa se asigure un permanent feed-back; sa se faca initierea in tehnica autochestionarii,s.a. Simplul fapt de a-l determina pe elev sa reflecteze si sa-si puna intrebarea “ cum sa fac?” atunci cand are de rezolvat o sarcina poate conduce la o restructurare a cunostintelor si o reevaluare a posibilitatilor.2 1 2 Dorina Salavastru – Psihologia invatarii, pag.176 Dorina Salavastru – Psihologia invatarii,pag.66 10 Am amintit pe parcursul acestei lucrari contributia deosebit de importanta a motivatiei in procesul invatarii si voi face in continuare un scurt rezumat a doua dintre teoriilor umaniste ale invatarii si anume cele explorate de Maslow si Rogers. Mi se pare locul potrivit a fi amintite avand in opinia mea legatura cu modul in care am putea implementa, ca viitori psihologi/ consilieri scolari, strategiile de invatare in sistemul nostru educational. Pentru Maslow invatarea este relevanta intr-un anumit sens pentru toate trebuintele umane. Invatarea presupune nu numai simpla insusire a unor informatii si fapte, ci si reintegrarea holistica a individului, care produce permanent schimbari in imaginea de sine, sentimente, comportament si in relatia cu mediul. El considera ca educatia este un proces care dureaza toata viata si nu se limiteaza doar la sala de clasa.1 Abordarea umanista a educatiei, conceptie cunoscuta si ca educatie afectiva, subliniaza latura neintelectuala a invatarii: cea care are legatura cu emotiile, sentimentele ,pasiunile, valorile si caracterul. Prin urmare, aceasta abordare trateaza relatia dintre emotii si comportament punand accentul pe exprimarea libera a comportamentului uman.Aceasta exprimare trebuie sa fie aleasa si asumata de fiecare. Intre temele de baza ale educatiei umaniste s-au numarat - responsabilitatea individului pentru procesul sau de invatare si pentru dezvoltarea identitatii - sustinerea si recunoasterea nevoii de dragoste si sentimentului valorii proprii - profesorul ca agent de structurare a mediului educational deschis (adica profesorul ar trebui sa-I invite pe elevi sa aleaga ceea ce vor sa invete ori de cate ori este practic sa o faca si nu doar sa le spuna simplu ce sa faca). Orientarea umanista spune ca elevul , chiar si atunci cand este obligat sa invete un anume subiect , are libertatea sa placa sau nu acel subiect. - Folosirea grupurilor de egali in procesul de invatare(invatarea in echipa prin discutii conduse de elevi- efortul individual se amplifica prin interactiunile din cadrul grupului). Din punct de vedere umanist in procesul educativ –instructiv elevii trebuie incurajati sa-si spuna propria lor parere despre ceea ce ar dori sa invete, dar in acelasi timp sa fie constienti ca aceasta libertate de exprimare nu inseamna si imediata complianta a 1 Maslow – Motivatie si personalitate 11 ` - - - profesorului.Astfel, profesorul mai degraba faciliteaza invatarea decat sa o cauzeze. Pregatirea reprezinta in ierarhia lui Maslow un factor cu importanta majora .Educatia afectiva subliniaza ca nici o strategie nu trebuie aplicata inainte ca profesorul sau elevul sa fie pregatiti, adica trebuintele elevilor legate de mediul optim de invatare sunt clarificate si momentul este oportun. Acestea se refera la : trebuintele fiziologice – pranz, imbracaminte , transport trebuinte de securitate – exersarea evacuarii in caz de incendiu, alerte privind abuzul, semnalarea absentelor trebuinte de dragoste si apartenenta – activitati cu clasa, grupuri de prieteni, consiliere Pentru dezvoltarea stimei de sine si a actualizarii sinelui - expunerea rezultatelor activitatii, notarea insotita de explicatii, premii stimulative. Conceptele privitoare la trebuintele si gradul de pregatire individual se refera la : conceptia despre sine revelatia intuitiva privitoare la sine intelegere de sine actualizare a sinelui 1 In perspectiva umanista ,oamenii sunt personalitati complexe, manifesta pattern-uri complexe de sentimente, ganduri si comportamente interrelationate, combinate intr-un mod particular..Prin urmare, profesorul ar trebui sa fie preocupat sa cunoasca sperantele, fricile, motivele, interesele elevului, situatia familiala si cum toate acestea isi aduc contributia la performanta scolara a acestuia. Maslow observa ca exista mai multe moduri de a rezolva o problema si de a implini potentialul uman. Indivizii pot avea diferite tipuri de inteligenta : lingvistica, muzicala, logicmatematica,spatiala,kinetica sau interpersonala. Capacitatea de revelatie intuitiva si constiinta kinestezica sunt pretuite ca exprimari ale unei caracteristici fundamentale ale naturii umane, un potential pe care il au toti oamenii la nastere. Maslow considera ca educatia ar trebui sa presupauna invatarea unor lucruri legate de dezvoltarea personala, catre ce trebuie sa evoluam, ce sa alegem si ce sa respingem, sugerand totodata ca 1 Maslow- Motivatie si personalitate 12 - - - educatia timpurie in materie de arta, muzica si dans este esentiala pentru formarea identitatii psihice si biologice. Teoriile lui Maslow despre potentialul uman pot fi puse in legatura si cu crearea unor tehnici de invatare, printre ele numaranduse si tehnicile de relaxare, vizualizare, hipnoza, constientizare senzoriala, dezvoltarea intuitiei si flerului, invatarea in somn, afirmatiile positive, dezvoltatrea memoriei si jocurile intelectuale.Aceste instrumente de invatare au menirea de a ajuta la eliminarea fricii, a autoacuzarii, a imaginii de sine limitate si a ideilor negative privind capacitatile limitate ale persoanei. Rogers si Maslow s-au influentat reciproc in plan teoretic, Rogers aplicand conceptele in crearea unui nou mod de abordare, si anume centrarea pe client. Implicatiile acestei abordari in practica scolara, prin introducerea termenului de invatare centrata pe elev,au determinat aparitia unei noi modalitati de educatie, ce are la baza 5 ipoteze: procesul de invatare nu este unul direct, ci este facilitate, iar rolul de facilitator al invatarii ii revine profesorului prin asigurarea unui climat favorabil, prin organizarea si punerea la dispozitie a resurselor necesare, prin clarificarea scopurilor si prin impartasirea ideilor si sentimentelor cu cei implicate in process; invatarea dobandeste semnificatie pentru cineva in masura in care experientele respective sunt percepute ca avand o contributie la mentinerea si dezvoltarea structurii eu-lui; acele experiente care determina o schimbare in organizarea eu-lui tind sa fie rezistente la negare sau distorsiuni ale simbolizarilor structura si organizarea eu-lui par a deveni mai rigide atunci cand climatul este unul amenintator pentru persoana ceea ce conduce la necesitatea unui climat pozitiv, securizant, in care sa se desfasoare experientele de invatare situatiile educationale care promoveaza o invatare semnificativa, sunt cele in care amenintarea self-ului este redusa la minim si este facilitate perceptia diferentiata a campului.1 Prin urmare, Rogers considera ca invatarea experientiala este incarcata de semnificatie deoarece consta in achizitionarea si aplicarea imediata a cunoasterii. In contexte relevante, cele invatate dobandesc semnificatie doar prin utilizarea lor, acest tip de invatare fiind legat de nevoile si dorintele celui implicat. 1 Maslow – Motivatie si personalitate 13 - Invatarea experientiala este echivalenta, deci, cu schimbarea, cresterea si maturizarea persoanei. Ea presupune ca: persoana sa se implice afectiv si cognitive in experienta de invatare, existand in acelasi timp o echilibrare intre componentele affective si cognitive ale invatarii initiative evenimentului de invatare sa apartina persoanei, raspunzand astfel nevoilor, dorintelor si intereselor sale de cunoastere sau de schimbare persoana sa realizeze o evaluare a utilitatii si masurii in care invatarea respective a contribuit la satisfacerea nevoilor care au generat-o; efectele asupra celui implicat sa fie vizibile in schimbari la nivelul intregii personalitati- in ceea ce priveste baza de cunostiinte, de atitudini sau de comportamente ale persoanei. Este foarte importanta existenta unei deschideri permanente a persoanei spre nou si schimbare, spre crestere si dezvoltare, iar pentru ca procesul de invatare sa fie unul eficient si sa-si atinga obiectivele propuse este necesar ca elevul sa se implice activ in invatare, in functie de nevoile sale,activitatile de invatare sa fie proiectate astfel incat sa permita experimentarea si reflectia asupra experienteleor traite si sa fie inspirate din problematica vietii cotidiene a cursantului, sa aiba relevanta pentru ei. Un alt aspect esential in abordarea lui Rogers, este accentual pus pe relatie, pe abilitatea de a dezvolta relatii interpersonale si pe natura acestora pentru stimularea si facilitarea invatarii.In primul rand profesorul trebuie sa fie o persoana autentica, sa se prezinte pe sine asa cum este, sa fie el insusi, adica ce spune sa si faca. Sa aiba disponibilitatea de a vorbi despre propriile experiente, sa admita ca si el poate sa greseasca, sa-si respecte elevii.Relatia trebuie sa se bazeze pe incredere, pe acceptarea celuilalt sip e aprecierea lui. Elevul se simte apreciat si atunci cand este inteles de catre profesor si nu doar evaluat sau judecat de acesta, intelegerea empatica fiind un ingredient necesar in procesul educational. Concluzie Este dificil a formula o concluzie legata de tema aleasa ,cu atat mai mult cu cat informatiile pe care le-am cumulat pentru a oferi o forma cat mai coerenta a subiectului avut in vedere, au fost sintetizate 14 - deja pe parcursul acestei lucrari. Prin urmare , in concluzia mea privind strategiile de invatare, ma voi referi in speta la modul in care eu le percep a fi influentate, in vremurile de tranzitie permanenta prin care trecem, de modul nostru actual de a privi realitatea si , prin urmare de mediul extern. Globalizarea( poate suna mai economic decat mi-as dori) este un factor major care in opinia mea influenteaza si a influentat campul educational avand tendinta de remodela evolutiile din educatie in special prin directiile sale legate de piata muncii. Nu imi doresc sa ma indepartez prea mult de tema aleasa, insa prin extindere, consider piata muncii a fi o extensie a sistemului de educatie scolar, altfel spus o prelungire a pregatirii noastre educationale, astfel incat pot face legatura intre aceasta notiune si strategiile care ne determina sa accedem intr-o ierarhie organizationala de orice tip ar fi ea. Revenind la directiile de influenta a globalizarii, vreau sa amintesc cresterea competitiei ca effect cu impact direct al pietelor de munca, efect ce a determinat modificarea cerintelor angajatorilor in sensul aprecierii inaltei calitati a munci , desigur pe fondul cresterii exigentelor beneficiarilor tot mai bine informati. Modificandu-se in acest fel datele acestei probleme nu putem spune oare ca si strategiile utilizate pentru aprofundarea specializarilor fiecaruia dintre noi au fost modificate? Modul in care este gandita dezvoltarea personala si sociala a elevilor in scoala tinanad cont de apartenenta culturala si de propria lor identitate nu este , de asemenea un aspect de neglijat in abordarea strategiilor de invatare. Tinand cont de cresterea accesului de educatie in egala masura poate cu cresterea costurilor educatiei, scoala se mai confrunta cu o provocare , si anume, aceea de a asigura accesul la educatie in conditiile in care instrumentele necesare acesteia presupun costuri mari. Nu intentionez sa fac un nou capitol- sinteza al lucrarii mele in aceastra concluzie insa intentionez sa subliniez inca o data tendinta catre o noua semnificatie a conceptului de invatare, concept ce a capatat noi semnificatii prin implicarea UNESCO in redactarea Conventiei privind Drepturile Copilului si Declaratia privind Educatia pentru toti.In acest studio sunt introdusi patru piloni ai invatarii: a invata sa stii/ sa cunosti a invata sa faci a invata sa muncesti impreuna cu ceilalti a invata sa fii 15 Alaturi de cei patru piloni as mai putea aminti unul – a invata sa te transformi pe tine si sa schimbi societatea-.Si avand ca motto aceasta directie consider invatarea dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice si a strategiilor directive ca fiind poate mai profitabila din perspectiva nevoilor omului contemporan….Si aici intevenim noi psihologii…. 16