MANAGEMENTUL CRIZELOR ȘI

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE IOSUD – ŞCOALA DOCTORALĂ DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI UMANISTE Domeniul MANAGEMENT REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT MANAGEMENTUL CRIZELOR ȘI CONFLICTELOR ÎN EUROPA DE S-E – FACTOR DETERMINANT AL STABILITĂȚII ECONOMICE CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. Ion PÂRGARU Doctorand: Nicolae ROTARU TÂRGOVIŞTE 2012 1 Sorinel Pagină lăsată intenționat goală 2 CUPRINS CUPRINS............................................................................................................... 3 CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ........................................................................ 4 INTRODUCERE ..................................................................................................... 7 Conflicte în Balcani .......................................................................................... 9 Terorismul ..................................................................................................... 10 Criza energetică ............................................................................................. 11 Criza economică mondială ............................................................................ 12 Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor ............................................ 16 Organizaţia Mondială a Comerţului .................................................................. 26 România în actualul context de securitate ........................................................ 27 Lista lucrărilor publicate .................................................................................... 30 BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 31 CURRICULUM VITAE .......................................................................................... 50 PhD THESIS TABLE OF CONTENTS.................................................................. 53 Introduction ................................................................................................... 55 Conflicts in the Balkans ................................................................................. 58 Terrorism ....................................................................................................... 59 The energy crisis ............................................................................................ 60 World economic crisis ................................................................................... 61 The European Union’s role in crisis and conflict management ..................... 64 NATO’s role in crisis and conflict management ............................................ 69 World Trade Organization ............................................................................. 73 Romania and the present security context ................................................... 75 CURRICULUL VITAE ........................................................................................ 78 3 CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT CAPITOLUL 1. METODOLOGIE, METODE ȘI INSTRUMENTE DE CERCETARE CAPITOLUL 2. CRIZE ȘI CONFLICTE ÎN EUROPA DE SUD-EST 2.1. Abordare teoretică a unor noțiuni 2.2. Amenințări în sfera securității în Europa de S-E 2.2.1. Conflicte în Balcani 2.2.1.1. Bosnia și Herțegovina 2.2.1.2. Kosovo 2.2.1.3. Macedonia 2.2.1.4. Serbia, Muntenegru 2.2.1.5. Consecințe și riscuri 2.2.2. Terorismul 2.2.3. Criza energetică 2.2.4. Criza economică mondială 4 2.3. Tendința de globalizare a crizelor și conflictelor CAPITOLUL 3. STRATEGII DE MANAGEMENT AL CRIZELOR ȘI CONFLICTELOR 3.1. Abordare teoretică a managementului crizelor și conflictelor 3.2 Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor 3.2.1 Considerații generale asupra capacității UE de asigurare a securității globale 3.2.2. Conceptul UE de management al crizelor 3.2.3. Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E 3.2.4. De la pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est la Consiliul Cooperării Regionale 3.3. Rolul NATO în managementul crizelor și conflictelor 3.3.1. Considerații generale asupra capacității NATO de asigurare a securității globale 3.3.2. Conceptul NATO de management al crizelor 3.3.3. Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E 3.4. Relaţia UE-NATO 3.5. Organizaţia Mondială a Comerţului CAPITOLUL 4. ROMÂNIA ÎN ACTUALUL CONTEXT DE SECURITATE CAPITOLUL 5. CONTRIBUȚII PERSONALE CAPITOLUL 6. CONCLUZII BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ LISTA ABREVIERILOR LISTA TABELELOR 5 LISTA FIGURILOR Anexa nr. 1 Atacuri eşuate, dejucate şi executate în 2011 Anexa nr. 2 Asistenţa financiară acordată de UE statelor din Balcanii de vest aflate în procedurile de preaderare Anexa. nr. 3 Principalii indicatori macroeconomici pentru statele candidate sau aflate în procesul de pre-aderare la UE Anexa nr. 4 Membrii Consiliului Cooperării Regionale Anexa nr. 5 Runde de negocieri GATT Anexa nr. 6 Reglementările OMC Anexa nr. 7 Previziuni principale pentru România 6 INTRODUCERE Lucrarea urmărește continuarea și adâncirea demersurilor științifice asupra unor tematici ce au fost anterior abordate de autor, precum și extinderea analizei la alte aspecte ce au devenit de importanța majoră între timp, precum criza energetică și cea economică, subiecte ce domină agenda de lucru a principalelor organizații internaționale și a guvernelor naționale din Europa de Sud-Est și nu numai. Lucrarea își propune o abordare unitară a principalelor amenințări la adresa securității în zona continentului european, a impactului pe care acestea îl au, a modului în care se realizează managementul acestora, cu scopul de a se putea întrevedea perspectivele acestor fenomene și a schița acțiunile ce ar putea fi adoptate în vederea asigurării securității și stabilității în zona Europei de Sud-Est. Prezenta lucrare își propune realizarea unei teorii generale a modului în care se realizează managementul situațiilor de criză și al conflictelor la nivel internațional, de către anumite organizații internaționale – ce prezintă cel mai mare grad de relevanță pentru subiectele analizate și pentru contextul avut în vedere, respectiv UE, NATO și OMC – precum și o analiză a impactului pe care îl au acțiunile sau inacțiunea acestor entități. Istoria umanităţii este alcătuită dintr-un şir lung de crize, conflicte şi războaie. De regulă, prin îinființarea de organizaţii internaţionale şi regionale, societatea a încercat prevenirea conflictelor şi rezolvarea disputelor prin intermediul unui sistem instituţionalizat menit să asigure un climat de securitate și stabilitate. După cum se poate observa în capitolele lucrării, 7 globalizarerea aduce cu ea, pe lângă beneficii și o serie de neajunsuri, riscuri ce necesită adoptarea de mecanisme şi proceduri eficiente pentru prevenirea și managementul crizelor sau a conflictelor. Riscurile apariţiei unei confruntări militare tradiţionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ. Totuşi se mențin anumite fenomene de instabilitate, crize la nivel subregional şi tendinţe de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. De asemenea, țări din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est se confruntă cu dificultăţi economice, sociale şi politice asociate actualei crize economice, procesului de tranziţie spre societatea bazată pe principiile democraţiei şi ale economiei de piaţă, ce pot amenința securitatea statelor din regiune. Fragilitatea mediului de securitate din regiunea Europei de Sud-Est este determinată mai ales de factori interni, care ţin de slaba guvernare a noilor entităţi statale apărute la frontiera sudică a UE, caracterizată prin: incapacitatea instituţiilor statului de a asigura respectarea legii, instabilitatea economică şi ponderea alarmantă a economiei subterane, corupția, distribuirea inechitabilă a resurselor în cadrul societăţii, nerespectarea drepturilor omului şi minorităţilor, menținerea și uneori alimentarea clivajelor etnice şi confesionale. În general degradarea situației economice precedă orice situație în care securitatea devine o problemă a discursului public, aceasta manifestându -se atât ca o consecință directă a respectivei situații de criză, cât și ca urmare a impactului pe care criza îl are la nivel social. 8 De asemenea, zonele în care instabilitatea politico -militară se cronicizează au devenit refugii ideale pentru grupări ale crimei organizate, mercenari, radicali islamişti. Având ca bază aceste areale, grupările sau persoanele respective pot lansa operaţiuni criminale şi teroriste, cu potenţial de risc regional. Lucrarea abordează patru mari amenințări la adresa securității în regiunea Europei de S-E: conflictele etnice din zona Balcanilor, terorismul, criza energetică și criza economică. Conflicte în Balcani Trecutul istoric frământat a creat o conjunctură specifică, a cumulat într-o arie relativ restrânsă, din punct de vedere geograf ic, popoare foarte diferite din perspectivă culturală şi cu niveluri de dezvoltare economică inegale. Colapsul regimurilor totalitare din Europa Centrală şi de Est a dus la reiterarea diferenţelor culturale şi religioase care, până la acel moment, supravieţuiseră într-o formă latentă. Războaiele deschise, dincolo de amploarea pe care au cunoscut-o, au agravat situaţia economică, iniţial stabilă a fostei Iugoslavii, aruncând ţările din zonă, cu excepţia Sloveniei şi Croaţiei, pe ultimele locuri în Europa la principalii indicatori macroeconomici. În ciuda faptului că s-au înregistrat o serie de succese în soluţionarea crizelor din Albania, Bosnia și Herţegovina sau Kosovo, doar intervenţia militară, de ultimă instanţă, a pus capăt confruntărilor armate. 9 Principalii factori interni care au capacitatea de a agrava conflictele etnice din această regiune sunt: stagnarea economică, sărăcia, distribuția inegală a resurselor, guvernarea nedemocratică, discriminarea, îngrădirea drepturilor minorităților, fluxurile de refugiați, disensiunile de natură etnică, intoleranța culturală și religioasă, răspândirea armelor de distrugere în masă precum și a armelor mici. Anii de război, veniturile scăzute și erodarea instituțiilor publice au favorizat dezvoltarea infracționalității în statele din Balcanii de Vest, rețelele de crimă organizată din această regiune devenind puternice, extrem de violente, facându-și tot mai mult simțită prezența la nivel internațional. O altă problemă o reprezintă migrația ilegală, grupările infracționale locale folosind statele din această regiune ca rută de tranzit pentru introducerea de imigranți, provenind din Asia și orientul Mijlociu, în UE. Terorismul Terorismul constituie unul dintre cele mai periculoase fenomene, fiind încurajat de curentele fundamentaliste care se sprijină pe starea de frustrare şi sărăcire extremă. Astfel, sărăcia și statele eșuate nu reprezintă o amenințare directă la adresa lumii occidentale, dar pot constitui un pericol în măsura în care terorismul și armele de distrugere în masă găsesc în aceste teritorii un spațiu fertil pentru a se dezvolta. Terorismul găsește un mediu propice pentru dezvoltare în zonele afectate de conflicte regionale și în statele ce nu și-au 10 dezvoltat capacitatea și instrumentele de menținere a legii și ordinii. Sărăcia poate contribui în mod semnificativ la radicalizarea acestui fenomen ca urmare a faptului că multe persoane își pierd speranța într-un viitor mai bun și încrederea în abilitatea instituțiilor statului de a identifica soluții de ieșire din criză, organizațiile teroriste exploatând aceste nemulțimiri dau o justificare religioasă acțiunilor lor. În cadrul spațiului UE, amenințările teroriste semnificative sunt generate nu numai de organizațiile deja cunoscute ci și de un număr crescând de actori ce acționează pe cont propriu (teroriști fără afiliere ce acționează după propriile planuri) și grupuri mici. Această dezvoltare este facilitată de existența Internetului ce implică unele costuri minime și compensează pentru lipsa fondurilor necesare operațiunilor directe. Criza energetică Alături de epuizarea resurselor energetice în condițiile unei creșteri a consumului de energie la nivel mondial, Europa se confruntă și cu alte aspecte ale crizei energetice. Astfel, la nivel mondial, Rusia dispune de cele mai semnificative rezerve de gaze naturale, locul secund la producția de cărbune și locul opt în ceea ce privește rezervele de petrol, fiind, în același timp și cel mai mare exportator de gaze naturale și al doilea exportator de petrol. De asemenea, din punctul de vedere al transportului resurselor energetice, Gazprom deține toată infrastructura de transport a gazului natural în Federația Rusă, fiind și singura întreprindere 11 rusească autorizată să vândă gaze naturale rusești în afara granițelor Rusiei. Încă de la începutul anilor `90, negocierile energetice cu Rusia au fost afectate de amenințarea tăierilor strategice de energie. Chiar dacă aceste practici nu erau înd reptate direct către statele Uniunii Europene ce cumpărau gaze naturale și petrol, nemulțumirile partenerilor europeni privesc folosirea de către Rusia a energiei ca instrument de presiune externă și lipsa de transparență, livrările de energie fiind percepute ca nesigure. De asemenea, după războiul declanșat împotriva Irakului, Orientul Mijlociu a devenit un furnizor instabil pentru statele europene ca urmare a faptului că nu a mai avut capacitatea să onoreze cererea ca înainte. În această situație, statele europene au fost nevoite să se întoarcă spre Federația Rusă, consolidând dependența față de resursele energetice ale acesteia. Un alt aspect al problemei energetice în Europa se referă la faptul că există state care depind complet sau aproape complet de importuile de gaz rusesc. În această categorie se află unele state membre UE din estul Europei (Slovacia, Lituania, Finlanda, Bulgaria, Letonia, Estonia), precum și state ce doresc să devină state membre UE ( Macedonia, Moldova, Serbia). Criza economică mondială Când vorbim de criza economică mondială, avem în vedere rezultatul unui proces, dincolo de dimensiunile geografice ale acestuia, astfel, criza s-a extins din SUA în întreaga lume, cu o 12 viteză fără precedent, de la un sector de activitate, respectiv cel financiar-bancar, la toate sectoarele economiei. Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, criza a afectat toate statele membre UE și, cu excepția Poloniei și Slovaciei, nicio țară nereușind să depășească recesiunea mai devreme de un an. Cu toate că la mijlocul anului 2009 majoritatea țărilor începuseră revenirea economică, unele state membre UE precum Grecia, Irlanda sau România se aflau în plină recesiune chiar și în 2011, după trei ani consecutivi de scădere a producției și veniturilor. Niciun stat membru nu a fost imun la şocurile ce au zguduit economia UE însă unele s-au dovedit a fi mai rezistente. Se poate afirma că acele ţări care au contribuit masiv la creşterea PIB al Uniunii Europene în perioada de prosperitate, respectiv Germania, Marea Britanie, Polonia şi Franţa sunt aşteptate să rămână, și în continuare, contributori principali, în timp ce Italia şi Spania sunt aşteptate să ofere contribuţii negative în 2012. După cum se putea anticipa, piaţa locurilor de muncă a fost afectată considerabil de actuala criză economică iar acum, cu paşi mici, se redresează. Șomajul preocupă UE, chiar dacă potrivit statisticilor oficiale există diferențe semnificative, din punctul de vedere al ratei șomajului, între statele membre, de la 4,1 % în Austria, până la 23,2% în Spania, România având rata șomajului de 7,5% la finalul anului 2011. Criza a scos la iveală legăturile strânse și problemele dintre economiile naționale, în special în zona Euro, în general cele 27 de economii ale Uniunii Europene au un grad ridicat de interdependență. Reformele sau lipsa acestora, într-o țară 13 afectează toate domeniile de activitate și mai mult, criza și numeroase limitări ale cheltuielilor publice au generat numeroase dificultăți pentru statele membre UE în a furniza suficiente fonduri pentru infrastructura de bază necesară în domenii precum transporturile sau cel energetic, nu numai pentru dezvoltarea propriilor economii ci și în ceea ce privește participarea pe piața unică europeană. În ceea ce privește impactul crizei economice asupra statelor emergente, cu economii slab dezvoltate, cu structuri măcinate de conflicte militare sau civile, și aceste țări participă la globalizare, inclusiv prin intermediul circuitelor economice și schimburilor comerciale, fiind la rândul lor afectate de actuala criză economică. Însă, din punctul de vedere al ava ntajelor globalizării, acestea au fost beneficiare în mai mică măsură, fiind asociate de către investitori cu instabilitatea politică, socială, economică. În aceste condiții, aceste state sunt afectate în mai mare măsură de efectele crizei economice, iar relansarea economiilor acestora depinde mai mult de investițiile țărilor dezvoltate, pe lângă propriile programe de redresare economică. În general, crizele bancare, financiare și economice, prin implicațiile lor asupra mediului economic, conduc în mod nem ijlocit la alterarea condițiilor sociale de viață ale populației prin: scăderea salariilor, pierderea locurilor de muncă, reducerea nivelului de trai, neîncrederea în perspectivele pe care le-ar putea oferi viitorul apropiat, permanentizarea și acutizarea greutăților de ordin material, îmbolnăviri, creșterea numărului de sinucideri, alterarea relațiilor interumane, proteste sociale, etc. 14 Pe lângă multitudinea de efecte negative, criza economică are și unele consecințe pozitive, care dacă vor fi valorificate și perpetuate ar putea contribui, pe termen mediu și lung, la asigurarea stabilității economice prin așezarea economiei pe baze noi, reale și funcționale. Printre aceste efecte pozitive se numără adoptarea, atât de către populație cât și de către agenții economici a unui comportament cumpătat în ceea ce privește consumul de resurse, precum și scăderea generală a prețurilor, cu precădere a celor ce țin de domeniul imobiliar, care nu se justificau din punctul de vedere economic, ci doar speculativ. De asemenea, actuala criza a dat un impuls semnificativ adoptării și aplicării unor măsuri de restructurare, ce au fost amânate sau evitate până la acel moment, în diferite domenii de activitate care își dovediseră în timp nefuncționalitatea. La nivel naţional, al instituțiilor statului, managementul situaţiilor de criză este reprezentat de ansamblul măsurilor şi acţiunilor stabilite de autoritățile cu competențe în domeniile cheie pentru soluționarea acestora (guvern, ministere, parlament, alte autorităţi şi instituţii publice centrale şi locale) în vederea asigurării securităţii naţionale și a restabilirii stării de normalitate socială, economică, politică, militară, etc. La nivel internaţional, entitățile implicate în managementul crizelor sunt, în general, organizaţiile şi instituţiile internaţionale dar şi guvernele naţionale, acestea din urmă acționând fie în nume propriu, fie în baza calității lor de membri ai unor instituţii şi organizaţii internaţionale sau regionale. Crizele şi conflictele nu se rezolvă de la sine, diminuarea lor în intensitate sau prevenirea acestora nu se poate realiza decât 15 prin acţiunea concertată a instituţiilor abilitate din diferite domenii de activitate, de la nivel naţional, regional sau internaţional, existente anterior sau create special în vederea soluţionării crizelor şi conflictelor. Experienţele anterioare ale unor crize şi conflicte stărilor au determinat comunitatea umană eforturile să înţeleagă identificării necesitatea unirii şi coordonării eforturilor în vederea aplanării conflictuale, canalizându-şi strategiilor, metodelor şi instituţiilor care să poată asigura stingerea sau descurajarea acestor fenomene. De asemenea, numai acţiunea concertată de încetare a crizelor şi conflictelor nu mai este suficientă pentru asigurarea unui mediu stabil, favorabil dezvoltării durabile, fiind necesare şi activităţi de prevenire a acestora. Conceptele de prevenire și de management al crizelor și conflictelor s-au dezvoltat foarte mult de-a lungul timpului, în vederea evitării consturilor materiale și umane foarte ridicate implicate de soluționarea crizele și conflictelor în desfășurare. În aceste condiții, atât guvernele naționale cât și organizațiile internaționale și regionale urmăresc dezvoltarea, optimizarea și implementarea strategiilor de evitare sau de reducere a costurilor crizelor și conflictelor. Rolul UE în managementul crizelor și conflictelor Uniunea Europeană trece printr-un profund proces de reformă internă, concomitent cu derularea procedurilor pentru primirea de noi membri. Chiar dacă la origine construcția 16 europeană a vizat exclusiv sfera economică, s-a dezvoltat ulterior în aproape toate domeniile de activitate, inclusiv în domeniul securității, viața cetățenilor europeni fiind afectată în mod direct de deciziile luate în cadrul instituțiilor UE. Încă de la crearea sa, UE s-a angajat în prevenirea conflictelor, dealtfel Unuinea, în sine, reprezintă un proiect conceput în vederea asigurării păcii și prosperității. La nivelul UE, se face o delimitare între gestionarea crizelor şi rezolvarea conflictelor. În accepţiunea UE, gestionarea crizelor reprezintă setul de acţiuni întreprinse în vederea prevenirii escaladării crizei pe verticală, prin intensificarea violenţelor, şi pe orizontală, prin extinderea fenomenului din punct de vedere teritorial. Rezolvarea conflictelor presupune o serie de acţiuni, întreprinse pe termen scurt, pentru a stopa un conflict violent. Cauzele ce stau la baza declanșării unui conflict sau a unei crize sunt, după cum am mai precizat, foarte variate și complexe, printr-o analiză a cauzelor originare ale acestora putându -se identifica semnele timpurii ale unuor asemenea fenomene. În acest scop, UE a creat un sistem de avertizare timpurie prin intermediul căruia sunt localizate regiunile unde apar tensiuni. Prin identificarea cauzelor originare care stau la baza acestora, se urmărește soluţionarea respectivelor cauze pentru a se evita escaladarea conflictului sau a crizei. Acest instrument la dispoziția UE este reprezentat de rețeaua de delegații ale Comisiei Europene și de centrele de monitorizare ale Uniunii din întreaga lume. 17 În cadrul modelului european de management al crizelor și conflictelor ce țin de securitatea și integritatea statelor, pot fi identificate patru faze: 1) edificarea păcii preconflict sau postconflict, în vederea prevenirii conflictelor și crizelor prin măsuri structurale pe termen lung; 2) impunerea păcii prin măsuri coercitive, măsură aplicată în situații precum agresiunile din afara graniţelor, menţinerea păcii sau intervenţia în vederea protejării drepturilor omului; 3) menţinerea păcii prin diplomaţia preventivă sau desfăşurarea preventivă de forțe; 4) restabilirea păcii prin măsuri noncoercitive, de cele mai multe ori prin mijloace diplomatice. În accepțiunea UE prevenirea conflictului reprezintă esența acțiunii sale externe, iar pentru realizarea acestui obiectiv Uniunea utilizează atât asistența pentru dezvoltare și reconstrucția pe termen lung, cât și mijloacele de gestionare a crizelor militare și civile pe termen scurt în vederea asigurării managementului conflictelor și a situațiilor preconflictuale și postconflictuale. În funcție de problemele ce trebuie gestioante, UE poate folosi ajutorul de dezvoltare cu scopul combaterii sărăciei și a bolilor, sau folosește acordurile sale comerciale pentru a asigura un acces mai bun pe piețele Uniunii, cu scopul impulsionării statelor cu probleme economice și sprijinirii țărilor în curs de 18 dezvoltare. De asemenea, UE poate acorda ajutor tehnic și finaciar în domeni precum guvernarea, sistemul de securitate, justiția, dezvoltarea rurală, transporturile, energia, sănătatea, etc. Unuinea poate colabora cu alte organizații internaționale și cu autoritățile naționale în vederea combaterii traficului de droguri, arme sau persoane, contrabanda cu diverse bunuri. Nu în ultimul rând trebuie animtit faptul că UE este foarte activă în domeniul diplomației preventive și mediere. În cazul în care se confruntă cu un conflict deschis sau cu situații postconflictuale, UE urmărește gestionarea crizelor militare și civile, pecum și stabilizarea postconflictuală și asistența pentru dezvoltare și reconstrucție pe termen lung. În vederea atingerii acestor obiective, Unuinea face apel la influența sa politică în vederea finalizării conflictului, aplică termenii de încetare a focului, de instaurare și menținere a păcii, acordă ajutor umanitar și de urgență pentru reconstrucția imediată și pe termen lung. De asemenea, trimite experți pentru supravegherea alegerilor, derulând, în acelașii timp, proiecte de educare a alegătorilor, sprijină consolidarea sistemului juridic în sensul dezvoltării statului de drept, promovând drepturile omului, contribuie la îmbunătățirea serviciilor de poliție, etc. În ceea ce priveşte activitatea Uniunii Europene în Balcanii de Vest, în zonele cu conflicte etnice, obiectivul fundamental al acesteia este extinderea zonei de pace, stabilitate şi securitate realizate de membrii Uniunii. Învederea atingerii acestui obiectiv, ultimii cincisprezece ani, UE a furnizat în zonă un important aj utor 19 de ordin financiar, prin intermediul programelor specifice, dar şi de ordin militar. UE a păcii în parcurs un aflate proces de în conflict, învăţare a în Balcani. la tura Incapacitatea de a acţiona eficient în demersurile de impunere a regiunile evidenţiat nesatisfăcătoare a naturii consensuale şi civile a UE. Eşecul operaţiunii Forţa Aliată de a obţine capitularea rapidă a sârbilor a contribuit la exacerbarea responsabilităţii UE pentru crimele ce au avut loc în această regiune şi la redeschiderea discuţiilor în legătură cu ce ar trebui să facă Uniunea pentru a -şi asigura credibilitatea în calitate de actor internaţional. Conflictul din Kosovo a oferit o oportunitate pentru UE în ceea ce priveşte crearea unei Politici Europene de Securitate şi Apărare o perative. Dacă în plan instituţional, criza kosovară a deschis dezbaterea privind instituirea PESA prin Tratatul de la Nisa, în ceea ce priveşte politica regională, UE a fost nevoită să-şi asume calitatea de finanţator al procesului de reconstrucţie a Europei de Sud-Est prin Pactul de Stabilitate. După Acordul de la Dayton, UE a adoptat o tendinţă consecventă şi eficientă în abordarea stabilizării politice şi redresării economice în această regiune. Avantajul avut de UE în regiunea Balcanilor este politica de condiţionare, foarte eficientă în cadrul ţărilor ce urmăresc o viitoare aderare unde atât elita politică, cât şi populaţia sunt dispuse să depună eforturi pentru atingerea acestui obiectiv pe care mulţi îl consideră o soluţie universală a problemelor. Procesele pozitive din Europa de Sud-Est se datorează în mare 20 parte perspectivei de integrare europeană a statelor afectate de conflict, acest fapt a avut un efect stabilizator asupra evoluţiilor regionale. Din perspectiva eforturilor UE de combatere a terorismului, se desprinde și ideea consolidării relației transatlantice, cu precădere după evenimetele din 11 septembrie 2001. Astfel, statele membre UE au contribuit la eradicarea acestui fenomen printr-o serie de instrumente, precum: dezmembrarea rețelelor teroriste din Europa, desfășurarea de acțiuni de prevenire a unor acte teroriste, supravegherea financiară și tăierea finanțărilor respectivelor grupări, consolidarea sistemului de partajare a informațiilor între serviciile secrete și poliție, cooperarea în domeniul informațiilor. La nivelul UE sunt adoptate, coordonate şi monitorizate şi alte strategii de asigurare a managementului, în diferite domenii de activitate, precum cel economic, bancar, energetic etc., sectoare ce sunt susceptibile de a fi afectate de crize sau de conflicte prin care se urmărește asigurarea prevenirii, gestionării și rezolvării respectivelor fenomene. În ceea ce privește politica UE de răspuns la actuala criză economico-financiară, principalele direcţii de acţiune sunt: asigurarea unui răspuns global la criza financiară, acțiuni coordonate la nivel comunitar, măsuri de limitare a extinderii crizei, întărirea reglementării și supravegherii în domeniul bancar, măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor, asigurarea la nivel național a stabilității bugetare, a accelerării reformelor și 21 investițiilor, finanțare în domeniul resurselor umane, protecției sociale, incluziunii, crearea unui sector de cercetare apt să susțină economia europeană. Din perspectivă energetică, alături de măsurile adoptate în sensul diversificării rutelor energetice, furnizorilor şi a resurselor energetice regenerabile, în termeni economici, potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, la nivelul anului 2010, Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Federației Ruse, atât în ceea ce privește importurile cât și exporturile. Această situație indică o clară dependență a Rusiei de piață europeană. La crearea sa în 1949 Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) percepea Uniunea Sovietică drept principalul adversar al libertăţii şi independenţei Europei Occidentale. În prezent, după aproape 20 de ani de la dispariția URSS, Alianța își continuă existența, însă a fost nevoie să se supună unor importante transformări, modificări de concept, să dezvolte chiar o relație strategică cu Federația Rusă. Obiectivul de bază și permanent al NATO este apărarea libertăţii şi securităţii tuturor membrilor săi, prin mijloace politice şi militare, precum şi asigurarea păcii şi stabilităţii, în condițiile respectării principiilor Cartei Organizaţiilor Unite. Funcţionarea organizaţiei are ca fundament angajamentul comun şi cooperarea mutuală între statele membre suverane cu scopul de a asigura indivizibilităţii securităţii pentru toţi partenerii, sub forma apărării colective. Acest lucru se concretizează într-o completare a 22 eforturilor naţionale în confruntarea cu provocările la adresa securităţii. Statele membre au realizat faptul că o criză regională apărută în afara propriilor graniţe poate reprezenta o posibilă ameninţare la adresa intereselor și securității lor, din acest motiv NATO se implică de câte ori apreciază ca posibilă şi necesară acțiunea sa pentru a preveni crizele, a gestiona şi aplana crizele și conflictele deja existente, a stabiliza situaţiile post-conflict şi în vederea susţinerii reconstrucţiei zonelor afectate. Din punctul de vedere al NATO, managementul crizelor înglobează o serie de acţiuni coordonate sau iniţiate în vederea evitării unei crize, prevenirii escaladării într-un conflict armat şi încetării ostilităţilor, dacă acestea există. Acest set de acţiuni este alcătuit din: strângerea şi evaluarea informaţiilor, analizarea situaţiei concrete ce trebuie soluționată, stabilirea obiectivelor de urmat şi a opţiunilor de acţiune, implementarea un eia dintre opţiuni precum şi analiza reacţiilor în urma acțiunilor întreprinse. În ceea ce privește situațiile ce pot reprezenta obiectul managementului, orice ameninţare resimțită de oricare stat membru poate să reprezinte o problema ce necesită un răspun s din partea celorlalte state membre şi va fi luată în considerare de Alianţă. În cadrul procesului de management al crizelor, Alianța pune un accent deosebit pe prevenirea conflictelor prin activități precum iniţiativele diplomatice, participarea la negocieri, consultări, realizarea de inspecții sau monitorizări, desfăşurarea preventivă a forțelor civile sau militare. Prin aceste operațiuni se 23 urmărește evitarea escaladării disputelor sau tensiunilor în conflicte armate. În cadrul procesului de management al crizelor, NATO a identificat cinci etape: 1) culegerea informațiilor, observarea indicatorilor şi avertizarea unei crize potenţiale sau actuale; 2) evaluarea situaţiei de criză şi stabilirea implicaţiilor pentru securitatea NATO și implicit a membrilor săi; 3) identificarea opţiunilor de răspuns, recomandate pentru a sprijini procesul decizional din cadrul Consiliului Nord-Atlantic sau Comitetului pentru Planificarea Apărării; 4) planificarea în detaliu şi execuţia deciziilor şi directivelor Consiliului Nord-Atlantic sau ale Comitetului pentru Planificarea Apărării; 5) revenirea la stabilitate. După un început şovăitor în prima parte a anilor 1990, NATO a devenit treptat instituţia însărcinată cu responsabilitatea principală pentru conducerea operaţiunilor de menţinere a păcii în cazul conflictelor etnice din Europa. Abordarea NATO a conflictele etnice s-a realizat pe două niveluri: iniţierea de mecanisme cu scopul de a preveni asemenea conflicte şi adaptarea misiunilor militare pentru a putea reacţiona prompt atunci când măsurile de prevenire eșuează. Parteneriatul pentru Pace (PfP), principalul program de cooperare dintre statele din centrul şi estul Europei și NATO, și -a adus, de-a lungul timpului, un aport semnificativ la stabilizarea 24 zonelor de conflict din spaţiul Europei Centrale şi de Sud-Est, prin crearea unui climat de înţelegere, încredere şi cooperare între aliaţi, pe de-o parte, şi ţările partenere, de cealaltă parte, precum şi la promovarea reformei militare în aceste din urmă state. Analizând modul în care NATO a asigurat managementul conflictelor entice din Balcani, se remarcă faptul că Alianţa posedă un număr de avantaje comparativ cu alte organizaţii internaţionale care îi asigură o mai mare credibilitate pe scena internațională. Această credibilitate reiese din capacitatea, deja dovedită, a NATO de a acţiona, coordona şi coopera cu terţii. Unul dintre factorii ce dă forță Alianţei este acela că NATO garantează implicarea SUA în securitatea Europei. Influenţa diplomatică şi forţa militară a SUA au asigurat faptul ca NATO să fie luată în serios, demonstrând acţiona mai eficient decât sub egida organizaţiilor internaţionale. De la sfârşitul războiului rece, abilitatea NATO de a coopera cu alte organizaţii internaţionale a progresat în mod constant, aceasta fiind un rezultat direct al nevoii de a oferi un management eficient al conflictelor etnice în Europa. Aranjamentele Berlin Plus dintre UE şi NATO, apărute datorită slab dezvoltatei laturi militare a UE, au instituţionalizat şi consolidat relaţiile UE-NATO, limitând rivalitatea şi competiţia instituţională. Acest aspect este semnificativ în dezvoltarea rolului militar al UE dar şi pentru a degreva NATO de o parte din responsabilitatea asigurării managementului securităţii europene. Politica uşilor deschise promovată în cadrul NATO şi evoluţiile înregistrate de statele din regiune în urma procesului de 25 aderare la UE întăresc așteptările legate de pacificarea zonei Balcanilor. Experienţele extinderilor anterioare au scos în evidenţă faptul că derularea simultană a celor două procese (aderarea la UE şi integrarea în NATO) a contribuit în mod semnificativ la preluarea valorilor occidentale în statele candidate, la contribuţia acestor state la eforturile de instaurare şi dezvoltare a unui mediu regional şi internaţional care să asigure securitatea regională şi globală. Organizaţia Mondială a Comerţului OMC şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1995 dar bazele sistemului său de funcționare exista de aproximativ 50 de ani, sub forma GATT– General Agreement on Tarrifs and Trade. Trebuie remarcat faptul că, în cei aproape 50 de ani de funcționare GATT și-a demonstrat flexibilitatea, prin adaptarea permanentă la provocările economice, sociale și politice ale fiecărei etape din evoluția contextului global, regional și național al actorilor implicați. Odată cu începerea activității OMC, economia mondială intră într-o nouă etapă de evoluție, bazată pe fluxuri comerciale libere, supuse regulilor liberei concurențe, unor principii și reguli noi sau îmbunătățile, menite să creeze premisele pentru un grad ridicat de transparență, stabilitate și predictibilitate în ceea ce privește relațiile economice la nivel planetar. Acordurile OMC cuprind reglemetări referitoare la bunuri, servicii şi drepturile de proprietate intelectuală, enumerând clar principiile liberalizării şi excepţiile permise şi includ angajamentele 26 individuale ale membrilor privind reducerea tariferlor vamale şi a altor bariere comerciale şi de a deschide şi menţine deschise pieţele serviciilor. De asemenea, aceste acorduri stabilesc procedurile necesare rezolvării disputelor şi impun guvernelor ca politicile comerciale adoptate să fie transparente, notificând OMC în privinţa legilor în vigoare, măsurilor adoptate, prin rapoarte regulate privind politicile comerciale ale ţării înaintate către Secretariat. Aceste reguli sunt acorduri negociate de guverne. Cel mai puţin dezvoltate ţări primesc un grad sporit de atenţie din partea OMC, toate acordurile recunoscând faptul că acestea trebuie să beneficieze de cel mai sporit grad de flexibilitate, iar membrii mai avansaţi trebuie să depună eforturi pentru a coborî nivelul barierelor de import în ceea ce privește exporturile ţărilor mai puţin dezvoltate. Prin înființarea OMC și activitatea desfășurată de aceasta se sprijină creșterea economică la nivel global. Creșterea economică a unui stat nu mai poate fi privită izolat de situația economică de la nivel regional și global în condițiile adâncirii interdependențelor, iar soluțiile adoptate la nivel național pentru depășirea diferitelor probleme de ordin economic, social, etc. trebuie să fie susținute și de măsuri asumate la nivel global pentru a asigura acestora un grad crescut de eficiență. România în actualul context de securitate România nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa vreunei ameninţări majore la adresa securităţii sale naţionale, de 27 tip militar clasic. În perioada actuală riscurile la adresa securităţii României sunt preponderent de natura nemilitară şi mai ales internă, manifestându-se în special în domeniile economic, financiar şi social. În condițiile integrării euro-atlantice și extinderii proceselor de tip integrativ, ca o consecință a globalizării, asigurarea securității – politice, economice sau sociale, nu mai este un atribut exclusiv al statului, în atingerea acestui obiectiv implicându-se și alți actori naționali, regionali sau internaționali. Adițional măsurilor, destinate depășirii actualelor provocări la adresa securității, inițiate, susținute și implemetate la nivelul regiunii Europei de Sud-Est de către organizațiile internaționale din care România face parte, în cadrul liucrării au fost identificate şi analizate o serie de măsuri ce ar avea potențialul de a stimula relansarea economică în România în condițiile actualului context de securitate. În aceste sens, un aspect de o importanță vitală pentru redresarea economică a României este echilibrarea balanței comerciale și a balanței de cont curent cu scopul asigurării lichidităților necesare susținerii consumului și a investițiilor. Atenuarea și prevenirea dezechilibrelor de cont curent necesită măsuri de regularizare și reglementare a circulației transfrontaliere de capital cu scopul echilibrării balanței de plăți. România, ca țară predominant importatoare de bunuri trebuie să și dezvolte, în aceeași măsură și latura producătoare sau importatoare de capital, pentru a avea fondurile necesare achitării importurilor, fără să fie nevoie să crească gradul de îndatorare. 28 Printre măsurile ce pot fi adoptate pentru ieșirea din acest dezechilibru major se numără: deprecierea controlată a monedei naționale, descurajarea consumului prin stimularea realizării de economii ca urmare a creșterii dobânzilor la depozite, reducerea deficitului bugetar. De asemenea, în condițiile restrângerilor determinate de criza economică, dar și a creșterii exigențelor și concurenței pe piețele internaționale, au fost identificate unele metode și tehnici de management legate de promovarea ofertei naționale la export, atragerea investițiilor străine, dezvoltarea spiritului antreprenorial, dezvoltarea şi promovarea unor sectoare cheie ale economiei româneşti, precum şi de adaptarea sistemului educaţional la realităţile vieţii economice. Un alt factor important, în vederea asigurarii stabilității, economice este reprezentat de asigurarea stabilității raporturilor juridice, prin reducerea gradului de incertitudine a perspectivelor pe termen scurt, mediu și lung. În aceste context, trebuie subliniată necesitatea garantării previzibilității atât a reglemtărilor legale, cât și a interpretărilor date cadrului legal în vigoare, astfe l încât orice persoană, în momentul în care inițiază o anumită conduită, să poată prevedea consecințele de ordin juridic ale acesteia. Creșterea economică este influențată de o serie de variabile precum demografia, mediul politic, climatul de securitate, energia, progresul tehnologic etc. și se exprimă prin produsul național brut, productivitate, comerț, investiții, fluxuri financiare. După cum am arătat în cuprinsul lucrării, deținerea și asumarea 29 deplină de către un stat, în cadrul relațiilor sale comerciale externe, a calității de membru OMC sau UE pot contribui, în mod substanţial, la obţinerea stabilităţii și chiar a creșterii economice. Acest lucru este posibil, în special, în urma implementării de către respectivul stat a regulilor sistemului comercial multilateral, atât în planul legislativ cât și în planul organizatoric și funcțional. Lista lucrărilor publicate Ca parte a activității de cercetare, am elaborat, în calitate de autor şi co-autor, o serie de lucrări publicate în reviste de profil, după cum urmează: - The globalization of Social Issues and the Challanges of Security Policies, Dr. Anca Petrescu, Nicolae Sorinel Rotaru, Valahian Journal of Economic Studies, Volume 1 (15), Issue 4/2010, Târgoviște 2010, ISSN 2067-9440, B+; - Managementul crizelor și conflictelor în Europa de S-E – Factor determinant al stabilității economice, Nicolae Sorinel Rotaru, Universitatea ”Valahia” din Târgoviște – Cercetări Doctorale, Volumul II, Nr. 2, 2010, Valahia University Press, ISSN 2067-371X, B+; Se află în curs de publicare articolul ”Information and Communication Technology – Essential Vector for a Durable Development, Prof. dr. Ion Pârgaru, Nicolae Sorinel Rotaru” în ”Valahian Journal of Economic Studies, An International Review of 30 Theories and Applied Studies in Performance Management”, nr. 1/2012, ISSN 2067-9440, B+. BIBLIOGRAFIE 1. ADLER ALFRED - Cunoaşterea omului, Editura Iri, Bucureşti, 1996 2. AHREND R. și TOMPSON W., Unnatural monopoly: the endless wait for gas sector reform in Russia, Europe-Asia Studies, vol. 57, no. 6, 2006; 3. ALBERTS DAVID S., GARSTKA JOHN J., HAYES RICHARD E. SIGNORI DAVID- Understanding Information Age Warfare, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data, 2003, ISBN 1-893723-04-6 4. ALVESSON M, DEETZ S., Critical theory and postmodemism approaches to organizational studies, S. Clegg & C. Hardy & W. Nord (Eds.), Handbook of organization studies; 5. ANDRE KASEKAMP S, „Estonia“, Bigger EU wider CFSP, stronger ESDP? The view from Central Europe, EUISS Occasional Paper nr. 34, aprilie 2002 (Paris: Institutul pentru Studiul Securităţii, 2002) 6. ANGHEL N. RUGINĂ, Un „miracol economic” în România este încă posibil!, Editura Porto-Franco, Galați, 1992 7. ANNE DEERING, ROBERT DILTS, JULIAN RUSSEL, Alpha leadership- Tools for business leaders who want more from life, Editura Amaltea, 2008, Bucureşti, ISBN 978-973-162-035-0 31 8. ARMSTRONG MICHAEL, Cum să fii un manager şi mai bun : Manual complet de tehnici dovedite şi aptitudini manageriale. Bucureşti: Editura Meteor Press, 2007 9. BĂRBULESCU IORDAN GHEORGHE, Politica Externă şi de Securitate Comună şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare, Bucureşti, 2005 10. BĂRBULESCU IORDAN GHEORGHE, Uniunea Europeană. De la economic la politic, Tritonic, 2005 11. Basic Facts about the United Nations, Published by the United Nations, Department of Public Information, New York, NY 10017, ISBN: 92-1-100793-3 12. BEATTY, J. - Lumea în viziunea lui Peter Drucker, Ed. Teora, Bucureşti, 1998 13. BENNIS W., NANUS, B. - Liderii: strategii pentru preluarea conducerii, Business Tech International Press, Bucureşti, 2000 14. BJӦRN MÜLLER-WILLE, The Effect of International Terrorism on EU Intelligence Cooperation, Journal of Common Market Studies 46(1): 49-73; 15. BLANCHARD KENNETH H.; MUCHNICK, MARC. Reţeta unui lider: ingredientul lipsă pentru a motiva oamenii din prezent : învăţaţi reţeta unui lider de succes. Bucureşti : Curtea Veche, 2004; 16. BLANK J. STEPHEN, Russia and the U.S. War on Terrorism, Strategic Studies Institute, bttp://carlisle-www.army.mil/us/assi 17. BOSSAERT DANIELLE, DEMMKE CRISTOPH, NOMDEN KOEN, ROBERT POLET, Funcţia publică în Europa celor cincisprezece, Editura Economică, 2002, ISBN 973-590-643-0 18. BRIGID MCCALLUM, EU Civilian crisis management: A vehicle for EU international actorness?, Dalhouise EUCE Student Honours Paper No. 1, 2009, Nova Scotia, Canada 32 19. BUGAJSKI JANUSZ, directorul Proiectului pentru Europa de Est al Centrului de Studii Strategice şi Internaţionale de la Washington, D.C., Pacea Rece: Noul imperialism al Rusiei, New York/London: Greenwood/CSIS, 2004 20. BURDUŞ EUGEN, coord. CĂPRĂRESCU, GHEORGHIŢĂ Managementul schimbării organizaţionale. Bucureşti: Editura Economică, 2003 21. BURDUŞ EUGEN. Tratat de management. Bucureşti: Editura Economică, 2005 22. BUŞE DOREL, Managementul crizelor şi conflictelor regionale, Editura Fundaţiei România de Mâine, București, 2006 23. Carnegie Mellon Computer Engineer Institute - Defining Incident Management Processes for CSIRTs: A Work in Progress, 2001 24. Cercetări doctorale, volumul II, nr. 2, Valahia University Press, 2010, ISSN 2067-371X 25. CERTO SAMUEL - “Managementul modern”, Editura Teora, Bucureşti 2002 26. CHRISTOPHER L. CULP, The Risk Management process; Business Strategy and Tactics, First Edition, John Wiley & Sons, Inc., ISBN 0-471-40554-X 27. COENEN-HUNTER JACQUES, Sociologia elitelor, Editura Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0664-1 28. COL. DR. MACUC MIHAI, Serviciul Român de Informaţi Semnificaţii şi efecte ale momentului 11 septembrie 2001. Preocupările Serviciului Român de Informaţii pentru prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste 29. COL.PROF.UNIV.DR. FRUNZETI TEODOR - Managementul manipularii, Revista 1/99 33 30. COLIN S. GRAY, Războiul, pacea şi relaţiile internaţionale – O introducere în istoria strategică, Editura Polirom, 2010, ISBN 978-973-46-1770-8 31. COMAN CRISTINA, Comunicarea de criză – Tehnici și strategii, Editura Polirom, 2009, Iași, ISBN 978-973-46-1437-0 32. Concluziile Preşedinţiei, anexa VI, „Raportul Preşedinţiei privind Politica Europeană de Securitate şi Apărare“, Consiliul European de la Nisa, 6 - 9 decembrie 2000, Myron Weiner, Security, Stability and International Migration, International Security 1992/1993, 17(3) 33. CORTE-REAL ISABEL, KOEN NOMDEN, MICHAEL KELLY, FRANK PETITEVILLE, Administraţii în tranziţie, Modernizarea administraţiei publice în: Portugalia, Olanda, Irlanda şi Franţa, Editura Economică, Bucureşti, 2001, ISBN 973-590-560-4 34. COSMA MIRCEA, ISPAS TEOFIL, Integrarea României în structurile europene şi Euro-Atlantice, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2002. 35. CRĂCIUN IOAN, Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006, ISBN (10) 973-663-321-7 36. CRAIG R. NATION, War in the Balkans, 1991 – 2002, ISBN 158487-134-2; 37. CZINKOTA, M.R., DICKSON, P.R. - Marketing: Best Practices, Driden Press, Fort Worth, 2000 38. DĂIANU DANIEL, Capitalismul încotro? Criza economică. Mersul ideilor, instituţii, Iaşi, 2009, Polirom, ISBN 978-973-46-1427-1 39. DANIEL GOLEMAN, Inteligenţa socială, Curtea Veche Publishing, ISBN 978-973-669-377-9 34 40. DEERING ANNE, JULIAN RUSSEL ROBERT DILTS, Alpha leadership-Tools for business leaders who want more from life, Editura Amaltea, 2008, Bucureşti, ISBN 978-973-162-035-0 41. DHILLON GURPREET - Information Security Management: Global Challenges in the New Millenium, Idea Group Publishing, USA, 2001, ISBN 1-878-28976-0 42. Dicţionar Diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979 43. DOBRESCU EMILIAN, Cartea Crizelor – O privire optimistă, Colecția Economica București, ISSBN- 978-973-1911-88-5 44. DRĂGĂNESCU MIHAI - Informaţia materiei, Editura Academiei Române, 1990, ISBN 973-27-01505 45. DRĂGĂNESCU MIHAI - Societatea informaţională şi a cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii, Editura Academiei Române 46. DRUCKER, P. - Realităţile lumii de mâine, Ed. Teora, Bucureşti, 1999 47. DUMITRIU CAMELIA - „Management international si relatii internationale”, Editura Polirom, Bucureşti 2000 48. DYER, V., DAINES, R., GIALIQUE, W. - The challenge of management, HBJ, 1990 49. ENĂCHESCU CONSTANTIN, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2007 50. Encyclopedia of Modern Conflicts, 2003, edited by JOSEPH R. RUDOLPH, Jr., ISBN 0-313-31381-4 51. EU Crisis Management Institutions: Institutions and Capabilities, Edited by Ettore Greco, Nicoleta Pirozzi and Stefano Silvestri, Instituto Afari Internazionali, Roma, 2010 52. FAREEK ZAKARIA, Lumea postamericana, Editura Polirom, 2009, ISBN 978-973-46-1521-6 35 53. FISICHELLA DOMENICO, Stiinţa politică – Probleme, concepte, teorii, Editura Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0107-3 54. FLORIN ABRAHAM, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, Relaţiile dintre SUA, Uniunea Europeană şi OSCE: contribuţii la securitatea internaţională; 55. FRAME J. DAVIDSON, 2003, Managing Risk in Organizations A Guide for Managers, First Edition, John Wiley & Sons, Inc., ISBN 0-7879-6518-9 56. FRIEDMAN, TH. L. - Lexus şi măslinul, Ed. Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2001 57. FUKUYAMA FRANCIS - Marea ruptură. Natura umană şi refacerea ordinii sociale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002 58. FULGA GHEORGHE, directorul Serviciului de Informaţii Externe, Implicaţii ale extinderii NATO asupra climatului de securitate regional, publicat în revista spaniolă Defensa, nr. 320/2004 59. FULGA GHEORGHE, România şi stabilitatea în Balcani, studiu publicat în revista italiană Analisi XXI, nr. 1/2005 60. GALLAGHER TOM, Balcanii în noul mileniu. În umbra războiului şi a păcii, Bucureşti, Humanitas, 2006 61. GARY JOHNS, Comportament organizațional. Înțelegerea și conducerea oamenilor în procesul muncii, Editura Economică, București, 1998; 62. GARY STONEBURNER, ALICE GOGUEN1, ALEXIS FERINGA1, 2002, NIST Special Publication 800-30 Risk Management Guide for Information Technology Systems, National Institute for Standards and Technology 63. GEORGE KOHLRIESER, Soluţionarea conflictelor şi creşterea performanţei- Metode bazate pe negocierea de ostatici, Editura Polirom, 2007, ISBN 978-973-46-0628-3 36 64. GERACE MICHAEL., Military Power, Conflict and Trade, Taylor and Francis eLibrary, 2006, ISBN 0-203-58442-2 65. GHEORGHE FULGA, Iniţiative europene privind ameliorarea cadrului de cooperare între organismele de informaţii şi securitate, 2005 66. GHEORGHE V. ADRIAN - Analiză de risc şi de vulnerabilitate pentru infrastructurile critice ale societăţii informatice – societate a cunoaşterii, Universitatea Politehnică Bucureşti, Swiss federal Institute of Technology (ETH), Zürich, Switzerland, 2001 67. GIDDENS, A., HUTTON, W. - On the Edge: Living with Global Capitalism, J. Cape, Londra, 2000 68. GL. OLARU IORDACHE, Doar alianţă militară?, articol publicat Observatorul militar nr. 11 (22 - 28 martie 2006) 69. Global Internet Liberty Campaign – Cryptogtaphy and Liberty 2004, an International Survey of Encryprtion Policy, www.gilc.org; 70. GOLDSTEIN JOSHUA S., PEVEHOUSE JON C., Relaţii internaţionale, Editura Polirom, 2008, ISBN 978-973-46-0771-6 71. GOLEMAN DANIEL, Inteligenţa emoţională, Curtea Veche Publishing, 2000, ISBN 978-973-669-520-9 72. GOLEMAN DANIEL, What makes a leader?, Harvard Business School Publishing, Article 73. G-ral dr. MUREŞAN MIRCEA, G-ral de brig. (r) GHEORGHE VĂDUVA - Războiul viitorului, viitorul războiului, 2004, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, ISBN 973-663-123-0 74. GUTMANN PETER - Cryptography and Data Security, University of Auckland, 2001, http://www.cs.auckland.ac.nz/~pgut001 37 75. Guvernarea în tranziţie, Reformele managementului public în ţările OCDE, Ed. Global Lex, 2001, ISBN 973-85116-31 76. HAGAN JOHN, Justice in the Balkans – Prosecuting War Crimes In The Hague Tribunal, The University of Chicago Press, 2003, ISBN 0-226-31-228-3 77. HARRINGTON, H. J., HARRINGTON, J.S. - Management total în firma secolului XXI, Ed. Teora, Bucureşti, 2000 78. Harvard Business Review On Change, Harvard Business School Press Boston, MA 02163, ISBN 0-87584-884-2 79. HAWKEV, A. – Security and Control in Information Systems, London and New York, 2001 80. HELENE SJURSEN „Enlargement and the Common Foregin and Security Policy: Transforming the EU's External Policy?“, Arena Working Papers 81. HUȚU CARMEN AIDA, Metode de cercetare în studiile organizaționale, Casa de editură Venus, Iași, 2001 82. ILIE, GH. - Securitatea mediului de afaceri, Ed. UTI Press, Bucureşti, 2006 83. ILIE, GH. – Securitatea sistemelor militare, Ed. Militară, Bucureşti, 1995 84. ILIE, GH., STOIAN, ION – Protecţia informaţiilor şi sistemelor informatice militare şi a sistemelor automatizate de conducere a trupelor în câmpul de luptă modern, Editura A.I.S.M., 1992 85. ILIE, GH., STOIAN, ION, CIOBANU VIOREL – Securitatea informaţiilor, Editura Militară, Bucureşti, 1996 86. IOAN ALEXANDRU, Drept administrativ comparat, Ediţia a II-a revăzută şi comparată, Lumina Lex, 2003, Bucureşti 87. IONESCU MIHAELA ALEXANDRA, Comportament organizaţional – Suport de curs, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, 2008 38 88. JENSEN JULIE, Managementul carierei, Ghid practic, Polirom, 2007, Iaşi, ISBN 978-973-46-0552-1 89. JOHN C. MAXWELL, Go for gold – Inspiration to increase your leadership impact, Editura Amaltea, 2010, Bucureşti, ISBN 978973-162-057-2 90. KOOPS BERT-JAAP - The Crypto Controversy. A key Conflict in the Information Society, The Hague: Kluwer Law International, 1999, 301 p., ISBN 90 411 1143 3 91. KOTLER, PHILIP. - Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997 92. KOTTER JOHN P., Forţa schimbării - Cum diferă leadershipul de management, Editura Publica, 2009, Bucureşti, ISBN 978973-1931-00-5 93. KRAUSE M., TIPTON H.F. – Information Security Management Handbook, Fourth Edition, Volume I, Ed. Auerbah Publication, New York, 1999 94. KRAUSE M., TIPTON H.F. – Information Security Management Handbook, Fourth Edition, Volume I, Ed. Auerbah Publication, New York, 1999 95. LANDBERG MAX, Coaching, Curtea Veche Publishing, 2007, ISBN 978-973-669-408-0 96. LANDOLL DOUGLAS J., 2010, The security risk assessment handbook: a complete guide for performing security risk assessment, Second Edition, CRC Press, Taylor & Francis Group, ISBN 1439821488, 9781439821480 97. LANDSBERG MAX, Motivarea, Curtea Veche Publishing, 2003, ISBN 978-973-669-407-3 98. Lt. col. RIZESCU ALEXANDRU, Lt. col. BĂRBULESCU IONEL, Consideraţii privind presiunea informaţionala exercitata de câmpul de luptă modern asupra statelor majore 39 99. LURIE WILLIAM, The Impertinent Questioner: The Scientist’s Guide to the Statistician’s Mind, American Scintist no. 46 (1958) 100. MAHDI KHASROWPOUR, Challenges of Information Technology Management in the 21st Century, Idea Group Publishing, ISBN 1-878-28984-5 101. MAI’A K. DAVIS CROSS, EU Intelligence Sharing & The Joint Situation Centre: A Glass Half-Full, Meeting of the European Union Studies Association March 3-5, 2011; 102. 2003; 103. MANDEVILLE LAURE, Rusia contraatacă - Planul secret, MARIN PREDA, Comportament organizaţional – Teorii, Editura Paralela 45, 2009, Piteşti, ISBN 978-973-47-0653-2 104. exerciţii şi studii de caz, Editura Polirom, 2006, ISBN (10) 97346.0330-2; 105. MATEI ANI, Integrarea managementului resurselor umane în reforma funcţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2001, ISBN 973-590-454-3 106. MATUSA ANDREEA-CARMINA - Amenințări la adresa MAN YOUNG RHEE, Internet Security, Editura Wiley, infrastructurilor critice de comunicatii, Revista Intelligence - Anul 5, serie noua, numarul 14, decembrie 2008 – februarie 2009; 107. MAXWELL JOHN C., Go for gold – Inspiration to increase zour leadership impact, Editura Amaltea, 2010, Bucureşti, ISBN 978-973-162-057-2 108. MEIER VIKTOR, Yugoslavia- A History of Its Demise, Minority issues – Handbook, Institutions for the Taylor & Francis e-Library, 2005, ISBN 0-20398186-3 109. management of ethnopolitical conflicts in central and eastern Europe, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2008 ISBN: 978-92-871-6361-5 40 110. MISSIROLI ANTONIO, „Concluzii“, Bigger EU, wider CFSP, stronger ESDP? The view from Central Europe, EUISS Occasional Paper nr. 34, aprilie 2002 (Paris: Institutul UE pentru Studiul Securităţii, 2002) 111. MULLER DIRK, Manual de criză – Cum să vă gestionaţi NARLI N., Trafficking in Persons in South East Europe – banii, Meteor Press, 2010, ISBN 978-973-728-462-4 112. A Threat to Human Security, 11th Workshop of the Study Group „Regional Stability in South East Europe”, Istanbul and Vienna, 2006, ISBN 3-902456-57-4 113. National Defence Academy - Viena, Institute for Peace Support and Conflict Management, Security Sector Reform in SE Europe, ISBN 3-901328-86-6 114. National Institute for Standards and Technologies - NIST Special Publication 800-12, An Introduction to Computer Security: the NIST Handbook 115. National Institute for Standards and Technologies - NIST Special Publication 800-30, Risk Management Guide for Information Technology Systems, US Department of Commerce, octombrie 2001 116. National Institute for Stadards and Technologies ,NIST Special Publication 800-33 Underlying Technical Models for Information Technology Security 117. National Institute for Stadards and Technologies, NIST Special Publication 800-30 Rev.A, Risk Management Guide for Information Technology Systems, US Department of Commerce, ianuarie 2004 118. 2006 NATO Office of Information and Press, Manual NATO, 41 119. NECULAE NĂBÂRJOIU, Managementul crizelor și conflictelor, Editura Valahia University Press, Târgoviște, 2006 120. NELSON BOUCHARD, Rezolvarea conflictelor la serviciu – Tipuri de personalităţi şi soluţii, Iaşi, Polirom, 2006, ISBN (10) 973-46-0378-7 121. NICO . H., The laws of emotion, Amsterdarm, Lawrence Erlbaum Associates, Inc, 2007, ISBN 0-8058-2597-5 122. NICOLAE N. CONSTANTINESCU, Probleme ale metodologiei de cercetare în știința economică, Editura Economică, București, 1998 123. NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION - Fundamentele managementului organizaţiei. Bucureşti: Tribuna Economică, 2001 124. NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION - Management NICOLESCU OVIDIU; VERBONCU ION, „Management” comparat” Editura Economică, Bucureşti 1998 125. Editura Economică Bucureşti 1999 126. NSW Department of Commerce - Information Security Guideline for NSW Government – Part 1 Information Security Risk Management, , iunie 2003 127. NSW Department of Commerce - Information Security Guideline for NSW Government - Part 2 Examples of Threats and Vulnerabilities, iunie 2003 128. NSW Department of Commerce - Information Security Guideline for NSW Government – Part 3 Information Security Baseline Controls, iunie 2003 129. OPREA ALEXANDRU, Managementul situațiilor conflictuale, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009; 42 130. OPREA DUMITRU - Protecţia şi securitate informaţiilor, OPREA DUMITRU- Globalizarea şi riscul securităţii OTOVESCU ADRIAN, FRĂSIE, MOTOI MARIA- Editura Polirom, 2003; 131. informaţiilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 132. CRISTINA GABRIELA, OTOVESCU DUMITRU , Criza mondială, Editura Pro Universitaria, București, 2011; 133. PÂINIŞOARĂ GEORGETA, Integrarea în organizaţiiPaşii spre un management de success, Editura Polirom, 2006, ISBN (10) 973-46-0553-4 134. PARASCHIV VAGU, ION STEGĂROIU, Lideriatul – De la PÂRGARU ION - Comerţul exterior multiplicator pentru PÂRGARU ION - România în contextul globalizării şi PÂRGARU ION, - Managementul afacerilor economice teorie la practică, Editura Bibliotheca, ISBN (10) 973-712-167-8, 135. economia naţională, Editura Topaz, Bucureşti 1996; 136. intergrării în UE, Editura Universitara Bucureşti, 2006; 137. internaţionale, Editura Amma Print, Bucureşti 2000; 138. Parlamentul European, A7-0000/2010, Comisia pentru PATRICIU VICTOR-VALERIU - Securitatea comerţului afaceri economice și monetare, raportor: Elisa Ferreira; 139. electronic , Ed. All, Bucureşti, 2001 140. PAULA DANIELA GÂNGĂ, Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problema energetică, Institutul European, 2010; 141. PĂUN V., POP C., Intelligence competitiv, Editura UTI, PEICUŢI CRISTINA, Lumea în criză - Erorile sistemului, Bucureşti, 2003; 142. Editura Polirom, 2011, ISBN 978-973-46-1882-8 43 143. PELTIER THOMAS, 2010, Information security risk analysis, Third Edition, CRC Press, Taylor & Francis Group, Auerbach Publications, ISBN 1439839565, 9781439839560 144. Per Concordiam –Journal of European Security and Defence Issues, Revista Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall,Volume 1, No. 1 - Could energy politics leave Europe in the cold? ; No. 2 -Resolving ”frozen” conflicts – The challenges of reconciliation, No. 3 – How terrorists exploit new information technologies, No. 4 - Embracing civil-military cooperation; Volume 2, No. 1- United behind nonproliferation, No. 2 – Securing cyberspace, No. 3 – A balancing act, NATO’s new strategic concept, No. 4 – Wave of change, Volume 3, No. 1 – Migration, Balancing tolerance and security, No. 2 - The cost of corruption. http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/en/nav-pubs-perconcordiam.html 145. PETER MAKIN, CHARLES COX, Schimbarea în organizaţie – Optimizarea comportamentului angajaţilor, Iaşi, Polirom, 2006, ISBN (10) 973-46-0443-0 146. PETRE ANGHEL, Instituţii europene şi tehnici de PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU NECULAE. negociere în procesul integrării 147. Optimizarea managementului informaţiilor clasificate, A XII-a sesiune de comunicări ştiinţifice, ANI, vol. IV, 2006 148. PETRESCU MARIUS, - Managementul schimbării si riscului – suport de curs, Universitatea Valahia Târgovişte, 2007; 149. PETRESCU MARIUS, NĂBÂRJOIU N., BRABOVEANU M., - Managementul informaţiei – vol II – Informaţii clasificate, Editura Bibliotecha, Târgovişte, 2008; 44 150. PETRESCU MARIUS, STEGĂROIU ION, NĂBÂRJOIU NECULAE, Managementul schimbării şi riscului, Bibliotheca, Târgovişte, 2010, ISBN 978-973-712-518-7 151. PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU, N. – Classified PETRESCU MARIUS; NĂBÂRJOIU, N., - information management optimization, ANI, vol. IV, 2006; 152. Managementul informaţiei, vol. I – Informaţii şi securitate, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006 153. PETRIȘOR MANDU, Curs: „Evoluția și gestionarea crizelor geopolitice (conflictelor)” 154. PHEYSEY DIANA C., Organizational Cultures: Types and Transformations, Routledge, London & New York, 1993; 155. PIERRE LECONTE, La grande crise monétaire du XXI-e siècle a dejà commencé, Editura Jean – Cyrille Godefroy, France, 2007; 156. POPA VASILE, DINU MIHAI ŞTEFAN, România şi procesul de stabilizare regională, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004 157. POPESCU ANDREI, VOICULESCU NICOLAE, Drept social european, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003, ISBN 9736-582-801-4 158. POPESCU DELIA, - Decisional process within small and medium companies, Editura Economică, Bucureşti, 2001 159. POPESCU DELIA, - Small and medium companies POPESCU DELIA, - Successful business man – management, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007. 160. theoretic and pragmatic approach, Editura Economică, Bucureşti, 2005 45 161. POPESCU DELIA. - Management: concepte, principii, metode, probleme, studii de caz, jocuri de roluri, Editura Economică, Bucureşti, 2006 162. R.G. WITMAN, From Civilian Power to Superpower? The International Identity of the European Union, Londra, Macmillan, 1998; 163. RĂBOACĂ GHEORGHE, CIUCUR DUMITRU, Metodologia cercetării științifice economice, Ediția a III-a, Editura ASE, București, 2003 164. RADU ȘERBAN UNGUREANU, Securitate, Suveranitate și instituții internaționale, Editura Polirom, 2010, ISBN 978-97646-1804-0 165. RADU ȘERBAN, Diplomație economică europeană, RAMIREZ JUAN DIEGO, SZAPIRO MANUEL, “The EU: Editura Tribuna Economică, 2009 166. old wine from new bottles”, in Tony Weymouth, Stanley Henig (eds), The Kosovo Crisis: The Last American War in Europe, Pearson Education, Londra, 2001 167. RICHARD NEWTON, Managementul schimbării pas cu pas, Editura ALL, 2009, ISBN 978-973-571-775-9 168. RIDDERSTRALE JONAS, NORDSTROM KJELL, Funky Business - Talentul face capitalul să danseze, Editura Publica, 2007, Bucureşti, ISBN 978-973-88365-0-1 169. RISTEA ANA-LUCIA, VALERIU IOAN-FRANC, Metodică în cercetarea ştiinţifică, Editura Expert, 2009, ISBN 978-973-618200-6 170. ROBBINS TEPHEN , TIMOTHY A. JUDGE, Essentials of Organizational Behaviour, Ninth Edition, ISBN-13:978-0-13240883-7 46 171. ROMAN TOMA, Metode și tehnici de cercetare RUJAN OVIDIU, PÂRGARU ION, „Economia SANDRA OLIVER, Strategii de relaţii publice, Polirom, SARCINSCHI ALEXANDRA, DINU MIHAI, Crize şi sociologică, Editura ASE, București, 2009 172. internaţională”, Editura Economică, Bucureşti 2004 173. Iaşi 2009, ISBN 978-973-46-1305-2 174. instabilitate în Europa, Universitatea Naţională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate 175. SATTERSTROM LINKOV, G. KIKER, C. BATCHELOR, T. BRIDGES AND E. FERGUSON, 2006, From comparative risk assessment to multi-criteria decision analysis and adaptive management: Recent developments and applications, Environment International, Volume 32, Issue 8, Pages 10721093 176. SCHENKER HARALD, The Stability Pact for South Eastern Europe, Minority Issues Handbook. Institutions for the management of ethnopolitical conflicts in central and eastern Europe, p. 86-88, Consiliul Europei, 2008 177. SCHNEIER BRUCE, Secrets and Lies. Digital Security SCHRODER JORG PETER, BLACK REINER – in a Networked World, John Wiley & Sons, 2000 178. Managementul stresului – Recunoaşterea şi combaterea eficientă a situaţiilor stresante, Editura All, 2011, ISBN978-973571-848-0 179. SEPTIMIU CHELCEA, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și caliatative, Editura Economică, București, 2007, 180. SILARD ANTHONY, Leadership total: Ghid practic, 47 Curtea Veche Publishing, 2009, ISBN 978-973-669-973-3 181. SIMON DUKE, Politica Externă şi de Securitate Comună, Provocările extinderii Uniunii Europene, Editura Economică, 2004, ISBN 973-590-955-3 182. SOROS GEORGE. - Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie, Ed. Polirom Arc, Iaşi, 1999 183. SOUMITRA DUTTA, IRENE MIA, The Global Information Technology Report 2009-2010, ICT for Sustainability, ISBN-13: 978-92-95044-81-4 184. STAN PETRESCU, Apărarea şi securitatea europeană Editura Militară, București, 2006; 185. ȘTEFAN MÂRȘU, PETRE BUNECI, VERONICA GHEORGHE, Criza, Anticriza și Noua Ordine Mondială, Editura Solaris Print, București 2009, 186. ŞTEFAN TINCA, O relație transatlantică pentru secolul XXI. Uniunea Europeană – Statele Unite, Editura Biblioteca Bucureștilor 2009 187. STEGĂROIU ION, PARASCHIV VAGU – Lideratul. De STEGĂROIU ION, PARASCHIV VAGU – Motivarea în la teorie la practică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006. 188. muncă. De la teorie la practică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2007 189. STEGER, M. B. - Globalism the New Market Ideology, Bowman & Littlefield Publishers, Maryland, 2002 190. STIGLITZ JOSEPH E., Mecanismele globalizarii, Editura Polirom, 2008, ISBN 978-973-46-1187-4 191. STOICA DAN, Curs de metode bibliografice de cercetare, TĂNĂSESCU DORINA, PETRESCU MARIUS, CUCUI Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2000 192. ION, Marketing în serviciile publice, Editura Bibliotheca, 2010, ISBN 978-973-712-517-0 48 193. TEODOR FRUNZETI, Globalizarea securităţii, Editure TEODOR P. SIMION, Geografie politică. Geopolitică, TOMA GHEORGHE, De la securitatea individuală la TUCK CRISTOPHER, Comunicare eficientă – Cum să le Militară, 2008, ISBN (10)73-32-0719-1 194. Editura Semne, Bucureşti, 2005 195. securitatea colectivă, Editura Biotera, Bucureşti, 2003 196. vorbeşti oamenilor, Editura Trei, 2009, ISBN 978-973-707-327-3 197. Valahian Journal of Economic Studies, Volume 1 (15), Issue 4, 2010, Valahia University Press, ISSN 2067-9440, Târgoviște 198. VASILE STĂNESCU, Globalizarea - Spre o nouă treaptă VASIU IOANA, - Criminalitatea informatică, Editura de civilizaţie, Editura Eikon, 2009, 973-757-170-0 199. Nemira, Bucureşti, 1998 200. VELLANI KARIM H., 2007, Strategic security management: a risk assessment guide for decision makers, Elsevier Inc. 201. VERBONCU ION - Ghid metodologic pentru manageri, Editura Tehnica Bucureşti, 1999 202. WALSH JAMES, Intelligence-Sharing in the European Union: Institutions Are Not Enough, Journal of Common Market Studies, 44(3): 625-43; 203. WOLFGANG LESSEL, Managementul proiectelor, Editura All, 2007, ISBN 978-973-571-719-3 204. YACOV Y. HAIMES, 2009, Risk modeling, assessment, and management, Third Edition, John Wiley & Sons, Inc., ISBN 0470-28 2371; 49 CURRICULUM VITAE Nume / Prenume Nicolae Sorinel ROTARU Experienţa profesională Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Tipul activităţii sau sectorul de activitate Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Tipul activităţii sau sectorul de activitate Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Tipul activităţii sau sectorul de activitate septembrie 2010 - prezent Director adjunct Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS Management în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate aprilie 2004 – august 2010 Şef Serviciu ORNISS Reglementare în domeniul protecţiei informaţiilor naţionale clasificate septembrie 2003 – martie 2004 Referent ORNISS Reglementare în domeniul protecţiei informaţiilor naţionale clasificate Educaţie şi formare Perioada Calificarea / diploma obţinută Domenii principale studiate / competenţe dobândite Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare Perioada Calificarea / diploma obţinută Domenii principale studiate / competenţe dobândite Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare 2009 - prezent Doctorand Ştiinţe Economice - Management Universitatea Valahia Târgovişte, IOSUD – Şcoala Doctorală de Ştiinţe Econom Şi Umaniste Doctorat 2006-2007 Absolvent studii post-universitare Managementul informaţiilor Universitatea Valahia, Târgovişte 50 Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare Post-universitar Perioada Calificarea / diploma obţinută Domenii principale studiate / competenţe dobândite Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare Nivelul de clasificare a formei de învăţământ / formare 1999-2002 Absolvent studii universitare Finanțe - contabilitate Universitatea ”Banatului” din Timișoara Superior Limbi străine cunoscute Abilităţi de ascultare Abilităţi de citire Avansat Mediu Interacţiune Avansat Mediu Exprim Engleza Avansat Avan Franceza Mediu Me 51 MINISTRY OF EDUCATION, RESEARCH, YOUTH AND SPORT VALAHIA UNIVERSITY OF TÂRGOVIŞTE DOCTORAL SCHOOL OF ECONOMIC AND HUMANIST SCIENCES Department: MANAGEMENT CRISES AND CONFLICT MANAGEMENT IN SOUTH EASTERN EUROPE – A DETERMINANANT FACTOR FOR ECONOMIC STABILITY PhD scientific coordinator: Prof. univ. dr. Ion PÂRGARU PhD Student: Nicolae ROTARU TÂRGOVIŞTE 2012 Sorinel 52 Table of contents PhD THESIS TABLE OF CONTENTS......................................................................... 53 Introduction .......................................................................................................... 55 Conflicts in the Balkans ........................................................................................ 58 Terrorism .............................................................................................................. 59 The energy crisis ................................................................................................... 60 World economic crisis .......................................................................................... 61 The European Union’s role in crisis and conflict management ............................ 64 NATO’s role in crisis and conflict management ................................................... 69 World Trade Organization .................................................................................... 73 Romania and the present security context .......................................................... 75 BIBLIOGRAFIE ........................................................... Error! Bookmark not defined. CURRICULUL VITAE ............................................................................................... 78 PhD THESIS TABLE OF CONTENTS CHAPTER 1. METHODOLOGY, METHODES AND RESEARCH INSTRUMENTS CHAPTER 2. CRISES AND CONFLICTS IN S-E EUROPE 2.1. Theoretic approach of certain notions 2.2. Threats in the security area of S-E Europe 2.2.1. Conflicts in the Balkans 2.2.1.1. Bosnia and Herzegovina 53 2.2.1.2 Kosovo 2.2.1.3. Macedonia 2.2.1.4. Serbia and Montenegro 2.2.1.5. Consequences and risks 2.2.2. Terrorism 2.2.3. Energy crisis 2.2.4. World economic crisis 2.3. The tendency of crises and conflicts globalization CHAPTER 3. CRISES AND CONFLICTS MANAGEMENT STRATEGIES 3.1. Theoretic approach of crises and conflict management 3.2. EU’s role in crises and conflict management 3.2.1. General consideration on EU’s capacity of ensuring global security 3.2.3. EU’s concept on crisis management 3.2.4. From the Stability Pact for S-E Europe to the Council for Regional Cooperation 3.3. NATO’s role in crises and conflicts management 3.3.1. General considerations regarding NATO’s ability to ensure global security 3.3.2. NATO’s concept for crises management 3.3.3 Crises and conflicts management in S-E Europe 3.4. EU-NATO relation 3.5. World Trading Organization CHAPTER 4. ROMANIA IN THE PRESENT SECURITY CONTEXT 54 CHAPTER 5. PERSONAL CONTRIBUTIONS CHAPTER 6. CONCLUSIONS BIBLIOGRAPHY ELECTRONIC BIBLIOGRAPHY LIST OF ABREVIESIONS LIST OF TABLES LIST OF FIGURES ANNEX 1 – Failed, foiled and carried attacks ANNEX 2 – Financial assistance offered to the EU Balkan states in the preaccession process ANNEX 3 – Main macroindicators for candidate states or in the process of EU pre-accession ANNEX 4 – Members of the Regional Cooperation Council ANNEX 5 – GATT negotiations ANNEX 6 – WTO reglementations ANNEX 7 – Main previsions for Romania Introduction The purpose of the thesis is to continue and deepen the scientific intercessions regarding themes that were earlier approached by the author, as well as widening the analysis to other aspects that have become important in the meantime, such as the energy and the economic crisis, matters that fill the agenda 55 of international organizations and national governments from South East Europe and other regions. The thesis proposes a uniform approach of the major security threats in Europe and the impact they had, the modality of handling their management, with the purpose of looming the perspectives of these phenomena and delineate the actions that might be adopted in order to ensure the security and stability of South-East Europe. The thesis’ aim is to effectuate a general theory regarding the establishing of crisis and conflicts situation management on an international level, by certain international organizations – the ones that offer the highest degree of relevance regarding the approached matters and in the given context: EU, NATO and WTO – as well as an impact analysis that refers to the results that emerge from the actions or inactions of these entities. The history of the world is a long line of crises, conflicts and wars. As a general rule, by establishing international and regional organizations, society has attempted the prevention of conflicts and solving disputes with the aid of and institutionalized system meant to ensure a climate of security and stability. As I am about to elaborate in the following chapters, globalization has, along with advantages, it downsides and risks that call for the adoption of efficient mechanisms and procedures in order to prevent and manage crises and conflicts. The risks of a traditional military confrontation on the European continent have dwindled considerably. Still, one can discover aspects of instability, crises on a sub-regional level, certain territorial scission tendencies and marginalization or 56 isolation of certain states. Countries from Central, Eastern and South-Eastern Europe are confronted with economic, social and political difficulties linked to the present economic crisis, the transition process towards a society that is based on democratic principles and market economy, difficulties that can pose a threat to the security of states. The frailty of the security environment in South-Eastern Europe is determined, mostly, by internal factors belonging to the weak governance of the newly formed states on the southern EU border, characterized by: the incapacity of the state institutions to ensure the rule of law, the economic instability and the growing underground economy, corruption, uneven distribution of resources within the state, disregard of human rights and minorities, maintaining and sometimes fueling the ethnic and confessional disruptions. Generally speaking, the degradation of the economic situation precedes any situation in which security becomes a problem of public speaking, being manifested as a direct consequence of the respective crisis situation, as well as a result of the impact that the crisis has on a social level. Areas that are politically and military unstable have become heavens for organized crime groups, mercenaries or Islamic fundamentalists. Having these areas as their basis, the groups or persons are able to launch criminal or terrorist operations that would entail potential regional risks. The present thesis tackles four large threats that SouthEastern Europe faces: ethnic conflicts in the Balkan area, terrorism, energy crisis and economic crisis. 57 Conflicts in the Balkans The troubled historical past has created a specific situation, gathering in a relatively small area, geographically speaking, individuals with different cultural perspectives and uneven economic development. The downfall of the totalitarian regimes throughout Central and Eastern Europe has led to the surging of cultural and religious differences that, until then, had survived in a frozen state. Outright wars have aggravated the economic situation, previously stable during the existence of the Yugoslavian state, plunging the involved countries, with the exception of Slovenia and Croatia, in an area of low macroeconomic indicators, occupying the last places in a European chart. In spite of the fact that there have been several successful crises solving in Albania, Bosnia and Herzegovina or Kosovo, only military interventions, as a last resort, have ended the armed fighting. The main internal factors that have the capacity to escalate the ethnic conflicts in this region are: economic depression, poverty, undemocratic governance, discrimination, not granting minority rights, refugee flows, ethnic dissensions, cultural and religious intolerance, the spreading of weapons of mass destructions and small firearms. The period of war, low incomes and the degradation of public institutions have favored crime development in the West Balkans with organized crime networks becoming stronger and more violent, making their presence felt on an international level. One other problem is represented by illegal migration, the local 58 crime gangs are using this region as a transit route in order to smuggle in immigrants from Asia and Middle East into the European Union. Terrorism Terrorism is numbered among the most dangerous phenomena, being encouraged by fundamentalists that base themselves on frustration and extreme poverty. In this context, poverty and failed states do not represent a direct threat upon the Western part of the world, but may pose a danger by encouraging the existence of terrorist cells and the area to develop. Terrorism may find favorable grounds to flourish in areas where regional conflicts occur and within states that have yet to develop their capacity and instruments for imposing law and order. Poverty may significantly contribute to the radicalization of this phenomenon as a consequence of the fact that many people lose hope for a better future and their trust in the state institutions for identifying solutions for overcoming the crisis, terrorist organizations exploiting these complaints and offering, in their opinion, a religious justification to their actions. Within the EU borders, significant terrorist threats are generated not only by consecrated organizations but also by a growing number of actors that act on their own (terrorist without affiliation that act according to their own plans) and small groups. This development is facilitated by the Internet, involving only minimal costs and compensating for the lack of adequate funding for direct operations. 59 The energy crisis Along with the depletion of energy resources, combined with a consumption growth worldwide, Europe encounters a whole array of aspects pertaining to the energy crisis. On a world scale, Russia owns the largest natural gas reserves, ranks second in coal production and eight in oil reserves, being at the same time the biggest natural gas exporter and second in oil exports. Looking from the resources transportation perspective, Gazprom own the entire transport infrastructure in the Russian Federation, also being the only organization licensed to sell natural gas abroad. Starting in the 1990` negotiations with Russia regarding energy have been affected by threats to cut off strategic energy supplies. Although, these harsh measures were not especially meant for the EU member states that were purchasing natural gas and oil, the European disgruntlements target Russia’s use of the energy trump as an instrument of external pressure and lack of transparence. Following the debut of the Iraqi conflict, the Middle East became an unstable supplier for the European states, being unable to fill the necessary amounts requested. Given the situation, the European states were forced to turn to the Russian Federation, thus heightening their energetic dependence. Another facet of the energy problem in Europe regards the fact that there are states that are entirely or almost entirely dependent on importing the Russian gas supplies. In this category fall EU member states such as Slovakia, Lithuania, Finland, Bulgaria, 60 Latvia, Estonia and also non EU members – Macedonia, Moldova, Serbia. World economic crisis When talking about the economic crisis at a global level, one must not lose sight of the fact that it has spread with unprecedented haste, starting from the US banking sector to all the aspects of the global economy. According to data published by the European Commission, the current crisis has affected, in a negative manner, all EU member states, with the exception of Poland and Slovakia. None of the members were able to overcome the downfall earlier than a year. By august 2009, many European countries had begun their comeback trip to the top of the lists but, unfortunately, some member state such as Greece, Ireland or Romania were still in full recession even in 2011, after three consecutive years of decline in production and incomes. None of the member states were immune to the blows given by the crisis, nonetheless some proved to be resilient and are expected to keep to the high standards of prosperity and to continue on being the main EU funders – Germany, UK, Poland and France – while Italy and Spain are expected to have negative contributions for 2012. As it was expected, the labor market was severely affected by the economic crisis but it is on its way towards recovery. One of the red flags that are presently on the European agenda for fixing is unemployment. According to official data there are important 61 differences between member states, 4,1 % in Austria and 23,2 % in Spain, with Romania leveled at 7,5 % at the end of 2011. The crisis has revealed the close bonds and the issues between the national economies of EU members, especially in the Eurozone which shares a high degree of interdependence. Reforms, or the lack of, adopted in a country, affect all aspects of the economy generating numerous public spending restrictions that affect the basic infrastructure of transports or energy, not only for developing their own economies but also for participating on the European market. Regarding the impact of the economic crisis over emerging states, states with underdeveloped economies, states affected by military or civil strife, one must realize that these countries as well take part in the grand globalizing process and are affected, along with the more advanced countries, by the present economic crisis. On the matter of advantages generated by globalization, these countries have had small benefits due to the fact that they have been avoided by investors because of the political, social and economic unstable situation. Given these facts, the above mentioned countries are largely affected by the economic crisis and powering up their economies depends on the national economic recovery plans along with foreign investments. Taking a panoramic look on the banking, financial and economic crises and considering their impact on the economic environment, these crises doubtlessly lead to a negative altering of social conditions for the population by: reducing salaries, unemployment, reducing the standard of living, health problems, a raise in the number of suicides, street protests etc. Along with the 62 plethora of negative effects, the economic crisis, depending on the taken approach, may contribute for the medium and long term, in ensuring the economic stability by placing the economy on new bases that are real and functional. Among these positive effects, one might find that the general population and the economic agents must adopt a balanced behavior regarding the consumption of resources, as well as a general reduction of prices, especially the prices of the real estate assets that were not justified from an economic point of view but only from a speculative one. The present crisis has offered an important boost for adopting and applying certain restructuring measures that had been postponed or avoided until that moment, in various areas of activity that had previously proved their lack of functionality. On a national level of state institutions, crises situations management is represented by a set of measures and actions established by competent authorities in key areas (government, ministries, parliament, other authorities and public and central institutions) in order to ensure national security and the reinstatement of a certain social, economic, military level of normality On an international level, the entities involved in crises management are, generally speaking, the international organizations and institutions but also national governments, governments that act on their own behalf or as members of international or regional organizations. Crises and conflicts do not work themselves out, reducing their intensity or preventing them can only be achieved by common action undertaken by certain institutions that are certified in this area of expertise in order to solve crises and conflicts. 63 Previous experiences concerning crises or conflicts have forced the international community to comprehend the necessity of working together and coordinating efforts in order to minimize conflicting situations, channeling their efforts to identify strategies, methods and institutions that are able to insure the diminishment and to deter theses phenomena. Likewise, the sole common action of stopping the crises and conflicts may prove not to suffice in order to ensure a stable environment that favors a durable development. Concepts that regard the prevention and management of crises and conflicts have developed overtime; in order to avoid high costs, both material and human resources, for solving ongoing crises and conflicts. Given these factors national governments along with regional and international organizations are aiming for developing, optimizing and implementing strategies that will offer the necessary edge to avoid or at least mitigate the costs generated by crises and conflicts. The European Union’s role in crisis and conflict management The EU is undergoing a profound process of internal reform in parallel with the procedures necessary for receiving new members. Even if in the beginning, the EU’s purpose was an economic one, it has developed in all areas, including security due to the fact that the lives of European citizens are fully affected by 64 the decisions taken within its institutions. On the EU level there is a demarcation between crises management and solving conflicts. From the EU’s point of view, crises management represents the set of actions taken in order to prevent a vertical escalation of the crisis, through intensified violence and on a horizontal level, through the expansion of area of violence. Solving conflicts involves a series of actions, taken in the short term in order for the conflict to cease. The reasons that lead to a conflict or a crisis vary and are very complex. Analyzing these original causes may lead to identifying the early signs of such phenomena. For this purpose, the EU has created an early warning system to help identify regions that spawn tensions. By identifying these original causes that generate tensions it is intended to solve the respective reasons in order to avoid the heightening of the crisis or the conflict. This important instrument, at EU’s disposal, is represented by the network of European Commission delegations and by the monitoring centers belonging to the EU that are placed all over the globe. Four phases may be identified within the European model of crises and conflicts management, pertaining to member states security and integrity: 1. Edifying the pre-conflict or post-conflict peace, in order to prevent crises and conflicts through structural measures on the long term. 65 2. Imposing peace by means of coercive means, in situations such as aggression of national borders, maintaining peace or an intervention to protect the human rights. 3. Maintaining peace by means of preventive diplomacy or preventive force deployment; 4. Restoring peace by means of non-coercive means, most of the time by diplomatic means. In EU’s acceptation, preventing conflicts represents the essence of its external actions and to achieve this objective the Union is using development assistance as well as long term reconstruction and means to manage military and civil crises for a short term in order to ensure conflict management for the preconflict and post-conflict situations. Depending on the type of problems that need to be managed, the EU may use development assistance cu fight off poverty and diseases or use its commercial agreements to ensure better access to its markets, with the aim of encouraging the states that have economic difficulties and supporting the developing ones. Also, the EU may offer technical and financial aid in areas like governance, security system, justice, rural development, transportation, energy, health etc. The Union may cooperate with other international organizations and national authorities to combat drugs, weapons or persons trafficking. One aspect that is worth mentioning is that the EU is very active regarding preventive diplomacy and mediating. In the event that is faced with an open conflict or with post-conflict situations, the EU is involved in the management of military and civil crises as well as post-conflict 66 stabilization and assistance for long term developing and reconstruction. In order to achieve these objectives, the Union calls on its political influence to end the conflict, enforces the cease fire terms, brings in the instauration and maintenance of peace and offers human and emergency aid for the long term supervision for the following period as well as the long term. Along with the already mentioned aid, the Union brings in experts to supervise the elections while, at the same time, runs projects meant to educate voters, it supports the consolidation of the judicial system in the way of developing the rule of law, promoting human rights and contributing to improving police services. Regarding the EU’s activity in the Western Balkans, in areas plagued by ethnic conflicts, the main objective is to enlarge the peace, stability and security area. In order to reach this target, in the last fifteen years, the EU has brought in important financial aid through specific programs but also military aid. The European Union has covered a learning process in the Balkans. It’s incapacity for an efficient action to impose peace in the conflict regions, has brought up the unsatisfying side of the consensual nature of the Union. The failure of the Allied Force operation to achieve a quick surrender of the Serbs has contributed to the exacerbation of the EU’s accountability for the crimes that took place in this region and regarding the path needed to take in order to ensure its credibility as an international actor. The Kosovo conflict has offered an opportunity for the EU regarding the bringing into existence of an operative European Common Defense and Security Policy (CDSP). On an institutional 67 level, the Kosovo crisis has opened the debate regarding the enforcement of CDSP through the Treaty of Nice, but on a regional policy level, the EU has been forced to assume the role of paymaster for the reconstruction process of South Eastern Europe by means of the Stability Pact. Following the Dayton Agreement, the EU has adopted a consistent and efficient trend in approaching the political stabilization and economic recovery in this region. The trump held by the EU in the Balkans is the conditioning policy, a very efficient tool for the countries aiming to join, where the political elite and the population as well, are willing to undertake important tasks in order to reach this objective that is considered by many a universal panacea for all the problems they might have. Most of the positive processes in S-E Europe are due to the European integration perspective of the states that have had or are now experiencing conflicts, this aspect lending a stabilizing effect on the regional evolution. From the perspective of the EU terrorism prevention efforts, the idea of consolidating the Trans-Atlantic relation sticks out, especially after the 9.11 events. By doing this, the EU member states have contributed to the eradication of this phenomenon by using a number of tools: eradicating terrorist cells in Europe, employing prevention actions for terrorist acts, financial supervision and cutting of funding to the respective groups, consolidating the information sharing system between secret services and police and intelligence cooperation. 68 On an EU level there are strategies that have been adopted, coordinated and supervised in order to ensure the management of prevention, handling and solving the arisen phenomena in various areas of activity such as economic, banking, and energy, sectors that are susceptible to be affected by crises or conflicts. Regarding the EU policy of responding to the present economic and financial crisis, the main action paths are: ensuring a global answer to the financial crisis, coordinated actions on the level of the European community, measures to limit the expansion of the crisis, a more stern supervision of the banking sector, supporting enterprises, ensuring the budgetary stability on a national level, accelerating reforms and investments, human resources financing, social protection, creating a research sector able to support the European economy. From the energy perspective, along with the taken measures for diversifying the energy routes, suppliers and renewable energy resources, in economic terms, according to data published by the European Commission, in 2010, the EU has been the main commercial partner of the Russian Federation for imports as well as exports. This picture clearly indicates dependence on Russia on the European market. NATO’s role in crisis and conflict management At the time of its creation in 1949, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) perceived the Soviet Union as the main 69 opponent of freedom and independence in Western Europe. Now, 20 years after the disbandment of the USSR, the Alliance continues to function but after having went through important transformations, changes of concepts and even a development of a strategic relation with the Russian Federation. NATO`s main and permanent purpose is to defend the freedom and security of all its members, by political and military means, as well as insuring peace and stability, while upholding the principles of the United Nations Chart. The functioning of the organization is based on common agreement and mutual cooperation among sovereign states with the purpose of insuring security for all the partners, under the umbrella of collective defense. This concept is crystalized as a fulfillment of national efforts confronted with the challenges of addressing security issues. Member states have come to realize that a regional crisis that emerged outside their borders may pose a possible threat to its national interests and their interests and for this reason, NATO gets involved every time it assesses that its actions are possible and necessary to avoid crises, to manage and diminish crises and undergoing conflicts, stabilizing post-conflict situations in order to support the reconstruction of the affected areas. From NATO’s perspective, crises management includes a series of coordinated actions ment to avoid a crisis, to prevent the heightening of an armed conflict and ceasing hostilities, if any. This set of actions consists of: gathering and evaluating 70 information, analizing the neccesitaty to be followed and action options, implementing one of the options as well as analizing reactions following the the adopted actions. Regarding situations that may represent the object of management, any threat felt by any member state may represent a problem that must be answered by the other member states and will be taken into consideration by the Alliance. Within the crisis management prccess, the Alliance emphasizes conflict prevention through activities that involve diplomatic initiatives, taking part in negociations, inspections or supervizing, preventive deployment of civil or military forces. The purpose of these operations is to deter the escalations of disputes or tensions of armed conflicts. For the management proccess of crisis management, NATO has identified five stages: 1. intelligence gathering, studying indicators and sending warnings about a potential or pending crisis; 2. assesing the crisis situation and ascertaining the implications for NATO’s security and its members; 3. Identifying the answering options, recommended to support the decisional process within the North-Atlantic Council or the Defense Planning Committee; 4. Detailed planning and executing decisions and directives of the North-Atlantic Council or the Defense Planning Committee; 71 5. Returning to stability. After a reluctant start in the beginning of the 1990’, NATO has gradually become the institution tasked with the main responsibilities for leading peace keeping operations for ethnic conflicts in Europe. NATO’s approach to social conflicts was split in two: initiating mechanisms in order to prevent these types of conflicts and adapting military missions in order to offer a quick reaction when deterrence measures fail. The Partnership for Peace (PfP), the main cooperation program for Central and Eastern Europe and NATO, has significantly benefited the stabilization of conflicts zones from Central and South-Eastern Europe by creating an environment of understanding, trust and cooperation among allies, on one side, and partner countries, on the other side, as well as promoting military reform. Analyzing the way that NATO has handled the ethnic conflicts management in the Balkans, one remarkable aspect is that the Alliance owns a large number of advantages, compared to other international organizations, that ensures better credibility on the international scene. This credibility arises from NATO’s already proven capacity to act, coordinate and cooperate with third parties. One factor that lends strength to the Alliance is that NATO guarantees US involvement in Europe’s security. The US diplomatic influence and the military strength have ensured the fact that NATO is being treated as a serious international actor, demonstrating that it can act in a more efficient manner than under 72 the aegis of international organizations. Since the end of the Cold War, NATO’s ability to cooperate with other international organizations has constantly developed, this being a direct result of the need to offer a more efficient management of ethnic conflicts in Europe. The Berlin Plus arrangements between NATO and EU, developed due to the underdeveloped military side of EU, have institutionalized and consolidated NATO-EU relations, limiting rivalry and institutional competition. This is a significant aspect regarding EU’s military development but also to unburden NATO of the responsibility of ensuring the European security management. The open doors policy promoted within NATO and the developments of the states after the EU accession process strengthen the expectations regarding the pacification of the Balkans. Previous accession experience have emphasized the fact that the simultaneous ongoing of both processes (the EU and NATO accession) have significantly contributed to assuming the Western states values by the candidate countries and the contribution made by these states to develop a regional and international environment that will ensure regional and global security. World Trade Organization The World Trade Organization (WTO) has begun to function on January 1st 1995 but the premises of the system were in place and working for approximately 50 years, under the aspect of GATT– General Agreement on Tariffs and Trade. One aspect 73 must be noticed, GATT in the 50 years period had proven its flexibility, by permanently adapting to economic, social and politic challenges of each stage in the global, regional and national context for the involved parties. At the same time with the beginning of the WTO activity, the world’s economy entered a new stage of evolution, based on new or improved commercial rules, meant to create the premises for a high degree of transparency, stability and predictability regarding worldwide economic relations. The WTO agreements include regulations that address goods, services and rights of intellectual property, clearly specifying the principles of liberalization and the allowed exceptions and include individual arrangements and other commercial issues; opening and maintaining the services markets. Also, these agreements establish the necessary procedures for solving disputes and impose to governments that the adopted commercial policies must be transparent, notifying WTO in regard to laws in force, adopted measures, by means of the country’s regular reports forwarded to the Secretariat. These rules represent agreements negotiated by governments. The least developed countries, receive a large amount of attention from the WTO, all the agreements admitting the fact that lowering the import barriers regarding exports of less developed countries, with the more advanced members that need to double their efforts to lower the barrier level for imports. The economic growth was based on starting WTO and its employed activity on a world scale. The economic growth of one state can no longer be regarded as being outside the economic 74 situation of the world, given the deepening of the interdependences, and the worldwide adopted solutions, must be supported by assumed measures in order to ensure a high efficiency level. Romania and the present security context Romania is not and nor will be in the near future faced with any type of major classical national security threat Presently, Romania’s security risks are mainly non-military and mostly internal, being manifested especially in the economic, financial and social areas. Given the Euro-Atlantic integration and the growth of integrating processes, as a consequence of globalization, ensuring security – political, economic or social – is no longer an exclusive attribute of the state but also an objective for national, regional or international actors. In addition to these measures, meant to overcome the present security challenges, initiated, supported and implemented throughout South-Eastern Europe by international organizations to which Romania is part. The thesis has identified a series of measures that have the potential to stimulate the economic relaunching given the present conditions of the security context. In this regard, one important issue for Romania’s economic recovery is the equilibration of the trade balance with the current account balance with the purpose of ensuring the necessary monetary liquidities for supporting consumption and investments. Mitigating 75 and preventing the lack of equilibrium of current account necessitate measures of regulating and reglementation of cross border flow of capital. Romania, as a predominantly goods importing country, must develop, at the same time, its productive side or capital importing, in order to have the necessary funds of paying for the imported goods and services without the need to further the debt amount. Among the number of measures that can be taken to overcome this lack of equilibrium there are: a controlled depreciation of the national currency, discouraging consumption by stimulating the creation of savings as a result of an increase in bank deposit interests, reducing the budgetary deficit. Also, given the conditions generated by the economic crisis but also a raise in the level of exigency and international markets competition, several methods and management techniques have been identified in order to promote the national proposal for export, attracting foreign investments, developing entrepreneurship, developing and promoting key economic sectors of Romanian economy, as well as adapting the educational system to the realities of economic life. One other important aspect in ensuring economic stability is represented by regular juridical reports, reducing the amount of uncertainty for short, medium and long term perspectives. In this context, the need to guarantee the predictability of legal regulations as well as the interpretation of the present legal framework, so that any person, the moment he or she initiates a 76 certain demeanor, may foresee the legal consequences of that action. Economic growth is influenced by a series of variables such as: demographics, political environment, security climate, energy, technologic progress etc, and its expresion can be found in the national gross product, productivity, commerce, investments, financial flows. As shown in the thesis, being a member of WTO or EU, may have a decisive contribution on gaining stability and even economic growth. This is possible, mostly, due to the implementation by the respective country of the multilateral commercial system, in the legislative area as well as the organizing and functioning area. 77 CURRICULUL VITAE Surname / First name ROTARU Ncolae Sorinel 01.09.2010 - present Deputy Director National Registry Office for Classified Information - ORNISS National Distribution Agency 01.08.2006 – 30.08.2010 Councilor - Chief of Service National Registry Office for Classified Information - ORNISS Reglementation Service, field of classified information 01.09.2003 – 30.04.2004 Referrer ORNISS Regulatory, field of classified information Work experience Dates Position held Name of Employer Type of activity Dates Position held Name of Employer Type of activity Dates Position held Name of Employer Type of activity Education and training Dates Title of qualification awarded Principal subjects covered Name and type of organization providing education and training Level of national classification 2009 – present PhD Student Economic Science / Management Valahia University, Targoviste PhD Studies Dates Title of qualification awarded Principal subjects covered Name and type of organization providing education and training Level of national classification 2006-2007 Graduate Information management Valahia University, Târgovişte Post-university 78 Dates Title of qualification awarded Principal subjects covered Name and type of organization providing education and training Level of national classification 1999 - 2002 Licensed in economics Finances - accounting University of Banat, Timișoara university Foreign languages Self-assessment Nivel european Understanding Listening Advanced Fair Fair Reading Advanced Fair Fair Fluent Fair Fair Speaking Spoken interaction Fluent Fair Fair Spoken produc English French Italian 79