Jurisprudenta Comentata Dreptul La Viaţă În Spitalele Din România, o Repetabilă Povară

9.3.2014 Jurisprudenta comentata Dreptul la viaţă în spitalele din România, o repetabilă povară? http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009660&Info=RG9jSWQ9OTI4NCZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 1/3 Dreptul la viaţă în spitalele din România, o repetabilă povară? prof. univ. dr. Bianca Selejan-Guţan* * Autoarea es te cadru un ivers i tar la Facul ta tea de Drept "Sim ion Bărnuţiu" a Univers i tă ţi i "Lucian Blaga" d in Sib iu . Abstract The present case deals with an endemic problem of the Romanian medical system: the impossibil ity to establish the medical responsibil ity for malpraxis and to obtain the legal conviction of the doctors whose actions may cause the death of their patients. The European Court noted the serious lacks of the Romanian legislations as regards the elements of proof and procedural guarantees against any arbitrariness of forensic reports. The final word in such cases belongs to the "superior commission" of the National Forensic Institute "Mina Minovici", regardless of the manner in which such an opinion is formulated. The Strasbourg Court considered this as being against the procedural obligation implied by Article 2 of the Convention which protects the right to l ife. Keywords: right to l ife, medical fault, responsibil ity, forensic reports, lack of guarantees, procedural obligations, violation Spital public. Naştere naturală. Nerespectarea recomandării operaţiei de cezariană. Decesul nou-născutului. Expertiză medico- legală. Neînceperea urmăririi penale. Dreptul la viaţă. Obligaţii procedurale. Violare (Secţiunea a III-a a CEDO, cererea nr. 11385/05, hotărârea în cauza Baldovin c. României, 7 iunie 2011) STAREA DE FAPT I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI (...) 2. În iulie 2002, reclamanta a născut, într-un spital public, o fetiţă, M. În cursul naşterii, i-a prezentat medicului de gardă, d-na G.I., reţetele de la ginecologul care i-a urmărit sarcina, precum şi rezultatele diverselor ecografii efectuate, de unde rezulta că fătul se prezenta în poziţie transversă în uter şi că era obligatorie operaţia cezariană. În ciuda acestor recomandări, G.I. a provocat naşterea pe cale naturală, iar fetiţa a decedat prin asfixie a doua zi după naştere. O autopsie a fost efectuată în cadrul spitalului. 3. Reclamanta a cerut o contra-expertiză, care a fost efectuată la 25 iulie 2002 de medicul-şef de la institutul de medicină legală Gorj. Potrivit raportului, decesul M. a fost cauzat de o asfixie provocată de cordonul ombilical, în momentul naşterii. Raportul arăta că nu exista nicio legătură de cauzalitate între decesul bebeluşului şi modul în care a avut loc naşterea, adică nerespectarea recomandării naşterii prin cezariană. 4. Colegiul medicilor Gorj a respins plângerea reclamantei împotriva medicului G.I. (...). 5. Reclamanta a introdus plângere penală împotriva medicului de gardă, iar parchetul de pe lângă tribunalul Gorj a deschis o anchetă (...). 6. La cererea parchetului, institutul de medicină legală din Craiova a emis un aviz în care arăta că medicul avusese o conduită adecvată în cursul naşterii reclamantei (...). 7. La 17 februarie 2003, parchetul a cerut avizul comisiei medicale superioare a Institutului Naţional "Mina Minovici" din Bucureşti. Această comisie a emis un aviz, la 28 mai 2003, prin care aproba avizul institutului din Craiova, fără să facă vreo referire la nerespectarea recomandărilor medicului reclamantei privind naşterea prin cezariană (...). 8. La 4 iunie 2003, parchetul a pronunţat neînceperea urmăririi penale faţă de G.I. 9. Ca urmare a plângerii reclamantei, judecătoria a retrimis cauza la parchet, pentru deschiderea urmăririi penale împotriva lui G.I. pentru ucidere din culpă, arătând că ancheta realizată fusese incompletă şi că avizele emise de institutele medico-legale nu permiteau cunoaşterea cu certitudine a cauzei decesului nou-născutei; instanţa cerea, în mod special, anchetarea faptului că medicul de gardă nu a respectat recomandarea ginecologului reclamantei privind naşterea prin cezariană şi dacă acest lucru a cauzat în mod decisiv decesul copilului. 10. Parchetul şi G.I. au făcut recurs împotriva acestei hotărâri. 11. Prin hotărâre definitivă, Tribunalul Gorj a admis recursul şi a respins plângerea reclamantei împotriva deciziei de neîncepere a urmăririi penale din 4 iunie 2003. Tribunalul a arătat că avizul comisiei superioare a Institutului "Mina Minovici" era ultima părere ce putea fi cerută de organele de anchetă, că niciun alt aviz medical nu mai putea fi solicitat ca element de probă în această cauză (...). II. DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 12. Activitatea de medicină legală era reglementată la vremea respectivă prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor specializate în materie de medicină legală, prin regulamentul adoptat la 7 septembrie 2000 pentru aplicarea acestui text şi prin reguli de procedură privind realizarea expertizelor medicale şi a altor lucrări medico-legale. Articolele pertinente în cauză, precum şi dispoziţiile şi practica internă referitoare la expertiză ca mijloc de probă şi la răspunderea civilă a personalului medical au fost rezumate în hotărârea Eugenia Lazăr c. României din 16 februarie 2010, paragrafele 41-54.1 1 A s e vedea în m od s pecia l par. 45-46. ÎN DREPT I. ASUPRA PRETINSEI VIOLĂRI A ARTICOLULUI 2 AL CONVENŢIEI 13. Reclamanta invocă articolele 2, 6 şi 13 ale Convenţiei, arătând că nu a beneficiat de o anchetă efectivă ca urmare a decesului fiicei sale. (...) 14. Curtea consideră necesar să examineze ansamblul cererii sub aspectul articolului 2 al Convenţiei (...). B. Asupra fondului 18. Curtea reaminteşte că a examinat deja, într-o cauză recentă împotriva României, modul în care autorităţile naţionale conduseseră o anchetă declanşată ca urmare a decesului fiului reclamantei într-un spital public, precum şi garanţiile prevăzute de dreptul românesc privind existenţa unui sistem juridic care să permită stabilirea cauzei decesului unei persoane aflate sub responsabilitatea cadrelor medicale (Eugenia Lazăr, precit., §§ 66-92). În acea hotărâre, Curtea a remarcat în mod special că nici Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000, nici celelalte reguli privind expertizele medicale nu conţin precizări asupra informaţiilor obligatorii pe care trebuie să le conţină avizele emise de autoritatea supremă în materie de expertiză medico-legală - Institutul "Mina Minovici". Curtea a mai notat că, potrivit dispoziţiilor interne, formularea unui aviz de către această autoritate naţională supremă împiedică alte institute de rang inferior să procedeze la noi expertize sau să le completeze pe cele deja realizate. În plus, jurisdicţiile naţionale şi justiţiabilii având calitatea de parte într-o procedură penală privind pretinse încălcări ale dreptului la viaţă nu se puteau prevala, cu titlu de element de probă, de opinii ştiinţifice emise de instituţii independente altele decât institutele publice medico-legale enumerate de Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000. În cauza menţionată, Curtea a conchis că acest cadru legislativ nu comportă garanţii suficiente împotriva arbitrariului, pentru a 9.3.2014 Jurisprudenta comentata Dreptul la viaţă în spitalele din România, o repetabilă povară? http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009660&Info=RG9jSWQ9OTI4NCZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 2/3 consolida încrederea justiţiabililor în acţiunea în justiţie şi în credibilitatea sistemului în ansamblul său. 19. În cauza de faţă, Curtea observă că jurisdicţia care a statuat în ultimă instanţă a acordat prioritate, ca şi în cauza Eugenia Lazăr, avizului comisiei medicale a Institutului "Mina Minovici", pe motiv că acest document emana de la cea mai înaltă autoritate medicală în materie de expertiză medico-legală, deşi judecătorii primei instanţe au cerut un nou aviz, pe primul considerându-l incomplet. Fără a pune la îndoială competenţa profesională a celor 12 medici ai comisiei superioare (...) Curtea reiterează că doar un raport aprofundat, argumentat ştiinţific, comportând o concluzie motivată în raport cu eventualele contradicţii între opiniile altor institute de rang inferior şi răspunzând la întrebările puse de parchet este de natură a inspira încredere justiţiabililor (...). Or, în cauză, avizul comisiei superioare se mărginea să aprobe, în mod foarte laconic, unul din avizele anterioare, fără a fi procedat la o analiză ştiinţific obiectivă a situaţiei şi fără motivarea concluziei potrivit căreia nimic nu ar fi putut fi reproşat medicului G.I. (...). 20. În plus, formularea acestui aviz al autorităţii naţionale supreme în materie împiedica institutele de rang inferior să procedeze la noi expertize şi completări, iar reclamanta, în calitatea sa de parte în procedura penală privind pretinsa încălcare a dreptului la viaţă, nu a putut să se prevaleze, cu titlu de mijloc de probă, de opiniile ştiinţifice emise de instituţii independente (...). 21. Tribunalul Gorj a motivat, chiar, ultima sa decizie definitivă privind exonerarea medicului G.I. de orice răspundere penală, prin faptul că dispoziţiile legale nu fac posibilă o nouă expertiză sau completarea expertizei, odată ce există avizul Institutului. 22. O astfel de abordare a unei jurisdicţii ce statuează în ultimă instanţă, posibilă datorită legislaţiei naţionale, este în contradicţie cu obligaţia procedurală implicit impusă de art. 2 din Convenţie privind luarea de măsuri, de către autorităţile naţionale, pentru a obţine probele necesare pentru a permite un raport complet şi precis al faptelor şi o analiză obiectivă a constatărilor clinice, în principal privind cauza morţii (...). Nu a fost clarificată chestiunea principală şi controversată de a şti dacă nerespectarea de către medicul de gardă a recomandării privind naşterea prin cezariană, formulată de medicul ginecolog al reclamantei, ar fi fost decisivă pentru decesul nou-născutei. 23. În privinţa unei eventuale acţiuni civile (...) Curtea reaminteşte că în dreptul românesc, la epoca faptelor, răspunderea medicală avea un caracter subiectiv şi era fondată pe culpa medicală a persoanei respective. Din moment ce investigaţiile penale erau incomplete şi insuficiente (...) o acţiune civilă era fie sortită eşecului, fie foarte aleatorie. În cauza de faţă, nimic nu permite formularea unei alte concluzii. În mod special, Curtea observă că Guvernul nu a produs nicio decizie a unei jurisdicţii naţionale care să demonstreze că, la epoca faptelor, un cadru medical ar fi putut fi condamnat, în circumstanţe similare, la plata de daune- interese sau la o sancţiune disciplinară. 24. Aceste elemente sunt suficiente pentru a conchide că a existat o violare a art. 2 al Convenţiei în latura sa procedurală. II. ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI (...) 28. (...) Statuând în echitate, Curtea acordă reclamantei suma de 16.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. (...) PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Declară cererea admisibilă; 2. Decide că a existat o violare a art. 2 din Convenţie în latura sa procedurală; (...) Comentariu Cu riscul de a părea patetică, nu pot începe acest comentariu decât constatând cu tristeţe că a mai murit un copil într-un spital din România. De data aceasta, însă, cauza lui a ajuns la CEDO, iar după aproape 10 ani de la momentul faptelor, a apărut şi hotărârea. Nu este şi cazul sutelor de copii şi adulţi care au aceeaşi soartă şi în privinţa morţii cărora nu-şi asumă (aproape nimeni) nicio responsabilitate. Există zeci de asociaţii pentru protecţia câinilor vagabonzi (din cauza cărora mor şi sunt vătămate alte sute de persoane anual. Spre "mândria" noastră, suntem singura ţară din Europa care are o hotărâre de violare pronunţată de CEDO pe această temă!2). Nu ştiu să existe vreo asociaţie pentru protecţia oamenilor împotriva morţii cauzate de sistemul sanitar. Probabil ar fi tot o morbidă, dar necesară premieră. Trist este şi că - după cum a constatat şi Curtea în cauza de faţă - nici legislaţia nu ne protejează. Dimpotrivă. 2 CEDO, Georgel ş i Georgeta Sto ices cu c. Rom ânie i , hotărârea d in 26 iu l ie 2011. Precizez că am vrut in i ţia l s ă com entez aceas tă hotărâre. Ci tind-o, am cons tatat că nu are ros t. Vorbeş te de la s ine. Es te va lab i lă , îns ă, ş i pentru ea, concluzia prezentu lu i com entariu . Faptele cauzei sunt pe cât de simple, pe atât de cutremurătoare: potrivit unei practici curente, primitive şi de multe ori criminale, a multor spitale şi medici din România, un medic de gardă dintr-un spital public (nu se spune care) provoacă naşterea naturală unei gravide din ale cărei analize meticulos efectuate şi prezentate în prealabil aceluiaşi medic, rezulta indicaţia certă de naştere prin cezariană. În urma naşterii, bebeluşul moare prin asfixie cu cordonul ombilical. În urma repetatelor plângeri ale mamei la diversele autorităţi competente, niciuna din acestea nu stabileşte existenţa vreunei responsabilităţi privind moartea copilului. Mai lipsea, din concluziile diferitelor acte ale anchetei, concluzia "sănătoasă" şi mioritică: "aşa a vrut Dumnezeu". Nu este prima hotărâre prin care Curtea de la Strasbourg este pusă în faţa impenetrabilităţii imunităţii medicale în faţa vreunei răspunderi juridice în România. Hotărârea Eugenia Lazăr c. României din 16 februarie 2010 stă mărturie. De fapt, în hotărârea de faţă, Curtea nu face decât să aplice principiile deja stabilite în Eugenia Lazăr şi să reafirme, cu eleganţă, schizofrenia legislaţiei româneşti în materia stabilirii responsabilităţii pentru culpa medicală. Ultimul cuvânt în materia unui deces suspect dintr-un spital românesc îl are "comisia superioară" a Institutului "Mina Minovici", formată din 12 medici de renume. Acest aviz este imuabil, nu poate fi răsturnat sau completat, toate celelalte autorităţi trebuind să se închine în faţa opiniei celor 12. În faţa unei atari mentalităţi susţinute de legislaţie şi jurisprudenţă, Curtea nu a putut decât să constate, sec, că aceasta este în contradicţie cu obligaţia procedurală impusă de art. 2 al Convenţiei. Cele două aspecte ale cauzei, care au condus Curtea la concluzia existenţei unei încălcări a laturii procedurale a art. 2 au fost, în esenţă, următoarele: a) faptul că avizul comisiei superioare a Institutului de Medicină legală nu putea fi înlăturat sau completat, neexistând nici posibilitatea unei expertize alternative; în plus, în speţă, avizul respectiv nu era susţinut, în opinia Curţii, de suficiente argumente ştiinţifice care să îl legitimeze ca unic mijloc de probă care a stat la baza deciziei definitive a instanţei de recurs; b) imposibilitatea practică a reclamantei de a obţine o reparare a prejudiciului suferit, în dreptul intern. Şi aici, ca şi în Eugenia Lazăr, Curtea a constatat, de fapt, absenţa din dreptul românesc a unor "garanţii privind existenţa unui sistem juridic care să permită stabilirea cauzei decesului unei persoane aflate sub responsabilitatea cadrelor medicale". Ca şi în hotărârea Predică, pe care am comentat-o într-un număr anterior, este interesantă şi apărarea Guvernului în faţa Curţii. Nu numai că acesta nu găseşte absolut niciun temei în plângerea reclamantei, dar consideră că ancheta efectuată în cauză a fost completă şi efectivă, iar reclamanta ar fi avut la dispoziţie şi calea acţiunii civile care, dacă s-ar fi încheiat cu stabilirea vreunei responsabilităţi a medicului, acesta din urmă ar fi putut primi şi o sancţiune disciplinară (sic!). Răspunsul - dur - la această apărare este remarca din finalul hotărârii Curţii: Curtea observă că Guvernul nu a produs nicio decizie a unei jurisdicţii naţionale care să demonstreze că, la epoca faptelor, un cadru medical ar fi putut fi condamnat, în circumstanţe similare, la plata de daune-interese sau la o sancţiune disciplinară. Quod erat demonstrandum. Evident, Curtea nu stabileşte vinovăţii. Nu acesta este scopul jurisdicţiei sale. Nici al acestui foarte succint comentariu. Am ales să prezint această hotărâre mai mult pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa legislaţiei defectuoase, dar şi pentru a încuraja 9.3.2014 Jurisprudenta comentata Dreptul la viaţă în spitalele din România, o repetabilă povară? http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009660&Info=RG9jSWQ9OTI4NCZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 3/3 practicienii să asiste justiţiabilii în cazuri similare până la nivelul CEDO. Există, iată, jurisprudenţă şi este deja puternică3. 3 Aş teptăm cu in teres vreo cauză legată de accidentu l de la m atern i ta tea Giu leş ti , un a l t caz cutrem urător în care, până în prezent, nu s -a s tab i l i t vreo răs pundere, iar procedura îm potriva s ingure i pers oane ares tate "cu m ul tă pom pă", as is tenta de gardă, a pus deja m ul te s em ne de în trebare în privin ţa res pectări i drepturi lor fundam enta le . Publicat în "REVISTA PANDECTELE ROMÂNE" cu numărul 9 din data de 30 septembrie 2011