JERZY GROTOWSKI ± SPRE UN TEATRU SARAC Jerzy Grotoswski s-a nascut in 1933, la Rzeszow, in Polonia si a facut studiile de actor la Cracovia(1951-1955). A fost un regizor de teatru polonez i ocupa un loc de frunte in cifra de spectacole de teatru avant - garde a secolului XX. Devine director al Teatrului de la Opole 1959. Colectivul opteaza pentru teatrul laborator in1962 si se instalaeza la Wroclaw in 1965. Din 1978 Grotowski se indeparteaza de teatrul laborator si se angajeaza intr-o certare personala, in timp ce membrii echipei continua sa lucreze, realizand spectacole. Autodizolvarea teatrului laborator la Wroclaw are loc in 1985. Dintre montarile sale mai importante sunt: Cain de Byron, Kordian de Slowacki, Akropolis de Wyspianski, Printul constant de CalderonSlowacki. Grotowski este si autorul volumului de teorie Spre un teatru sarac (1968) Isi intituleaza teatrul sau laborator, un centru de cercetare. In acest teatru de avant-garda experientele sunt valabile din punct de vedere stiintific pentru ca ele respecta conditiile esentiale. A juca este un vehicul considerand ca tehnica personala a actorului este nucleul. Productiile lor sunt investigatii minutioase privind relatiile actor- public. Cele mai importante exercitii sunt: exercitiul de ritm ale lui Dullin, cercetarile lui Delsatre asupra reactiilor extrovertite si introvertite, lucrarile lui Stanislavski despre ,,actiunile fizice¶¶, antrenamentul biomecanic al lui Meyerhold si sintezele lui Vahtangov. In viziunea lui Grotowski actorul trebuie sa fie devotat trup si suflet muncii sale si publicului altfel, daca este exploatat pentru a castiga bani si valoarea publicului, atunci arta actorului se invecineaza cu prostitutia. Actorul trebuie sa fie in stare sa descifreze toate problemele trupului sau altfel atentia ii va fi distrusa de obstacole care vor aparea cu siguranta in cale si procesul de autopenetrare va esua, corpul trebuie sa fie eliberat de orice rezistenta. Cu cat suntem mai abosrbiti de ceea ce este ascuns inauntrul nostru, in dezvaluire cu atat mai riguroase trebuie sa fie, semnul, artificialitatea si ideograma, in aceasta consta principiul expresivitatii. Trebuie ca un actor sa se cunoasca atat pe sine, cat si trupul sau foarte bine, iar daca i se impun anumite gesturi ce nu-i apartin atunci nu mai este el, si apare zidul de blocaj, crispare si tensiune. Teatrul lui nu este totusi o combinatie de tehnici imprumutate de la aceste surse si nu doreste sa-i ofere actorului un ,,bagaj de artificii¶¶. Actorul trebuie sa se exprime printr-o tensiune extrema si o dezgolire a propriei sale intimitati. El trebuie sa se daruiasca complet. Prin aceasta Grotowski propune o tehnica de integrare a tuturor fortelor psihice si corporale ale actorului, impulsul si actiunea actioneaza impreu Dupa 1960 a pus accentul pe metodologie si s-au nascut 2 concepte importante: teatrul sarac si spectacolul ca un act de trasgresiune. A descoperit ca teatrul poate exista fara machiaj, fara costume autonome si scenografie, fara scena, efecte de lumina sau sunet si alte elemente. A ajuns la concluzia ca teatrul nu poate functiona fara relatia actor-spectator. Refuza notiunea de teatru sincretic ca sinteza a unor discipline de creatie disparate, literatura, sculptura, pictura, arhitectura, joc de lumini, interpretarea sub directia unui regizor. Teatrul contemporan este un teatru sintetic care ar putea fi numit teatru bogat - bogat in slabiciuni. Actorul lucreaza in public cu corpul si il ofera in mod public. Tehnica ,,actorului sfant¶¶ este una inductiva (de eliminare), pe cand cea a unui actor curtezant este una deductiva (acumulare de trucuri). Actorul pe care il propune Grotowski trebuie sa fie apt sa isi construiasca limbajul psiho-analitic de sunete si gesturi, mai mult aparatul vocal al actorului trebuie sa fie mai dezvoltat decat cel al omului de pe strada. Actorul poate sa isi exploateze nu doar cutia craniana si pieptul ci si partea din spate a capului (occiput), nasul ,dintii, larigele, abdomenul, sira spinarii . Corpul trebuie sa fie eliberat de orice rezistenta. El trebuie sa dobandeasca si dexteritatea de a-si deschide laringele si sa selectioneze un anume tip de respiratie, in mod constient. Grotowski este impotriva satisfacerii nevoilor culturale ale spectatorului considerand ca sunt minciuni. Acesta urmareste prin confrutarea cu spectacolul sa se analizeze pe el insusi. Dupa parerea sa actorul nu trebuie sa aiba mai mult de 14 ani cand incepe studiul , pentru ca mai traziu e prea tarziu, acesta fiind deja format psihic si moral. Plecand de la idea ca nu exista decat un singur element de care teatrul nu se poate dispensa si acela e actorul, s-a pus problema ce loc acorda ca regizor textului. Textul este o realitate artistica ce exista in mod obiectiv si el contine o concentrare de experiente umane ce poate deveni un mesaj pe care il primesc de la generatiile anterioare. Piesele trebuie citite ca pe niste parti ale literaturii , teatrul este o intalnire intre creatori si este un act nascut din reactiile si din impulsurile umane, fiind un act biologic si spiritual. Se poate juca un text in intregime dar in acealsi timp el poate schimba toata structura .Conditiile esentiale ale artei- actorului pentru a indeplinii obiectivul unei cercetari metodice sunt: 1)a stimula un process de autorevelatie- subconstientul-obtinerea reactiei dorite 2)disciplinarea si convertirea acestor procese in semen(a da si a lua) 3)eliminarea din procesul creator a obstacolele si rezistenta propiului corp atat fizic cat si psihic. Grotowski nu pune o piesa pentru a-i invata pe altii ce stiu deja. Antrenamentul actorului consta in exercitii elaborate de catre actor adaptate,dezvoltate si prelucrate: exercitii elementare, exercitii de compozitie si exercitii ale mastii faciale. Pune accent si pe tehnica vocii : impostatia, respiratia, deschiderea laringelui, rezonatorii,baza vocii,exercitii organice,vimaginatia vocala, ´partituri´ vocale, articularea, pauzele exploatarea greselilor, tehnica pronuntarii. Grotowski mentioneaza ca relatia intre spectator si actor este vitala in teatru, el isi incepe cursurile prin deviza:,,esenta teatrului este actorul, actiunile sale si ceea ce poate el sa indeplineasca¶¶. Schema cursului sau si diferitele exercitii sunt bazate pe numerosi ani de experienta ca si pe o cercetare metodica si stiintifica a tehniciilor actorului si a prezentei sale fizice pe scena. Grotowski face o distinctie intre metode si estetica. El a fundamentat estetica ³teatrului sarac´ punandu-se accent pe relatia actor-spectator. Grotowski s-a indepartat de teatru atunci cand a inteles ca ascensiunea a atins punctul limita si cand a patruns intrun teritoriu necunoscut, acela al teatrului-dans . Jerzy Grotowski întotdeauna a sus inut c teatrul nu ar putea concura cu cinematograful i a vrut sa aduca un teatru pentru un public prin confruntare, provocare i experimentare. A fost un teatru care nu s-a bazat foarte mult pe imagine (ca în cinema sau televiziune), ci doar pe prezen a actorului. STUDENT : MOLDOVAN ERICA IOANA PROFESOR: RODICA ARGHIR