Gheorghe Alexandru-Dorin Grupa 2215C Alvin Toffler (n. 3 octombrie 1928) este un cunoscut scriitor și futurolog american. Pentru mai mult de patru decenii, Alvin Toffler, a fost una dintre cele mai influente și bine cunoscute voci din domeniul afacerilor și din cel intelectual. Odată cu publicarea primei sale lucrări "Șocul viitorului", Toffler a creat o noua disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii. Acesta are un deosebit dar pentru definirea forțelor și tendințelor ce ne modelează viitorul în economia actuală bazată pe informații. În afară de Șocul viitorului și Al treilea val, Alvin și Heidi Toffler (soția și partenera intelectuală a acestuia de 51 de ani) au scris și alte cărți printre care se numără Război și antirăzboi, Puterea în mișcare și, recent, Crearea unei noi civilizații. Toffler este un important consultant pentru comunitățile militare și de spionaj din lume, laureat al Fundatiei McKinsey pentru contribuția în literatură și de asemenea co-președinte onorific al Comitetului American privind Dezvoltarea Fondului Națiunilor Unite pentru Femei. Alvin Toffler deține diplome onorifice în literatură, drept, ștințe, și management de la Universitatea Keio din Japonia. Cărți publicate Șocul viitorului (1970) Bantam Books Al Treilea Val (1980) Bantam Books Megatendințe Puterea în Mișcare (1990) Bantam Books Război și Anti-război - supraviețuirea în zorii secolului XXI (1995) Warner Books Crearea unei noi civilizații (1995) Turner Pub Consumatorii de cultură Gheorghe Alexandru-Dorin Grupa 2215C Peter Sloterdijk (n. 26 iunie 1947 în Karlsruhe) este un filozof și scriitor german, personalitate marcantă a dezbaterii publice contemporane. Scriitor prolific, după absolvirea Universității din München începe să publice o lungă serie de lucrări cu caracter filozofic. Prima dintre acestea, Critica rațiunii cinice, este remarcată imediat de comentatori și atinge un tiraj nemaiîntâlnit la o lucrare filozofică în Germania postbelică. Volumul este de altfel tradus, până astăzi, în peste 30 de limbi. Stilul de o mare claritate și expresivitate al lucrării, dezbărat de jargonul filozofic fastidios al eseurilor de critică marxizantă cu care publicul fusese obișnuit până atunci, contribuie la succesul acesteia și îl impune drept unul dintre cei mai novatori autori ai genului. Atras mai întâi, ca mai toată generația sa, de teoria critică și de lucrările corifeilor Școlii de la Frankfurt, Peter Sloterdijk se orientează treptat spre fenomenologie și spre rădăcinile morale ale existențialismului, revendicându-se de la gândirile radicale alcătuind curentul nietzscheanismului de stânga. Problematica postumanismului abordată de el cunoaște un interes tot mai mare, într-un deceniu în care descifrarea completă a hărții genomului uman deschidea perspectiva unei dezbateri etice în cel mai înalt grad importantă pentru viitorul umanității. Adept al renunțării la grila de interpretare gotică (i.e. "de înfricoșare", cf. engl. gothic) prin care aceste subiecte derivate din problematica geneticii, clonarea etc., erau reflectate în media internaționale și în discursul politic, Sloterdijk propune o abordare responsabilă și pragmatică a pașilor deschiși de noua perspectivă, instituirea unui set de "reguli" prin care evoluțiile să nu scape de sub controlul autorității, și care să reflecte noua viziune asupra umanismului și istoriei. Opera 1.Kritik der zynischen Vernunft, 1983 (Critica rațiunii cinice, ed. Polirom) 2.Regeln für den Menschenpark. Ein Antwortschreiben zu Heideggers Brief über den Humanismus, 1999 (Reguli pentru parcul uman, ed. Humanitas) 3.Die Verachtung der Massen. Versuch über Kulturkämpfe in der modernen Gesellschaft, 2000 (Disprețul maselor. Eseu asupra luptelor culturale în societatea modernă, ed. Ideea Design&Print) Gheorghe Alexandru-Dorin Grupa 2215C Emile Durkheim (n. 15 aprilie 1858, Épinal, Franța - d. 15 noiembrie 1917, Paris) a fost un filozof și sociolog francez de origine evreiască, considerat fondatorul școlii franceze de sociologie, având cea mai importantă contribuție în stabilirea academică a sociologiei ca știință și acceptarea acesteia în cadrul științelor umaniste. În familia lui Emile Durkheim a existat o puternică tradiție religioasă, iar el a studiat ebraica și doctrina talmudică. Emile Durkheim și-a susținut doctoratul în filozofie, iar titlul tezei sale a fost "Despre diviziunea muncii sociale". Teza principală a fost însoțită de o teză complementară redactată în limba latină. Unul din aspectele teoretice emise de fondatorul sociologiei franceze este cu siguranță conceptul de „integrare”. De ce și cum sunt integrați indivizii în societate? Integrarea traversează de la un capăt la celălalt cercetările conduse de Durkheim. Încă de la lucrarea sa "Despre diviziunea muncii sociale" (1893), în care pune problema naturii și a cauzei evoluției societăților moderne spre o mai mare diferențiere a funcțiilor sociale, Durkheim ridică problema originii ordinii sociale, contestă explicațiile artificiale, prin convenție, și propune o teorie bazată pe normă și sancțiune, ca fiind condițiile inițiale ale oricărei existențe în societate. Dacă împrumuta de la Herbert Spencer teza generală a evoluției societăților moderne către o mai mare diviziune a muncii, în analiză el se îndepărtează de această teorie. Pentru Durkheim, această schimbare macrosocială survine nu pentru că este necesară și corespunde unei finalități oarecare, ci pentru că este provocată de cauze mecanice precum sporirea volumului, a densității populației și a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate și aprofundate în Sinuciderea (1897). O altă lucrare importantă („Formele elementare ale vieții religioase”) definește esența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credințele, ritualul și o Biserică, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv și impersonal. Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, două instituții care contribuie la socializarea indivizilor. Gheorghe Alexandru-Dorin Grupa 2215C Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic și sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei și administrării publice. El și-a început cariera la Universitatea din Berlin, și mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena și la Universitatea din München. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei însărcinate cu susținerea Constituției dela Weimar. S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor și a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuții și în domeniul economiei. Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă și spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare, Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică diferențele de dezvoltare dintre culturile Occidentale și cele Orientale, și a subliniat importanța protestantismului ascetic care a condus la nașterea capitalismului, a birocrației și a statului rațional-legal din Vest. Într-o altă lucrare importantă, Politica, ca și vocație, Weber definește statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forței. Această idee a devenit o definiție fundamentală în studiul modern al științei politice în tradiția occidentală. Cele mai cunoscute contribuții ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene. Una dintre lucrările sale cele mai rodnice "Etica protestantă și spiritul capitalismului" este o analiză a modurilor în care valorile asociate protestantismului erau potrivite pentru dezvoltarea capitalismului. - făcând o sinteză a diferitelor convingeri și a valorilor asociate religiilor majore din interiorul creștinismului el a conchis că doar protestantismul și în particular calvinismul reprezintă premisele pentru apariția spiritului capitalist; - Weber a întreprins studii comparative care au arătat cum capitalismul a apărut numai în acele societăți în care predomina protestantismul; - el a remarcat și că alte civilizații cum ar fi China sau India erau pregatite pentru dezvoltare, dar numai din punct de vedere material și economic; - in fiecare dintre aceste culturi valorile religiei dominante nu puteau duce la apariția ”spiritul capitalist”; - calviniștii credeau în predestinare (ideea conform căreia Dumnezeu predestinează anumite suflete la salvare sau osândă și nimic din ceea ce fac indivizii nu poate influența acest lucru); Gheorghe Alexandru-Dorin Grupa 2215C Herbert Spencer (27 aprilie 1820 – 8 decembrie 1903) a fost un faimos sociolog, psiholog și gânditor britanic. Filosofia sa s-a dovedit utilă pentru politicienii conservatori, nu numai prin aplicabilitatea ei către ierarhia claselor sociale, dar și pentru concepția ei asupra justiției sociale care punea accent pe responsabilitatea individului pentru natura și acțiunile sale. Spencer a fost un sustinator al "legii libertății egale", un principiu de bază al liberalismului care susține că orice individ este liber să facă ce dorește atâta timp cât nu îi dăunează altui individ. Una dintre cele mai cunoscute teorii ale lui Specer este cea despre societatea militară și cea industrială. El a pus accentul pe multe probleme politice ale societății timpului său. Herbert Spencer prezintă un scurt istoric al celor două partide politice tradiționale ale Marii Britanii, conservatorii (Tory) și liberalii (Whig), marcând schimbările drastice care au intervenit în programele acestora în ultima vreme. Pentru Spencer “libertatea” ...poate fi măsurată, nu de natura guvernului sub care trăiește [...], ci de puținătatea restricțiilor impuse asupra individului; adevăratul liberal caută să-i respingă pe cei ale căror legi silesc și restricționează indivizii de la a face ceea ce ei cred de cuviință. Spencer urmează filozofia curentului liberal timpuriu, susținând faptul că legea este o restricționare a libertății și că această restrângere a libertății constituie un aspect negativ, justificabil doar când este un „rău necesar”, pentru ocrotirea libertății. Singura funcție a guvernului este aceea de a asigura păstrarea și buna aplicare a drepturilor individuale ale omului. Spencer susținea că educația, religia, economia și grija pentru cei săraci și bolnavi nu trebuiesc preluate de stat. În cuvintele lui Spencer: Dezvoltarea, în cea mai simplă și mai generală formă a sa, înseamnă integrarea materiei și, implicit, risipirea mișcării. Disoluția este, dimpotrivă, acceptarea mișcării și, implicit, dezintegrarea materiei. Social Statics, 1851 The Principles Of Psychology, 1855 First Principles, 1862 The Principles Of Sociology, 1876-1896 The Study Of Sociology, 1880 The Man Versus The State, 1884 The Factors Of Organic Evolution, 1887 Essays, Scientific, Political And Speculative, 1892 The Principles Of Biology, 1894 An Autobiography, 1904