GRUPUL ŞCOLAR “MIHAI BUSUIOC”, PAŞCANI ARGUMENT Odată cu dezvoltarea tehnologiei, calculatoarele devin şi ele din ce în ce mai performante. Multe dintre ele produc sunete, citesc Cd-uri şi prin intermediul microprocesoarelor performante permit comutarea rapidă între programe. Mai mult, în zilele noastre poţi asculta „vocea” calculatorului mult mai uşor, ţinând cont de diversificarea dispozitivelor audio. Am ales aceasta tema axandu-ma in principal pe pasiunea mea, muzica. Mi se pare fascinant modul in care aceasta ajunge la noi, prin diferite cai, gasindu-ne si in cele mai indepartate locuri. Si cum secolul XXI poarta numele de „secolul informatiei”, am incercat, incet-incet, sa obtin cat mai multe detalii si lucruri interesante despre puterea sunetului, viteza acestuia si modul in care se propaga. Stand in fata calculatorului, am constatat ca nu stiam mai nimic despre sunet. Multi probabil ca il definesc ca fiind „ceva ce aud”. Dar lucrurile nu stau chiar atat de usor, ele complicandu-se in momentul in care tu incerci sa aprofundezi, sa descoperi lucruri noi. O prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost „Ce este sunetul?” iar variantele de raspuns au fost multe. Cea mai usor insa de inteles este aceasta : Vibratiile corpurilor materiale se propaga prin aer ( in general prin orice alt gaz), si ajungand la ureche produc senzatia auditiva pe care noi o numim sunet. Trebuie sa mentionez insa ca nu toate oscilatiile receptionate de ureche sunt percepute auditiv. Obiectul acusticii il constituie studiul producerii si propagarii sunetelor, ingloband aici nu numai vibratiile auditive, ci si pe cele care nu produc senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele. Vibratiile produse intr-un punct al unui mediu elastic se propaga in acel mediu din aproape in aproape sub forma de unde. Exista numeroase mijloace, cu care putem produce sunete, mai ales in domeniul audibil. Cele mai intrebuintate sunt: diapazoanele, fluierele, si coardele vibrante. Dupa cum bine stim, perceperea sunetelor de catre om se realizeaza prin intermediul urechii. Sub actiunea unui sunet de inaltime data, vibreaza anumite fibre, excitant terminatiile corespunzatoare ale nervului auditiv, care, la randul sau transmite excitatia la creier. Se constata ca frecventa sunetelor este cuprinsa aproximativ intre 16 Hz si 20000 Hz. Aceste limite variaza insa de la persoana la persoana , si in general, cu varsta, astfel la aceeasi persoana limita superioara scade. Revenind la muzica, formata bineinteles din sunete si note muzicale, pot spune ca modul in care aceasta ajunge la noi constituie un element foarte importat. Depinde foarte mult de dispozitivul audio detinut. Daca acesta este unul performant, atunci sunetele ajung la noi neschimbate, naturale, iar daca dispozitivul este unul nu foarte reusit, atunci sunetele sufera schimbari si nu ajung la noi asa cum ar trebui. Dispozitivul audio este un ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) şi care îndeplineşte o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. Acestea fiind spuse, sper ca lucrarea de fata sa fie un document informativ pentru cei interesati, la fel ca si mine, de domeniul sunetelor, a dispozitivelor audio şi a plăcilor de sunet. Mai mult, sper ca ideile punctate aici sa aiba o reala importanta in descoperire unor lucruri noi in aceste domenii. CUPRINS Argument..........................................................................................................................1 Cap.I PLACA DE SUNET …………………………………………………………….4 1.1 Caracteristici...............................................................................................................4 1.2 Funcţionarea.............................................................................................................11 Cap.II INSTALAREA PLACII DE SUNET .................................................................16 2.1 Conectarea adaptorului la placa de sunet .................................................................16 2.2 Instalarea adaptorului ...............................................................................................17 2.3 Conectarea boxelor la PC si finalizarea instalarii .....................................................18 2.4 Remedierea problemelor legate de placa de sunet ...................................................18 2.5 Conflicte hardware ...................................................................................................19 2.6 Rezolvarea conflictelor hardware .............................................................................20 NORME DE PROTECTIA MUNCII ............................................................................21 CONCLUZII ...................................................................................................................23 BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................24 Cap I Placa de sunet 1.1 Caracteristici. Sunetul este un fenomen fizic înţeles ca o variaţie rapidă a presiunii aerului. Deplasarea unui obiect creează în faţa obiectului o zonă de presiune ridicată, iar în spatele acestuia o zonă de presiune joasă. Presiunea ridicată împinge aerul în toate direcţiile, după care aerul se împrăştie şi presiunea scade. Simpla mutare a unui obiect creează un curent de aer. Sunetul apare atunci când obiectul este deplasat cu viteză mare, într-o mişcare oscilantă. Pentru a se propaga, sunetul are nevoie de un mediu de transmisie. Viteza acestuia nu depinde de obiectul deplasat, însă depinde de densitatea aerului (sau a mediului de transmisie). Cu cât densitatea este mai mare, cu atât este mai mare viteza sunetului iar intensitatea scade o dată cu distanţa, pe măsură ce tot mai mult aer intervine în ciclurile de comprimare-decomprimare. Corpul omenesc posedă un mecanism numit ureche, care detectează variaţiile de presiune sau undele sonore. Acesta este un dispozitiv mecanic, un convertizor reglat să reacţioneze la variaţiile de presiune care creează sunetul. Pentru a manipula sunetele, PC-ul are nevoie de o formă convenabilă, corespondenta sunetului din electronică denumită componenta audio analogică, care foloseşte semnale electrice pentru a reprezenta intensitatea undelor acustice. Aceste semnale sunt transformate în interiorul PC-ului în semnale audio digitale, compatibile cu microprocesoarele, cu alte circuite digitale şi cu sistemele acustice. În plus, calculatorul poate genera propriile sale semnale digitale prin procesul denumit sinteză. Pentru a reface sunetele iniţiale din aceste semnale digitale se utilizează un circuit propriu audio denumit placă de sunet care include convertorul digital-analogic şi un amplificator (conţine un fel de sintetizator). Ultima etapă este de a transmite semnalele convertite la difuzoarele externe, care le transformă în unde acustice. A. Componenta audio analogica Sunetul este un fenomen analogic, cu două caracteristici de bază: intensitatea (amplitudinea) şi frecvenţa – care variază într-un domeniu foarte mare de valori. Frecvenţa se măsoară în hertzi, domeniul frecvenţelor recepţionate de om fiind 20 la 15000 Hz sau chiar 20000 Hz. Frecvenţele joase corespund notelor de bas, iar cele înalte sunetelor ridicate, stridente care compun tonurile superioare din muzică. Frecvenţele joase au lungimi de undă mari, de ordinul a 3 m pentru notele de bas mijlocii şi ceea ce permite ocolirea uşoară a obiectelor şi umplerea unei camere cu un singur difuzor. Auzul uman nu este sensibil la frecvenţe joase, deci sursa frecvenţelor joase nu poate fi localizată uşor, ceea ce permite proiectanţilor utilizarea unui singur difuzor pentru frecvenţe joase, denumit subwoofer. Amplitudinea descrie intensitatea sau puterea sunetului şi este denumită nivel de presiune sonoră. Pragul auzului uman este de 0,0002 microbari, adică 1/5.000.000.000 din presiune atmosferică normală, urechea umană fiind un detector foarte sensibil la variaţiile de presiune. Decibelii sunt utilizaţi la măsurarea nivelului intensităţii sonore. Unitatea de bază este belul, denumit după Alexander Graham Bell, dar uzual se lucrează cu decibelul, care este de fapt o relaţie între două valori măsurate. Un bel este raportul dintre două puteri exprimate în formă logaritmică de exemplu, o sursă sonoră puternică are 1 watt, iar una mai slabă un miliwatt, ceea ce duce la un raport de 1000:1. Logaritm din 1000 este 3, deci relaţia este de 3 beli sau 30 decibeli adică un watt este mai puternic cu 30 decibeli decât un miliwatt. Decibelii descriu cu aproximaţie puterea sunetelor, pentru urechea umană un sunet de două ori mai puternic nu are o sursă de două ori mai puternică datorită funcţiei logaritmice a auzului uman. Pentru om, un sunet de două ori mai intens trebuie generat cu o putere de 10 ori mai mare, ceea ce înseamnă o creştere a nivelului cu 3 decibeli (log10=0.3beli=3 decibeli). Cel mai răspândit la sistemele acustice este sistemul de măsurare în dBm. 0 dBm=1miliwatt în circuitul de 600 ohmi. Unităţile de volul se măsoară cu VUmetre, 0 semnificând nivelul de 4dB peste 0 dBm. Impedanţa: toate circuitele străbătute de curent se încălzesc, datorită caracteristicii numită rezistenţă, măsurată în ohmi. Opusul rezistenţei este conductivitatea, măsurată în mho. Opoziţia circuitelor audio la fluxul de curent alternativ, sensibilă la frecvenţa curentului se numeşte reactanţă. Suma rezistenţei şi reactanţei unui circuit la o frecvenţă dată se numeşte impedanţă. Când impedanţa sursei nu corespunde cu cea adispozitivului destinaţie se pierde putere electrică. Adaptarea impedanţelor este cea mai importantă problemă la conectarea difuzoarelor. Dacă un difuzor are o impedanţă prea mică poate genera curenţi peste capacitatea circuitelor de ieşire ale amplificatorului defectându-l. La circuitele audio de nivel scăzut mai important este voltajul semnalului, nivelurile de tensiune aşteptate trebuind să fie identice pe circuitele conectate. Cele mai multe circuite de nivel scăzut folosesc conexiuni de tip punte, în care o intrare cu impedanţă mare este conectată la o ieşire cu impedanţă mică. Multe plăci de sunet nu au decât ieşire pentru difuzor. De regulă pot fi conectate direct la ieşirea AUX a amplificatorului stereo fără pericol de supraîncărcare a circuitelor datorită neadaptării impedanţei. Un amplificator de 1 watt cu o impedanţă de 8 ohmi produce 125 milivolţi suficient pentru AUX care sunt între 100 şi 150 mV. Deasemenea, căştile au impedanţa de 600 ohmi, astfel încât se pot cupla fără probleme la ieşirile difuzorului de 8 ohmi, utilizându-se de fapt doar 1/75 din puterea semnalului. Distorsiunea este o deformare mică a sunetului aplicată de amplificatoarele audio analogice şi se exprimă ca raportul dintre semnalele necesare dorite şi cele nedorite, sub formă de procent. Cele mai bune amplificatoare sunt cele cu distorsiuni mici. Plăcile de sunet produc multă distorsiune, mai atenuată la folosirea semnalului stereo. B. Componenta Audio Digitala După ce semnalul corespunzător sunetului este transformat din forma analogică în formă digitală, putem spune că înregistrarea digitală a sunetului transformă muzica în numere. Placa de sunet analizează formele undelor sonore de mii de ori pe secundă şi atribuie o valoare numerică tăriei sunetului în fiecare analiză, apoi înregistrează numerele. Reproducerea muzicii se face invers, numerele înregistrate regenerând semnalul corespunzător la intervale de timp egale cu cele folosite la analiza semnalului original, rezultând o copie aproape exactă a semnalului audio original. Înregistrarea digitală este influenţată de câteva variabile: frecvenţa cu care este examinat semnalul audio original, denumit frecvenţă de eşantionare şi codul numeric atribuit fiecărui eşantion. Frecvenţa de eşantionare limitează răspunsul în frecvenţă al unui sistem, cea mai mare frecvenţă la care poate fi înregistrată şi reprodusă digital fiind jumătate din cea de eşantionare. Sistemul audio digital pentru CD utilizează o frecvenţă de 44,1 KHz. Alte frecvenţe de eşantionare sunt: Rate (Hz) Application 5563.6 Apple Macintosh, lowest quality 7418.3 Apple Macintosh, low quality 8000 Telephone standard 8012.8 NeXT workstations 11,025 PC, low quality (1/4 CD rate) 11,127.3 Apple Macintosh, medium quality 16,000 G.722 compression standard 18,900 CD-ROM/XA long-play standard 22,050 PC, medium quality (1/2 CD rate) 22,254.5 Basic Apple Macintosh rate 32,000 Digital radio, NICAM, long-play DAT, HDTV 37,800 CD-ROM/XA higher-quality standard 44,056 Professional video systems 44,100 Basic CD standard 48,000 DVD, Audio Codec '97, Professional audio recording 96,000 DVD at highest audio quality Rezoluţia, numărul de biţi dintr-un cod digital sau profunzime (bit depth), stabileşte nr. de valori distincte ce pot fi înregistrate. Un cod digital pe 8 biţi poate reprezenta 256 de obiecte diferite. Sistemele acustice de înaltă calitate folosesc minim 16 biţi pentru a micşora distorsiunea şi zgomotele. Lărgimea de bandă – pentru un semnal audio stereo se folosesc o frecvenţă de eşantionare de 44,1 KHz şi un cod digital de 16 biţi, ceea ce înseamnă că trebuie procesaţi 150 Kb/sec, adică 9 Mb/minut. Pentru a salva spaţiu pe disc, plăcile de sunet pot folosi valori mai reduse pentru frecvenţa de eşantionare şi pentru profunzime. Sinteza – Hermann Helmholtz a descoperit că orice ton muzical este compus din vibraţii ale aerului care corespund unei forme de undă periodice. Circuitul de bază folosit pentru generarea frecvenţelor, oscilatorul, produce un ton foarte curat, astfel încât sunetul pare ireal – electronic, deoarece sunetele naturale nu sunt simple frecvenţe ci colecţii de mai multe frecvenţe de tării diferite. Generarea unui sunet presupune de fapt realizarea combinaţiei corecte de frecvenţe, fapt posibil prin sinteză. · Sinteza substractivă – primele sintetizatoare au folosit tehnologia analogică, create pe principilu sintezei substractive. Sintetizatoarele generau sunete cu ajutorul unor oscilatoare speciale, denumite generatoare de formă de undă, care creeau sunete bogate în armonici. În locul sunetelor clare ale undelor sinusoidale, ele generau unde pătratice, ca dinţii de fierăstrău şi alte forme intermediare. Tehnologia digitală apărută ca soluţie alternativă, a făcut ca sintetizatoarele digitale să ofere un control foarte mare al sunetelor şi posibilitatea de a crea sunete complet noi, înlocuind instrumentele muzicale foarte scumpe. · Sinteza aditivă – opusul sintetizatorului substractiv este cel aditiv care construieşte sunetele prin metoda cea mai logică – alăturarea frecvenţel orce compun un sunet muzical. · Sinteza FM (cu modulaţie de frecvenţă) – operează astfel: este generată o frecvenţă sau sunet numit purtătoare combinată cu o a doua frecvenţă numită modulatoare. Când cele două au frecvenţe apropiate rezultatul este o undă complexă. Un sistem de sintetizare FM are nevoie de două oscilatoare pentru producerea undelor sinusoidale, fiecare numită operator. Cele mai cunoscute sintetizatoare FM au 4-6 operatori. Totul încape pe un singur cip, ceea ce duce la un cost mic de implementare. · Sinteza pe baza unui tabel de unde, numită şi eşantionare, foloseşte în loc de tonuri forme de undă reprezentative pentru anumite sunete. Reprezentarea se face folosind forma de undă exactă a sunetului, toate formele de undă ce pot fi produse de sistem fiind memorate eîntr-un tabellectronic. Dezavantajul este că necesită un spaţiu mare de stocare a tabelului. · Tehnici avansate – cea mai nouă tehnică se bazează pe modelarea instrumentelor reale, în loc să descompună forma de undă creată de instrument, se construieşte cu aproximaţie forma de undă la fel cum o face instrumentul. Avantajul este un control sporit asupra operaţiilor. · Sistemele audio în Internet – cea mai mare problemă este lărgimea de bandă, de ex o simplă conversaţie 300 – 3000 Hz necesită 60 K/sec, mult peste posibilităţile unui modem 33600. În plus Internetul a fost gândit ca o reţea asincronă cu comutare de pachete, utilizând protocolul TCP/IP care nu poate transmite date izosincrone (transmisiile directe). Pentru aceasta se utilizează produse pentru prelucrarea datelor audio ca Internet Wave şi RealAudio. Comprimarea, folosită pentru a stoca mai multe sunete pe o suprafaţă a discului. Algoritmii de comprimare decomprimare sunt denumiţi codecuri. Windowsul 95-98 includ suport software pentru codecuri. MPEG utilizat de regulă ca standard video, descrie şi informaţiile audio ataşate imaginii în mişcare. Sistemul său de comprimare este folosit pentru DVD. Modelul de bază are 3 straturi, ce formează o ierarhie: strat 1 32 – 448 kbiţi/sec optim 192 kbiţi/sec aplicat la Digital Compact Casette strat 2 32 – 384 kbiţi/sec optim 128 kbiţi/sec aplicat la MUSICAM (Difuzare) strat 3 32 – 320 kbiţi/sec optim 64 kbiţi/sec aplicat la DVD, sunete Internet 1.2 Funcţionarea Vocea din calculatorul tău care te anunţă când ai primit un nou e-mail este făcută posibilă cu ajutorul plăcii de sunet. De dinaintea apariţii plăcii de sunet, calculatoarele personale erau limitate la beep-uri dintr-un mic difuzor de pe placa de bază. Spre sfârşitul anilor ’80, plăcile de sunet au început să lucreze în calculatorul multimedia şi au dus jocurile pe calculator la un nivel total diferit. În 1989, Creative Labs a introdus placa de sunet Creative Labs SoundBlaster®. De atunci, multe alte companii au introdus plăci de sunet, iar Creative a continuat să perfecţioneze plăcile Sound Blaster. A. Anatomia unei placi de Sunet O placă de sunet conţine: · Un procesor de semnal digital (DSP) care controlează computaţiile · Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intră în calculator · Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de date · Interfaţă pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru conectarea echipamentelor muzicale externe (pentru majoritatea plăcilor, game portul este folosit de asemenea pentru conectarea unui adaptor MIDI extern) · Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor şi microfonului, la fel şi alte intrări şi ieşiri · Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad Plăcile de sunet curente deobicei se instalează în slot-ul PCI, pe când altele mai vechi şi ieftine se instalează pe bus-ul ISA. Multe din calculatoarele din ziua de azi incorporează placa de sunet ca un chipset direct pe placa de bază. Aceasta lasă un slot liber pentru alte periferice. SoundBlaster Pro este considerată factorul standard pentru plăcile de sunet. Aproape toate plăcile de sunet de pe piaţă în ziua de azi includ cel puţin compatibilitate cu SoundBlaster Pro. Deseori, diferite mărci de plăci de sunet de la producători diferiţi folosesc acelaşi chipset. Chipset-ul de bază vine de la un producător de chipset-uri. Producătorul de plăci de sunet adaugă diferite funcţiuni şi programe pentru a putea diferenţia produsele lor. Plăcile de sunet pot fi conectate la: · căşti · difuzoare cu amplificator · sursă de intrare analogică · microfon · radio · deck cu casetă · CD player · sursă de intrare digitală · casetă audio digitală (DAT) · CD-ROM · sursă de ieşire analogică – deck cu casetă · sursa de ieşire digitală · DAT · CD inscriptibil (CD-R) Câteva din plăcile de sunet foarte performante oferă ieşiri pentru 4 difuzoare şi o interfaţă de ieşire digitală printr-o mufă. Pentru audiofili, există o nouă generaţie de plăci de sunet digitale. O placă de sunet digitală este practic pentru aplicaţii care au nevoie de sunet digital, cum ar CD-R şi DAT. Rămânând digital fără conversie de la sau către analog ajută să prevină ceea ce este numit „pierdere generaţională”. Plăcile de sunet digitale au intrări şi ieşiri digitale, pentru a putea transfera date de pe DAT, DVD sau CD direct pe hard disk-ul din calculator. În mod normal, o placă de sunet poate sa facă 4 lucruri cu sunet: · să reproducă muzică înregistrată, (de pe CD-uri sau fişiere audio, cum sunt wav sau MP3), de la jocuri sau de pe DVD-uri · să înregistreze audio în diferite formate media de pe diferite surse externe (microfon sau deck de casetă) · să sintetizeze sunete · să proceseze sunete existente DAC (controler audio digital) şi ADC-ul (convertor analog-digital) aduc modul pentru transmiterea în şi în afara plăcii de sunet în timp ce DSP-ul (procesor de sunet digital) supraveghează procesul. DSP-ul se mai ocupă şi oricare altă alteraţie a sunetului, cum ar fi ecoul sau sunetul 3D. Din cauză că DSP-ul se concentrează la procesarea sunet-ului, procesorul principal al calculatorului se poate ocupa cu alte treburi. Plăcile de sunet vechi foloseau sintetizator FM pentru a crea sunete. Sintetizatorul FM ia tonuri de frecvenţe variate şi le combină pentru a crea o aproximaţie a unui anumit sunet, cum ar fi cel a unei trompete. În timp ce sintetizatorul FM s-a dezvoltat până la punctul în care sună foarte realist, el nu se compară cu sintetizatorul wavetable. Sintetizatorul wavetable funcţionează prin înregistrarea unei mici părţi din sunetul instrumentului actual. Această parte este cântată în continuu pentru a suna exact ca instrumentul înregistrat cu o acurateţe incredibilă. Sintetizatorul wavetable a devenit noul standard pentru majoritatea plăcilor de sunet, dar unele mărci ieftine încă mai folosesc sintetizatorul FM. Puţine plăci de sunet le includ pe ambele. Plăcile de sunet foarte sofisticate au un suport mai mare pentru instrumente MIDI. Folosind un program de muzică, un instrument echipat cu MIDI poate fi ataşat la placa de sunet pentru a-ţi permite să vezi pe ecran notele muzicale a melodiei tale. B. Producerea sunetului Să zicem ca vorbeşti în microfonul calculatorului tău. Placa de sunet creează un fişier audio în format wav din intrarea de date din microfon. Procesul de transformare a acelui sunet într-un fişier ce va fi înregistrat pe calculator este: 1. Placa de sunet primeşte în continuu, sunet analog (în formă unor valuri) din jack-ul de intrare de microfon. Semnalele analogice primite variază şi în amplitudine şi în frecvenţă. 2. Software-ul din calculator selectează care intrări vor fi folosite, depinzând dacă sunetul este mixat cu un CD din CD-ROM. 3. Semnalul analog în formă de “val” mixat este procesat în timp-real de un convertor analog- digital (ADC), creând o ieşire binară (digitală) de 0-uri şi 1-uri. 4. Ieşirea digitală de la ADC trece în DSP. DSP-ul este programat de o serie de instrucţiuni stocate într-un alt chip de pe placa de sunet. Una din instrucţiunile DSP-ului este sa compreseze informaţia digitală pentru a păstră spaţiu liber. DSP-ul mai lasă şi procesorului calculatorului să lucreze alte informaţii în timp ce acesta lucrează. 5. Ieşirea din DSP este transmisă în bus-ul de date al calculatorului prin modul de conectare a plăcii de sunet. 6. Informaţia digitală este procesată de procesorul calculatorului şi trimis către controlerul hard-disk-ului. Apoi este trimis pe hard-disk ca un fişier wav înregistrat. Pentru a asculta un fişier wav înregistrat, procesul este pur şi simplu inversat: 1. Informaţia digitală este citită de pe hard disk şi trimisă către procesorul central. 2. Procesorul central trimite apoi informaţia către DSP-ul de pe placa de sunet. 3. DSP-ul decompresează informaţia digitală. 4. Informaţia digitală decompresată din DSP este procesată în timp real de către circuitul convertorului digital-analog (DAC), creând un semnal analog pe care îl auzi în căşti sau în difuzoare, depinzând de ce este conectat în jack-ul de ieşire a plăcii de sunet. ] Cap.II INSTALAREA PLACII DE SUNET (ADAPTORULUI AUDIO) 2.1 Conectarea adaptorului la placa de baza Inainte de a putea instala o placa de sunet, este nevoie ca aceasta sa fie pozitionata in unul din sloturile PCI aflate pe placa de baza. In figura 7 se prezinta modul in care utilizatorul poate conecta placa de sunet la placa de baza prin intermediul portului PCI. Fig. 7 Porturile PCI de pe placa de bază în care se poate monta placa de sunet In cazul in care calculatorul are mai multe porturi PCI libere este indicat ca, adaptorul audio sa fie introdus intr-un port apropiat unuia dintre colerele de pe procesor sau de la sursa. Fig. 8 Setarea portului PCI în care se montează placa de sunet 2.2 Instalarea adaptorului Dupa pozitionarea corecta in slotul PCI, utilizatorul trebuie sa instaleze anumite drivere pentru ca placa de sunet sa fie recunoscuta de sistemul de operare. Aceste drivere, in general, vin in pachetul placii de sunet direct de la producatorul adaptorului. Sistemele de operare ca Windows 2000/XP au o magazie proprie de drivere dar acestea sunt doar pentru firmele renumite. Pentru ca placa de sunet sa functioneze cat mai bine utilizatorul este nevoit sa caute drivere noi compatibile placii de sunet, iar acestea se pot gasi pe site-ul firmei producatoare. Dupa ce driverul placii de sunet a fost instalat, in Windows System Tray va aparea pictograma unui difuzor. Daca pictograma nu este vizibila, atunci aceasta poate fi instalata prin intermediul pictogramei Add/Remove Programs din Control Panel. Sub Windows XP, se deschide pictograma Sounds and Audio Devices, se executa un clic pe eticheta Volume, apoi pe casuta Place Volume Icon in the Taskbar. 2.3 Conectarea boxelor de PC si finalizarea instalarii Dupa ce placa adaptoare a fost instalata, la mufele jack pentru difuzoare externe puteti conecta boxele. De obicei, pentru a comanda boxele, placile de sunet furnizeaza puterea de patru wati pentru fiecare canal. Daca se doreste folosirea unui sistem de boxe 5.1 este necesar citirea cu atentie a modului de conectare a acestuia. Pentru a folosi boxele spate pentru semnal audio 3D este necesara ajustarea proprietatilor cu ajutorul software-ului de control al mixerului, furnizat cu placa de sunet. La fel ca boxele PC, unei placi de sunet i se poate conecta o statie stereo pentru amplificare. 2.4 Remedierea problemelor legate de placa de sunet Pentru a functiona, un adaptor audio are nevoie de resurse hardware la nivelul IRQ, o adresa de port I/O de baza si canale DMA, care nu intra in conflict cu alte dispozitive. Cele mai multe adaptoare sunt preconfigurate sa foloseasca resursele adaptorului Sound Blaster standard, care a inceput sa fie asociat cu adaptoarele audio. Totusi, ocazional apar probleme, chiar si in cazul adaptoarelor Plug and Play. Depanarea poate insemna modificarea unor parametri folositi de BIOS-ul sistemului pentru dispozitive PnP (Plug and Play), mutarea placii de sunet in alt slot sau chiar reconfigurarea celorlalte dispozitive din calculator. 2.5 Conflicte hardware Cea mai obisnuita problema legata de adaptoarele audio este faptul ca ele intra in conflict cu alte dispozitive instalate in calculator. Este posibil ca adaptorul audio, desi e instalat corect, pur si simplu sa nu functioneze, repeta la nesfarsit acelasi sunet sau face PC-ul sa se blocheze. Aceasta situatie se datoreaza unui conflict de hardware. Pentru ce se bat oare? In principal, pentru aceleasi linii de semnal ale magistralei sau canale utilizate pentru a conversa cu PC-ul. In tabelul urmator se prezinta alocarea resurselor tipice ale placilor de sunet care folosesc un slot PCI. Dispozitiv Intrerupere Porturi I/O Canal DMA 16 biti Canal DMA 8 biti Audio IRQ 5 220h-233h DMA 5 DMA 1 Port MIDI - 330h-331h - - Sintetizator FM - 388h-38Bh - - Port de joc - 200h-207h - - In cazul in care utilizatorul foloseste programe sau jocuri MS-DOS acesta trebuie sa verifice ca software-ul care foloseste placa de sunet este configurat corect (figura 8). 2.6 Rezolvarea conflictelor hardware Conflictele de resurse sunt destul de rare pe adaptoarele audio PCI actuale, multumita suportului prin tehnologia Plug and Play si caracteristicilor PCI de partajare/redirectinare IRQ permisa de Windows , precum si seturile de cipuri recente. In cazul in care utilizatorul foloseste, inca, Windows ’95 sau un adaptor audio ISA, acesta poate intampina probleme serioase datorita conflictelor IRQ si DMA. NORME DE PROTECTIA MUNCII Pentru evitarea oricaror accidente in procesul de depanare a calculatoarelor se impun respectarea cu strictete a normelor de protectie si securitate a muncii.Masurile generale ce trebuiesc stiute sunt urmatoarele: 1.Efectuarea instructajului de protectia muncii la angajare si periodic. 2.Interzicerea desfasurarii activitatii intr-un loc de munca daca nu are instructajul consemnat in fise. 3.Calculatoarele care sunt alimentate direct la retea sau prin transformator se vor alimenta printr-un transformator separator avand raportul de transformare 1:1 4.Conectare la una sau mai multe prize de pamant a carcaselor exterioare ale aparatului de masura si a invelisului metallic al ciocanului de lipit. 5.Conectare aparatelor de masura in interiorul calculatorului atunci cand acesta este alimentat de la retea, se recomanda a fi facuta cu o singura mana, pentru cealalta avand grija sa nu vina in contact cu partile metalice de pe masa ale altor aparate de masura aflate in montaj. 6.Masurile in circuit FIT se vor face respectand urmatoarea ordine de lucru: -conectarea aparatului de masura in interiorul circuitului in care se face masurarea. -deconectarea calculatorului de la retea. -descarcarea condensatoarelor electrolitice sau de FIT si apoi deconectarea aparatului de masurare. 7.Evitarea atingerii anexelor metalice ale organelor de comanda exterioare in cazul scoaterii sau caderii butoanelor care leizolau electronic la calculator fara transformator pe retea,perioada cand cordonul de alimentare este introdus in priza retea. 8.La efectuarea oricaror operatii de depanare se recomanda ca operatorul sa aiba mainile uscate, sa poarte eventual manusi de cauciuc, iar sub picioare sa aiba un covor izolat din cauciuc sau material plastic. 9.Dupa deconectarea de la retea a calculatorului inainte de a atinge orice piesa, condensatoarele electrice si cele FIT se vor descarca la masa, iar anodul TK se va descarca de sarcinile electrice reziduale cu ajutorul unui conductor care are capat conectat la masa. CONCLUZII Ca o concluzie la cele scrise mai sus, pot spune ca dispozitivele audio sunt indispensabile unui calculator, mai ales atunci cand esti interesat de diferite sunete, sau, ca in cazul meu, de muzica. Rasfoind acest material, am aflat ce inseamna sunetul: vibratiile corpurilor materiale se propaga prin aer( in general prin orice alt gaz), si ajungand la ureche produc senzatia auditiva pe care noi o numim sunet, cum se produce si cum se propaga. Mai departe am invatat ce este o placa de sunet, cum se utilizeaza si din ce este formata. Si despre difuzor am aflat lucruri noi, constructia si tipologia sa. De retinut ar fi si definitia dispozitivului audio, care este un ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) şi care îndeplineşte o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. In concluzie pot spune ca mi-a facut placere sa realizez acest proiect cu o tema atat de interesanta, am aflat lucruri noi si utile si sper ca si voi, la randul vostru, va veti bucura de acest material si ca va va fi folositor. BIBLIOGRAFIE Carti: PC depanare si modernizare-editura Teora PC pas cu pas (editia a II-a revazuita si adaugita)-editura Polirom Siteuri: www.audio-soft.com0 www.c-media.com www.soundcard.com www.totul-despre-calculator.ro www.warezBB.ro PAGE 22