Aspecte Privind Realizarea Intereselor Geopolitice

Aspecte privind realizarea intereselor geopolitice Aspecte privind realizarea intereselor geopolitice 1.1 Identificati esenţa „interesului naţional”, „interes geopolitic” (3p.) 1.2 Stabiliţi factorii care stau la promovarea intereselor geopolitice (5p.) 1.3 Estimaţi rolul sferelor de interes şi de influenţă a actorilor geopolitici (7p.) Subiectul 1) . Conceptul de interes national este fundamantal pentru orientarea politicii externe. El reprezinta calauza principala a intregii activitati externe desfasurate de un stat. In acelasi timp, in ciuda utilizarii lui frecvente, el este, totusi, un concept relativ vag, deoarece exprima mai degraba aspiratii, care, pentru a capata valoare practica, trebuie operationalizate, fiind in acelasi timp un concept polemic (fortele politice il interpreteaza diferit, in functie de propriile interese).   2. Conceptul se defineste printr-o serie de parametri: primul il constituie gradul sau de generalitate - nu orice interes ingust intra in categoria interesului national, ci numai cele care au o acoperire cat mai larga -; al doilea parametru il constituie gradul de perenitate – caci nu este vorba de interese conjuncturale, ci de cele cu adevarat durabile, care nu sunt alterate de trecerea timpului; in sfarsit, avem in vedere capacitatea unor asemenea interese de a fi traduse in practica politica, caci, fara aceasta, ele raman doar in stadiul aspiratiilor imposibil de atins.   3. Cand vorbim de interes national, nu avem in vedere un interes anume, bine definit, ci o suma de interese, care converg spre asigurarea, pe de o parte, a securitatii, pe de alta a bunastarii actorului dat. (De analizat, prin prisma securitatii situatia Romaniei din anul 1940, dupa amputarile teritoriale, precum si, prin prisma bunastarii, situatia actuala)   “Un interes national – spune Samuel Huntington – este un bun public care preocupa pe toti, sau pe cei mai multi cetateni; un interes national vital este acel interes pentru care ei sunt gata sa-si verse sangele si sa-si cheltuiasca bogatia pentru a-l apara. Interesele nationale combina, de regula, securitatea cu preocuparile materiale, pe de o parte, sipreocuparile morale si etice, pe de alta parte.“   4. Concret, interesele care intra in categoria interesului national se exprima prin valori, care se traduc apoi in obiective palpabile, pe care actorul trebuie sa le indeplineasca. Odata stabilit obiectivul, trebuie alese mijloacele de atingere a acestuia, iar, in cadrul lor, modalitatile concrete prin care se procedeaza. Acest lucru este valabil atunci cand actorul este cel ce lanseaza o initiativa de politica externa; cand insa trebuie sa raspunda la o initiativa lansata de alt actor, deci la un stimul extern, el trebuie sa identifice raspunsul (urmarind aceeasi secventa: obiectiv –modalitate – mijloc) care ii asigura satisfacerea in cel mai inalt grad a propriului sau interes national. Exemplificari.   5. In ce priveste clasificarea intereselor, in esenta exista trei categorii mari: * cele care exprima valori fundamentale – integritate teritoriala, independenta, suveranitate etc. – asupra carora nu se negociaza; * cele asupra carora, desi importante, se poate negocia (vezi acorduri de control al armamentelor si/sau dezarmare), atata timp cat, prin negociere, se mentine echilibrul initial; * cele care fac obiectul curent al negocierilor – de pilda, drepturi de navigatie pe Dunare etc.   6. In ce priveste purtatorii intereselor respective, distingem un evantai larg, care merge de la individ, prin intermediul unor forme de asociere crescator complexe (grupuri, clase, partide), pana la natiune. In acest sens, o problema fundamentala este cea a raportului corect dintre realitate si perceptie; cine imi garanteaza mie ca ceea ce imi prezinti tu, guvernant, ca fiind un interes major, care face parte cu siguranta din interesul national, este intr-adevar un asemenea interes ? (Exemplul din The Economist); cum pot eu, guvernant, sa am siguranta ca interpretarea pe care o dau eu interesului national este cea conforma cu realitatea ? In acest domeniu nu exista detinatori ai adevarului absolut ! Tocmai de aceea, convergenta opiniilor, chiar a celor initial contrare – realizata pe calea compromisului politic -, sau, cu alte cuvinte, rezultanta lor poate fi cea mai apropiata de realitatea obiectiva.   7. In practica, intre actori se constata existenta atat aconvergentei/complementaritatii de interese – care formeaza baza colaborarii – cat si neconvergenta, chiar conflictul de interese, care trebuie eliminat, recurgandu-se la un intreg evantai de procedee delimitat la un capat de negocieri, iar la celalalt derazboi. Analiza realitatii/fenomenului geopolitic cu metode si tehnici proprii istoricului conduce la concluzia ca acesta a aparut în câmpul relatiilor internationale din momentul în care un stat a avut interesul si forta necesara sa-si impuna suveranitatea sau controlul în alte zone geografice apropiate sau mai departate de spatiul pe care s-a constituit ca entitate politica de sine statatoare. Fenomenul a fost sesizat si observat înca de la începuturile manifestarii lui în viata popoarelor antice, dar nu s-a constituit în disciplina/stiinta decât foarte târziu, la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul veacului urmator. De remarcat faptul ca, în ceea ce priveste teoria geopolitica, opiniile referitoare la definirea fenomenului/realitatii, la interpretarea si mai ales la prognozarea evolutiei sale sunt extrem de diverse si îmbraca întreg registrul de la concordanta pâna la contradictii si negare de sensuri. Acest aspect prezent în dezbaterile si lucrarile de geopolitica a condus de multe ori nu la clarificarea acelui segment al relatiilor dintre state sau alti actori, care este geopolitica, ci la sporirea confuziei. Confuzia cea mai des întâlnita este generata de semnul egalitatii care se pune între teoria geopolitica pe de-o parte si propaganda care are ca suport informatia si cartografia geopolitica pe de alta parte. Acest lucru a avut consecinte grave pentru evolutia teoriei geopoliticii, deoarece timp de mai multe decenii dupa încheierea celui de-al doilea razboi mondial aceasta a fost marginalizata sau chiar interzisa. O destinatie neta între teoria geopolitica si cartografia geopolitica de propaganda este absolut necesara. Creşterea statelor este explicată printr-un factor pe care Fr. Ratzel (1844-1904) l-a numit "simţul spaţiului". Unele state sunt apte pentru expansiuni teritoriale iar altelesunt lipsite de această capacitate. Datorită acestui lucru asistăm în desfăşurarea istoriei lao dispută pentru spaţiu în care unii vor pierde, iar alţii vor câştiga.Deşi caracterizat ca părinte al geopoliticii în fundamentarea obiectivelor politiceale statului în raport cu alte state, considerăm că este mult mai aproape de realitateaprecierea lui Ratzel ca fondator al geografiei politice ("Geografia politică" -1877),ideea pivot a construcţiei sale teoretice fiind asemănarea dintre state şi organisme.Statul, conform autorului, este subordonat "aceloraşi influenţe ca tot ceea ce vieţuieşte"iar elementul fondator al acestuia este înrădăcinarea unei comunităţi într-un anumitareal geografic.Opera de geografie politică a lui Ratzel, considerată un "manual de imperialism"deşi susţine teze exacerbate ulterior de nazişti, rămâne o contribuţie la elaborareageografiei politice şi trezirea interesului pentru geopolitică.Ratzel identifica şapte legi de expansiune a statului: \a)Întinderea statului sporeşte odată cu progresul culturii acestuia;  b)Creşterea spaţială însoţeşte manifestările dezvoltării lui ideologice, productive, comerciale; c)Statele se extind prin asimilarea/absorbţia unităţilor politice mai puţinimportante; d)Frontiera materializează creşterea, forţa şi schimbările teritoriale ale statului; e)Extensia spaţială se realizează prin absorbţia regiunilor importante - litoralmaritime, a bazinelor fluviale, a teritoriilor cele mai bogate; f)Primul impuls pentru extinderea teritoriului este dat din afară de prezenţa uneicivilizaţii inferioare; g)Tendinţa generală de absorbţie a naţiunilor mai slabe se permanentizează. Subiectul 2) ‘marimea teritoriului,populatia,putarea...pentru ati promova interesele.frpntierele,vecinii. Rolul decisiv în dinamica raporturilor geopolitice revine însă puterii. Îngeopolitica clasică, problema puterii era abordată în raport cu statul, iar adevăratavaloare a diferitelor dimensiuni ale puterii era pusă în evidenţă în cadrul raporturilor cualte state. Puterea este echivalentă cu capacitatea de a modifica politica altor state princonstrângere, dominaţie şi control, sau pe calea obţinerii consensului şi aconsimţământului  Balanţa puterii este în esenţă balanţa fricii , fie de a ataca, fie de a fiatacat. Geopolitica contemporană studiază "puterile" şi nu "puterea" ca în perioada clasică. Acestea se manifestă nu numai la nivelul statului, ci şi la alte niveluri de acţiune a societăţii  .Claude Raffestin precizează că orice "produs" realizat în spaţiu şi timp implică oformă oarecare de putere. Principalii factori care intervin, sunt: a.mărimea geografică şi localizarea pe glob;  b.topografia şi climatul; c.resursele naturale; d.numărul şi pregătirea populaţiei; e.productivitatea economică; f.capacitatea militară; g.eficienţa organizării politico-sociale; h. gradul de "know - how" diplomatic. Punctaje maxime ale unei ţări la aceşti vectori provoacă automat trimiterea unor state cu o mai mică reprezentare, către "periferia" relaţiilor internaţionale. Atunci cândstatele au punctaje asemănătoare sau compensatoare, intervine  puterea ce se manifestă înfuncţie de interesul naţional care, alături de realismul în politica şi securitatea colectivăreprezintă cei trei factori constitutivi ai geopoliticii contemporane. Precizarea intereselor naţionale presupune un proces care parcurge câteva etape.Primul pas se face prin elaborarea  politicii generale (megapolitică) , care delimiteazăcadrul de elaborare a politicilor concrete pentru fiecare domeniu de activitate. În temeiul precizărilor făcute, se elaborează politica securităţii naţionale care va prevedea măsuri decontracarare a slăbiciunilor proprii şi a ameninţărilor reale sau potenţiale din exterior.Dimensiunile implicate în precizarea interesului naţional şi a strategiei securităţiinaţionale pot fi vizualizate sub forma unui "triped strategic" ale cărui axe se întâlnescîntr-un punct central - interesul naţional: Subiectul 3) O sferă de influență este o regiune de influență politică care înconjoară o țară, sau o regiune de influență economică din jurul unui oraș. Când o țară cade în "sfera de influență" a unei alte țări, prima ajunge subordonată celei mai puternice, devenind un stat satelit sau o colonie. De exemplu, în perioada de maximă putere, Imperiul Japonez avea o sferă de influență foarte largă, guvernul nipon influențând procesele politice și economice, sau guvernând în țări precumCoreea, Manciuria, Vietnam, Taiwan și părți din China. "Sfera de influență" japoneză putea fi ușor desenată pe hartă ca un "balon" vast care înconjura insulele nipone și națiunile asiatice pe care le controla. În timpul războiului rece, Europa Occidentală, Japonia și Coreea de Sud erau considerate ca făcând parte din sfera de influență a Statelor Unite ale Americii, în timp ce Europa Răsăriteană,Coreea de Nord, Cuba, Vietnamul și, (până la Ruptura chino-sovietică), Republica Populară Chineză erau considerate ca făcând parte din sfera de influență a Uniunii Sovietice. Uneori, părți ale aceleiași țări pot să cadă în sfere de influență diferite. În era colonială, statele tampon Iran și Tailanda, aflate între imperiile britanic și rus, respectiv între cel britanic și Franța, erau divizate între sferele de infleunța ale acestor supraputeri. De asemenea, după incheierea celui de-al doilea război mondial, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație, care mai târziu au constituit Germania de Vest – membră a NATO – și Republica Democrată Germană – membră a Pactului de la Varșovia.